1,549 matches
-
să cadă pe ea cel mai mic fir de tutun și să diminueze cumva din perfecțiunea strălucitoare a pupitrului renascentist În spatele căruia ședea. Țigara dovedindu-se potrivnică, Patta Îl lăsă pe Brunetti să aștepte În fața lui până când reuși s-o Îndese cu grijă În cercul de aur al portțigaretului. — Brunetti, zise el, aprinzând țigara și trăgând câteva fumuri precaute, de Încercare, căutând probabil să guste efectul aurului, am primit un apel telefonic foarte neliniștitor. — Sper că nu de la soția dumneavoastră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe dreapta puțin mai departe, introducând mașina Între două balustrade de ciment. Ambrogiani coborî și se duse la portbagajul mașinii. Îl deschise și vârî mâna Înăuntru. Lângă roata de rezervă era pitit un pistol de calibru mare, pe care-l Îndesă la betelia pantalonilor. — Ai și tu unul? Întrebă. Brunetti dădu din cap. — Nu l-am adus azi. — Mai am unul aici. Îl vrei? Brunetti dădu iarăși din cap. Ambrogiani trânti capacul portbagajului și traversară Împreună șoseaua și intrară pe drumeagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aproape, numai că n-am cu ce să-l apuc. Și tot frământându-se îi veni o idee: Am să-ncerc să mă strecor cu spatele. Zis și făcut. Balaurul își strecură mai întâi coada, pe urmă încercă să-și îndese spatele, picioarele și mâinile. Era greu, pentru că balaurul era foarte gras. Era atât de gras încât rămase înțepenit. Vai mie, țipă el. Am rămas prizonier în fereastra asta! Ce mă fac? O să mor de foame și de sete, în timp ce acolo
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
Prințul dormea... Am privit pe balcon și am văzut noaptea, amar de vise pierdute... se pare că voi prinde răsăritul! M-am intors. Am ieșit din cameră cu grijă. Am coborât scările din piatră, am mers in bucatarie și am îndesat niște merinde într-o plasă. Am fugit spre ușa de la intrare și am deschis-o încet. M-am uitat la casa mea pentru ultima oară și am dispărut în noaptea neagră. Toți dormeau... Am dispărut cu lacrimi în ochi... Sunt
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
Deși avea dubii că se mai putea salva mare lucru. Așa cum nu credea că întâlnirea avea să fie prea distractivă. La toate întâlnirile anterioare pe care le avusese cu Amanda Hardwick, ziarista își depășise reputația câștigată pentru scârboșenia ei arogantă. Îndesând documentele ofensatoare în birou, Alice s-a târât afară să-și ia o cafea și un corn. În cafenea, Alice și-a dus tava la o masă de lângă fereastră, unde se afla un număr din New York Times, deschis la pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
porției de supă de linte. Este Sfatul Lunii în La Gunoi! - desigur, în sensul de recomandare utilă. Ca să nu mai umplem gropile de gunoi. E grozav, nu? Apoi a rupt o bucată din pâinea tubulară pe care Jake o cocea îndesând aluatul în cutii goale de fasole. Mama lui Alice și-a îndreptat atenția asupra fostelor recipiente de brânză care serveau drept castroane de supă. Presupun că și asta e tot ideea lui Jake. Alice se simțea iritată. —Haide, mamă! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cel care se trezea atunci când se deștepta copilul. Pe de altă parte, în ultima vreme Amanda nu mai dormea decât cu dopuri în urechi. Dar n-o să poți să-l auzi pe Theo plângând, obiectase Hugo. —Exact, a replicat Amanda îndesându-și cilindrii de cauciuc în urechi. Asta e și ideea. Dar ești mama lui. Da, iar tu ești taică-su. Iar sora Harris e asistenta lui pediatră. Și cu asta, Amanda se întorsese pe partea cealaltă și-și trăsese plapuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea și Jake, cadourile erau niște lucruri frumoase ambalate în conformitate cu cele mai stricte principii ale reciclării, așa cum fuseseră ele expuse în numărul de sărbători al revistei La Gunoi!. Unele erau împachetate în foste cutii de fulgi de porumb, altele erau îndesate în rulourile de carton de la hârtia igienică pe care Jake le iubea așa de tare. Toate erau învelite în hârtie igienică și decorate cu panglici făcute din pungile sclipitoare de chipsuri. Dar părinții ei ar fi trebuit să le aprecieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
alunece mâncarea pe gât. E o cutie din lemn, de dimensiunile unui minibar, care are o gaură în ușă. Copilul este legat înăuntru, iar ușa este închisă astfel încât nu i se mai vede decât capul. După care începi să-i îndeși mâncarea în gură. Pe chipul lui Jake s-a întipărit o expresie disprețuitoare. —Sună dezgustător. — Nu e deloc dezgustător, i-a explicat Hugo cu seriozitate. Nu curge nimic. Nu se face nici un pic de murdărie. N-ai nici o durere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a reuși să transforme ceea ce inițial arăta ca o geantă mică pentru crose de golf într-un scaun cu roți cu aspect recognoscibil. Odată etapa asta terminată cu bine, Hugo l-a pescuit pe Theo din mașină și i-a îndesat trupul agitat și urlător sub chingile căruciorului. Tatăl s-a oprit apoi să-și tragă sufletul, ștergându-și transpirația de pe frunte. Tot ceea ce mai rămânea de dus la bun sfârșit era simplul proces de fixare a copertinei de plastic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a clătinat din cap. Mi se pare logic. E adevărat că Theo tinde să sforăie toată ziua și să petreacă toată noaptea. Deși acum în timpul dimineții merge la creșă. — Ei, asta ar trebui să-l țină treaz. Alice și-a îndesat sub braț Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. Oricum, mult noroc. Eu trebuie să plec. Lui Hugo nu i-a mai venit în minte nici o întrebare ca s-o mai rețină. Capitolul 14tc " Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nu am pe nimeni altcineva pe care pot să-l întreb. Alice a simțit că i se pune un nod în gât. Și-a dat seama că Hugo era singur și fără nici un ajutor. Exact ca ea. Hugo i-a îndesat în mână o carte de vizită. — Uite numărul meu. Ai făcut așa de mult pentru mine! Dacă pot să te ajut și eu cu ceva, vreodată, nu știu... să-ți curăț streșinile sau ceva de genul ăsta, să-ți golesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu devenise un frumos ghiveci. Apoi mai erau și clopoțeii de vânt, care erau făcuți din cutii goale de fasole. Toată noaptea zăngăneau și o înnebuneau pe Alice. Zidurile exterioare ale casei gemeau de pantofi vechi atârnați de sfori și îndesați cu pământ- „sunt niște jardiniere grozave“, se entuziasmase Jake. Alice considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea trăia înconjurată de milioane de obiecte din astea hidoase. Dar măcar scăpase de teama că Vechea Morgă ar fi bântuită. Simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mâncat hamburgerul, i-a atras atenția Hugo în stare de disperare. Nu mai am timp. Rosa o să se trezească din minut în minut. —Nu-ți face griji. N-o să se irosească. Laura luase chifla mânjită cu ketchup și și-o îndesa în gură. —Mmmm. Delicios. — Atunci, la revedere. Ochii lui Hugo îi transmiteau mesaje lui Alice, dar se părea că nici unul nu era recepționat. Privirile ei erau goale. —Ce-i asta? a țipat Laura dintr-odată, arătând mânerele căruciorului Rosei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
idee ce putea să gătească. De fapt, că nu știa să gătească. Că nu avea nimic cu care să gătească. Pe cine voia el să ducă de nas? Ochii i-au căzut pe meniul ponosit de la Taj Mahal, care era îndesat în spatele telefonului. Oare să sune să comande ceva de mâncare? Și totuși, toate cutiile alea de carton și pungile alea de plastic prin care pătrundea grăsimea! Nu era o idee prea sexy. Hugo a început să caute prin dulapuri. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înainte, închisă. Fine încercase să urle prin cutia poștală, dar n-a obținut nici un rezultat. Se părea că singurele forme de viață din locul ăla erau clopoțeii de vânt, făcuți din cutii de fasole și atârnați în grădină și pantofii îndesați cu plante care bordau zidurile casei. Nu-i mai rămânea decât o singură posibilitate de a se întâlni cu Alice. Hugo știa unde și când mergea la ședințele de terapie. Acolo avea s-o aștepte. Când, cu inima bătându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nimic (de fapt, de minute bune nu făcea altceva decât să asculte vocea interioară și, la un moment dat, rotise ochii prin cameră, așteptându-se să îl vadă pe nenorocitul de Magician), luă șapca de baseball din cuier, și-o îndesă pe cap și descuie ușa. Ieși pe verandă, în timp ce ploaia se întețea, iar vocea continua să-i introducă printre circumvoluțiuni o limbă dezgustătoare, de o moliciune perversă. I se făcu silă, avea un ghem în stomac, dar coborî treptele și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a ta de a îndura un efort prelungit? Râsul Magicianului. Unul pițigăiat, cu inflexiuni metalice, respingător. Acesta era cuvântul care descria cel mai bine ceea ce auzea. Respingător. Stătea lângă el, pe bordură, cu jobenul în mâna stângă (ți l-aș îndesa pe gât, Magicianule!), arăta jalnic în treningul galben - ce oroare! -, însă ochii îl pironeau neobosiți, ardeau, îi incendiau retina, ochii explodau, săreau din orbite și se prelingeau către bărbie, îi închise din reflex. Când îi redeschise, Magicianul nu mai era
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Partidul Comunist din România (ca secție a Internaționalei Comuniste), și 1940, comuniștii au militat neîncetat pentru cedarea provinciilor românești Basarabia, Bucovina, Cadrilaterul și Transilvania, iar această cerere de maximă trădare națională avea să fie pusă În practică cu vârf și Îndesat de marii noștri democrați În vara anului 1940. În timpul războiului civil din Spania (1936-1939), comuniștii români și democrații români (În frunte cu regele călău Carol al II-lea și cu marele nepatriot Nicolae Titulescu) au fost de partea comuniștilor spanioli
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
lume de liniște și lumină. lângă fântână, chiar lângă drumul care duce sus spre cimi- tir, e o tufă de zmeură, bine păzită de câteva mănunchiuri vajnice de urzici de munte, semn că orice deliciu se plătește cu vârf și Îndesat În această lume atât de precis ierarhizată. În spatele casei se află livada - cu pruni, caiși, meri și peri -, precum și o mică grădină cu cele mai parfumate plante medi- cinale - mentă, mușețel, salvie, roiniță și măcriș... Din acesta din urmă nouă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de decorat tortul. lumea e un magazin de bomboane colorate și de vată de zahăr ars. iată, un urât Își scoate capul prin zâmbetul meu care Învelește strada ca o glazură de cioco- lată. Stai acolo, spun eu și Îi Îndes capul la loc, lingând de zor la acadeaua mea. Dar urâtul Își scoate capul din nou, ceea ce mă silește să-l Împing și pe el În oala cu poezie. Urâtul iese din oala de poezie, se scutură supărat, Își Îndeasă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Îndes capul la loc, lingând de zor la acadeaua mea. Dar urâtul Își scoate capul din nou, ceea ce mă silește să-l Împing și pe el În oala cu poezie. Urâtul iese din oala de poezie, se scutură supărat, Își Îndeasă pălĂria pe cap și scoate un pistol : poc, poc ! Atunci Îi dau cu linguroiul de lemn În cap și continui să-l linguresc În crema de vanilie pentru tort.“ Așa se scrie și se trăiește În primul grad de distilare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un oraș al renașterii, un oraș - navă spațială, o galaxie a ide- ilor În care să explodez ca o supernovă, Însă mă găseam Într-un ghetou al pierzaniei, Într-un purgatoriu În care urma să-mi plătesc cu vârf și Îndesat nesăbuința. Devenisem una dintre sutele de furnici ale unei imense colonii. Fusesem atrasă Într-o cursă, Înșelată, trasă pe sfoară, prinsă Într-un complot al tuturor oamenilor mari care mă mângâiaseră În copilărie pe cap, Între- bându-mă, cu un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prinsă Într-un complot al tuturor oamenilor mari care mă mângâiaseră În copilărie pe cap, Între- bându-mă, cu un rânjet rău-prevestitor, ce voiam să mă fac când voi crește mare. E o mare țeapă. muncești, plătești cu vârf și Îndesat luxul de a avea un corp care trebuie să mănânce, să se spele, să doarmă sub un acoperiș, mai torni din când În când câte un gin tonic, o seară de poezie la muzeu sau o piesă de teatru la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
această lume de liniște și lumină. Lângă fântână, chiar lângă drumul care duce sus spre cimitir, e o tufă de zmeură, bine păzită de câteva mănunchiuri vajnice de urzici de munte, semn că orice deliciu se plătește cu vârf și îndesat în această lume atât de precis ierarhizată. În spatele casei se află livada - cu pruni, caiși, meri și peri -, precum și o mică grădină cu cele mai parfumate plante medicinale - mentă, mușețel, salvie, roiniță și măcriș... Din acesta din urmă nouă, copiilor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]