8,189 matches
-
și să mă mai auzi vorbind! Nu, te rog să nu te mai îndoiești că voi veni în curând la tine și că voi sta cu tine veșnic, ca să te alin și să te bucuri. Drept nu este să te îndoiești la fiecare zgomot, să uiți să mai zâmbești și să fii atât de tristă. Așteaptă-mă numai, maică dragă; știu că ți-e greu, dar nu înceta să speri că voi veni curând. Știu că tu crezi că poate Dumnezeu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
câmpului. Deși artistul invocă forțele naturii pentru a o întoarce din cale: Dă, doamne, pe lume O ploaie cu spume, Să facă pâraie, Să curgă șiroaie... Suflă, Doamne-un vânt Suflă-l pe pământ Brazii să-i despoaie Paltinii să-ndoaie...”, hotărârea și dârzenia cu care Ana învinge împotriva intemperiilor fac din versurile acestea o culme a lirismului popular. Sub spaima de moarte, dorința de nemurire, iubirea de viață, revine aceeași dorință: a fi etern, a străbate veacurile printr-o operă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Își zise el cu gândul la ipoteza amară a doamnei Corlan. Cu puțină imaginație, lucrurile pot fi, dacă nu schimbate, cel puțin mai ușor suportate. Imaginația era punctul său slab. Recurgea extrem de rar la ea deoarece de fragilitatea ei se Îndoia doar În rare momente de disperare. Iolanda Începuse să mănânce fără să-l mai aștepte. Un amănunt la fel de curios ca și eleganța ei vestimentară. Pentru a nu mai vorbi de distincția ostentativă cu care mânuia cuțitul și furculița. Își Înfășură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru colecție. Cu celelalte tapeta pereții closetului și gardul curții de păsări. Domnul Moduna fusese din totdeauna un partizan al cauzelor dinainte pierdute. Avea, printre altele, un proiect grandios de dezvoltare a turismului local de a cărui Înfăptuire nu se Îndoia nici o clipă, din moment ce germinase sub deviza: Nici un cetățean În afara unei excursii organizate! De binefacerile turismului se convinsese singur În lungile sale peregrinări prin satele Raionului. Încuraja drumețiile și credea cu smerenie În lupta de clasă. La demonstrațiile de l Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se oprește, să mă chemi. De câtva timp Baxan cumpără mai rar varză și Brândușă se bucură. Între timp a aflat că vitamina K are un rol important În coagularea sângelui. Crezi dumneata că se mai poate schimba ceva? Vă Îndoiți cumva? Întrebă Brândușă mijindu-și ochii. Cine și-ar mai permite un asemenea lux, domnule Brândușă? Dar, iertați-mă că insist, cum vedeți dumneavoastră aceste schimbări? În om, sau În Univers? Suficiența din glasul patronului oferea Înainte de a fi formulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Noi, adică eu... N-am zis nimic, domnule profesor, n-am zis nimic. În viața dumneavoastră intimă și personală noi nu ne amestecăm. Avem și noi un punct de vedere, nu neg, dar dumneavoastră veți hotărî. Singur. Și nu ne Îndoim că veți proceda cum se cuvine. Se despărțiră strângându-și mâinile. Mai protocolar, de această dată. Și pentru că nedumerirea lui Petru creștea pe măsură ce aerul proaspăt al nopții pătrundea pe ușa Întredeschisă. În stradă, Își puse pe cap gluga Îmblănită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vorbim de oreion, periculos mai cu seamă pentru bărbați, Întrucât poate primejdui activitatea glandelor seminale și a testicolelor, dacă domnișoara știe cumva ce sunt coaiele. Ignoranța ca dovadă a buneicuviințe și a unei creșteri alese, de care nimeni nu se Îndoia În cazul domnișoarei Koblicska, crescută la Ursuline, fu spulberată brutal printr-o neașteptată mișcare de Încuviințare grav-senină a capului ei gingaș, provocând pe cale de consecință domnului Coriolan Moduna un scurt seism urmat de o moleșeală plăcută, cum numai recunoașterea târzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nervos, accentuat În stări emoționale. Nu ești singurul, observă ironic Petru. Da’ numai că eu am fost fericit astăzi. Am fost! Mă Înțelegeți? Și? Nu mai sunt. Vedeți cum arăt. Vei fi din nou fericit mâine. Credeți? De ce m-aș Îndoi? Domnule Șendrean, io, astăzi, ca să mă-nțelegeți, m-am simțit ca porumbelul lui Noe. Știți dumneavoastră care. În felul dumitale ești Într-adevăr un porumbel, un vestitor... Numai că am pierdut frunza, mesajul... L-am uitat. Inventează alt mesaj. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să joace bine pocher și canasta și sa bea din vinul notarului până cădeau sub masă. De ultima sarcină se achitau chiar cu asupra de măsură. Inocențiu nu și-a susținut niciodată cugetarea prin argumente sau pilde, dar puțini se Îndoiau de adevărul ei. Pe acest adevăr a Început să se clădească prestigiul intelectual al familiei Șildan, renumită până atunci doar pentru pământurile sale, o diplomă nobiliară scrisă pe piele de câine și o moară cu ciocane cumpărată de la contele Teleki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se știe, ziceau cei mai cunoscuți anusiști politici locali. 8. Lucrurile mergeau bine, lin, fără poticneli. Parcă ar fi urmat un plan minuțios care nu permitea nici o abatere. Și nici un eșec. Consecvența, tenacitatea și fidelitatea sunt răsplătite. Flavius-Tiberius nu se Îndoia nici o clipă de adevărul acestei propoziții, chiar dacă În cazul său era vorba mai degrabă de o improvizație, de o pauză sau un divertisment, după câțiva ani de trudă ca traducător la Geton. A renunțat la această slujbă, deși era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fiul natural al poetului Demian de care nu auzise nimeni, dar care o deflorase fără durere recitându-i cântul V din Infernul lui Dante În traducerea lui George Coșbuc. Cel puțin așa i-a spus el, iar ea nu se Îndoia deloc de celebritatea lui Dante Alighieri, de puterea poeziei de a alina suferințele oamenilor fără deosebire de naționalitate. Erau vremuri când femeile mai credeau În ceva. Tovarășa Lucreția Cristea, de exemplu, fiică de ilegalist, În partid. Doamna Irina Stein În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În sufragerie și În hol. Pentru nevoi se va folosi toaleta de la capătul terasei. Bine luminată, dădea o oarecare senzație de căldură și minim confort. Și, la urma urmei, nu era cazul să se stea acolo o veșnicie. Nu se Îndoise o clipă de Îndrăzneala proiectului său pe care, iată, Îl socotea acum de un gust (Îndoielnic) frivol, chiar dacă dublat de grija de a feri Încăperile intime ale casei de priviri indiscrete. Ca să evite orice neplăcere, va Închide celelalte uși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aici nu era vorba de o alegere. În plus, certificatul său de naștere era ca un contract: obliga părțile la afecțiune. Își iubea orașul, dar acest lucru nu interesează pe nimeni, iar orașul avea atâția fii și fiice, Încât se Îndoia că ar mai avea sentimente și pentru el. De țară, ce să mai vorbim? Ar fi chiar indecent. În RIS-ul său imaginar, ar intra totuși câteva inițiale ale unui cod secret care ar deschide poarta unui cont sentimental aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mult nu mai era. Putea În schimb să admire peisajul sau să converseze cu domnul Terente Marcovici. Alese prima variantă. 2. Alieta Ster era mulțumită: tablourile urmau să fie vândute la o licitație originală de a cărei reușită nu se Îndoia din cel puțin trei motive: locul de desfășurare (propria sa casă, o garanție În plus a valorii tablourilor), ziua aleasă și, În sfârșit, implicarea Iolandei În această afacere. Eleonora Încă mai sporovăia În poartă cu poștașul Macavei. Povestea părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o fi și orașul nostru un Țiurih românesc, și noi nu știm. Atunci a aflat el că Zürich chiar există, ca și Elveția, de altfel, de unde mai veneau uneori scrisori și pachete. Dacă Țiurih există cu adevărat, de ce m-aș Îndoi de Viața de Apoi, se Întrebă Gheretă Înfiorat de bezna În care trăise până atunci. Fețele musafirilor nu se mai scăldau demult În lumina intensă a transfigurării de la miezul nopții. În urma ei rămânea pasta ieftină a fardurilor care Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frază o puse pe gânduri: Durerea când este adevărată nu are nici timp nici loc. Urma un semn al exclamării de două ori mai mare decât cel obișnuit, de unde ea trase concluzia că de acest adevăr nimeni nu se putea Îndoi. Și ne privește pe toți, completă ea zâmbind fără răutate pentru ca nu cumva să ofenseze o cugetare formulată atât de limpede și să provoace pe cale de consecință o revoltă a cuvintelor altminteri frumos alineate În pagină precum cătanele la revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de altele. — Cine era ea? Cu ce se ocupa? — Numele ei era Clio Aames și se pregătea să devină avocat. — A fost vina mea? Adică... aș fi putut împiedica în vreun fel moartea ei? — Nu, a fost un accident. Mă îndoiesc că ar fi putut face cineva ceva. — Trebuie să mă ocup de pregătiri? Să fac ceva acum? Lucrurile astea mi-au trecut prin cap chiar în clipa în care le-am rostit. — Anunțarea familiei? Organizarea înmormântării? Cine se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
banii. M-am uitat la adunătura de nimicuri acoperite cu nisip din vitrină și la ghidurile pentru excursioniști cu coperte șifonate. Aparatul foto subacvatic părea murdar, zgâriat și ieftin. — Și te aștepți să-ți primești banii de aici? Nu te îndoi de talentele mele, Sanderson. Nu am de gând să intru în amănuntele în ceea ce privește plângerile lui Clio Aames și banii pe care i-a primit înapoi. Crezi că e posibil să te dea afară de pe o insulă? — Chiar vrei să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mine pe toată podeaua cu dale albe și negre. 15 Luxofagul Duhoarea vomei ajunse la mintea mea și o trezi. Leșinasem. Imediat ce am deschis ochii, stomacul mi s-a strâns iar ghem și am icnit, cu pieptul lipit de genunchi, îndoit de mijloc în scaun. Am scuipat mucus acid pe voma împrăștiată în fața mea. Am tras repede aer în piept, înainte ca un alt acces de vomă să-mi golească plămânii. De data asta însă n-am scos decât un icnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
citit de când ai venit. Și Ruth la fel. Presupun că ți-a spus cineva de accidentul ăla de mașină. — Da, am auzit. — Ei bine, Ruth recunoaște un luptător atunci când îl vede. E o femeie curajoasă. — Da, am spus din nou, neîndoindu-mă deloc de asta. John miji ochii și dădu aprobator din cap, apoi își fumă țigara în liniște o vreme. — Sunt multe feluri de lupte pe lume, zise el într-un târziu, dezlipindu-se de mașină. Și nu-i treaba noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dâra din firimituri de cuvinte printre vechile turnuri de cărți și de-a lungul unei scări neîngrijite pătrunzând și mai adânc până în până arhivă. Acolo, cărțile erau și mai vechi; șiruri sumbre de coperte din piele gri și roșie decolorată îndoite în partea de sus și de jos a cotoarelor. Mă duseră cu gândul la vechea armată britanică, armata imperială, abandonată și lăsată în urmă, continuând să stea în formație. Pe măsură ce coboram, soldații-cărți deveniră tot mai bătrâni - oamenii lui Wellington, gătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
disperare să spun ceva, să sparg gheața, să pun capăt schimbului aceluia de replici pe care nu-l pricepeam, dar în mijlocul căruia eram prins. Hei, hei. Eu sunt. Sunt chiar aici, lângă voi. Fidorous se răsti la mine: — O, mă-ndoiesc de asta, Eric, zise, pentru că, dacă ai fi tu, aici ar fi ultimul loc unde ai vrea să fii. M-am simțit făcând-o jumătate de pas în spate. — Nu înțeleg..., am izbutit să spun, simțind că ceva mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
față să țină lucrurile în mișcare. Se așternu o tăcere stânjenită, acumulându-se încet, o tensiune puternică în aer, ca și când încăperea ar fi fost un submarin care cobora și tot cobora spre locul acela unde carcasa lui începe să se îndoaie. Doctorul tastă, se întoarse la altă tastatură, mai tastă ceva, tot fără să ridice privirea. Eu mi-am mutat greutatea de pe un picior pe altul, l-am urmărit și mi-am dorit să fiu altundeva. — Deci pentru ce-s toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ea se răsuci pe călcâie și porni cu pas grăbit spre punte. M-am uitat la Fidorous. — Eu ce să fac? — Udă mulineta. Găleata de acolo; aruncă niște apă peste fir sau o să se supraîncălzească. Trase și vârful undiței se îndoi, firul desenând meandre în apă. Am apucat găleata și-am udat cablul și mulineta. — Asta-i, se forță doctorul să vorbească în timp ce se lupta cu undița. O să-l obosim și-o să-l aducem la suprafață. Sulița. Unde-i sulița? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ridice altcineva. Nimeni nu știa unde aruncă Nadejda Petrovna acele cioburi, céci nimeni nu le gésea. Cel mai captivant lucru era sé gésești o soluție sé ascunzi acele cioburi sau pietricele, ca sé nu le géseascé Nadejda Petrovna. Șasa Își Îndoi pantalonii și dédu drumul la cîteva cioburi sé cadé În Îndoituré. Mergea atent că sé nu-i saré cioburile și sé nu i le vadé cineva. În mijlocul mulțimii, acoperit de baloane, cînd parada Încetini și toți pionierii și Învéțétoarele ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]