25,689 matches
-
pentru a nu confunda dezamăgirea cu regretul. Regretul înseamnă să recunoști că ai făcut o greșeală, că, dacă ai fi acționat în alt mod, ar fi fost mai bine pentru tine", spune profesorul. Studiul, publicat în "Nature Neuroscience", pune la îndoială faptul că regretul este o emoție ce aparține exclusiv oamenilor.
Descoperire uimitoare despre șoareci: au sentimente by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/24830_a_26155]
-
de performanță, se va repercuta, pe de o parte în scurtarea procesului de pregătire datorită omogenității și capabilității lotului iar pe de altă parte prin evaluarea nivelului de pregătire. Elaborarea modelelor de selecție și pregătire a junioarelor III constituie fără îndoială jaloanele de referință în „trierea” sportivelor și promovarea lor în acest stadiu formativ.
CONTRIBUȚII LA ELABORAREA UNOR MODELE DE SELECȚIE ŞI PREGĂTIRE ÎN JOCUL DE HANDBAL PENTRU JUNIOARELE III (13 – 14 ANI). In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Ion Mihăilă , Daniela Corina Popescu , Petru Ghervan , Andonis Koutululis , Aurel Iancu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_540]
-
cu un plus de înțelegere în acest proiect. Am avut emoții foarte mari și sper să rămână așa în continuare. Tensiunea mă ajută să fiu eu însami în fiecare emisiune“, ne-a declarat Andreea Mantea, vedeta Kanal D. “Este fără îndoială un uriaș câștig pentru emisiune, nu doar prin prisma capitalului de informații mondene pe care-l are, cât și prin experiența pe care o are în domeniul televiziunii. Personal, prezența ei în platou îmi asigură un confort și cred ca
Andreea Mantea, noua prezentatoare a emisiunii Cancan TV () [Corola-journal/Journalistic/24875_a_26200]
-
zonă, care ține de „condiția de a fi”, și nu de „condiția de a scrie”. Și n-o face de azi-de ieri. Uimitoare mi se mai pare, apropo de asta, consecvența cu care și-a exersat această credință (riscantă, fără îndoială) în toate romanele pe care le-a publicat până acum. Suportând, când a fost să fie, și lecturi inadecvate ale comentatorilor. Prin urmare, nu panta realismului ar trebui licitată, după mine, în acest roman. Ci aceea a povestirii care se
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
cartea pe care ați menționat-o, am povestit mai pe larg despre aceste lucruri și sper să public o nouă ediție. L.V.R: Dintre scriitori traduși de dvs., dle Calciu, care v-a impresionat cel mai mult? Alexandru Calciu: Fără îndoială, Gabriel García Márquez. În 1967, a apărut la Editura pentru Literatură Universală, traducerea semnată de Alexandru Samharadze... Din păcate, n-am reușit să am niciun contact cu autorii. Dacă mi-aduc bine aminte, scriitorul cubanez Lisandro Otero mi-a mulțumit
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
va șterge undeva cu ei.) Editură Christiana, București, 2006, 534 pp. (Recenzie și Comentarii) D Lestine iterare răscolit însă de partea dedicată “reeducării.” Comentariile cărți, și în timpul zilei puteau ieși în curtea închisorii. Actul de la filozofice și psihologice sunt fără îndoială înțelepte și profunde, 23 august și ocupația sovietică au pus administrația dar oarecum secundare descrierii “reeducării.” În ce priveste închisorilor în deruta. Pentru scurt timp, regimul de detenție s-a credință și întoarcerea la Iisus, acestea sunt procese îmbunătățit și
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
de fadă la lectură fac parte: „Fenomenologia actului poetic“ de Iosif Cheie-Pantea, „Căi al exhaustiunii“ de Pompiliu Crăciunescu, „Hermeneutica transdisciplinară a Jocului secund“ de Irina Dincă sau „Repere orientative în concepția despre poezie“ de Mircea Tomuș. Textele acestea sunt, fără îndoială, erudite, dar insipide prin ușurința cu care mintea autorilor înlemnește în formule moarte. Nu verdictul critic stîrnește nemulțumirea, ci forma lui estetică, de o infirmitate care trădează inaptitudinea scriitoricească. Nu poți judeca frumosul literar cîtă vreme ești incapabil să-l
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
vreau”. Rând pe rând, talente de excepție - Fokin, Nijinski, Massine, Bronislava Nijinska, Balanchine - au conceput mișcarea scenică pentru marea majoritate a baletelor lui Diaghilev. Chiar dacă imagini de arhivă sau reconstrucții ale creațiilor lor ni se par azi prăfuite, nu avem îndoieli în privința rolului lor esențial în resuscitarea unui gen artistic care la sfârșitul secolului al XIX-lea părea muribund sau cel puțin închistat în convenții. Dacă „Baletele Ruse” au reprezentat - de la Pasărea de foc de Stravinski (1910) și Daphnis et Chloé
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
arată că politicianul și omul de afaceri , ultima dată chiar în această vară. Și, din fericire pentru cei care își făceau griji, Mircea Badea a mai avut emisiune și marți seara. Așa cum anticipam, imaginile prezentate nu lasă nicio urmă de îndoială că subiectul este chiar Dan Voiculescu, iar fapta a avut loc chiar în această vară, în apa mării. Teasingul lui Mircea Badea a avut succes la public, comentariile postate pe blogul său după emisiunea în care anunța că Dan Voiculescu
Mircea Badea a arătat imaginile cu Dan Voiculescu intrând la apă - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/25548_a_26873]
-
uitare este aceasta, pe care textele amintite fugar o evocă? Ea seamănă cel mult cu tema uitării angajate în intuiția universalului, dar angajează un dialog tulburător, prin opoziție, cu multe din studiile cărții. Evocarea studioasă a lor ar putea, fără îndoială, deschide un dialog care să dea noi temeiuri vechii discuții: dacă faptul de a păstra în memorie evenimentul obiectiv al trecutului glisează spre păstrarea sa doar exemplară, poate că acest proces angajează un tip de uitare de sine care este
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
în sine romanescă (Marta Petreu o dezvoltă exemplar în cea de-a doua prefață care însoțește acest Non credo, oro). În cele din urmă acum, la mijlocul lui 2014, aventura inedită se încheie, odată cu publicarea, în traducere, la Editura Polirom. Fără îndoială, volumul constituie ceea ce se cheamă un eveniment. Despre existența acestui manuscris nu s-a știut nimic. Ceea ce, vrând-nevrând, a privat exegeza nu neapărat de un relevant aport documentar, dar, aș spune, de un serios suport interpretativ. Nu știu dacă, ajuns
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
ezită s-o consemneze la cald). În anii de grație 2001 și 2002, perioada cuprinsă în paginile acestui Jurnal inedit, apăruseră deja (sau continuau să se manifeste, dacă ținem cont și de precedentele volume) destule voci care să pună la îndoială sever locul cuplului Lovinescu-Ierunca în istoria literaturii române. N-ar fi inutilă o ierarhizare a argumentelor acestor contestatari, oscilând între pamfletul direct și sofism. Măcar pentru a le urmări evoluția și „avatarii” în stricta contemporaneitate. Principalul cap de acuzare îl
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
istorie a literaturii române pe unde scurte (1960 - 2000) confirmă cu asupra de măsură această concluzie. Nu anticipez: o voi comenta detaliat într-una din săptămânile următoare. Că unele dintre judecățile autoarei ar trebui, azi, revizuite, e mai presus de îndoială. Ceea nu nu înseamnă, prin calcul rudimentar, că pe fond, demersul ar fi eronat. Aici e o chestiune de conștiință, de a alege la vreme, fără ezitare, între bine și rău. Or, lăsând la o parte blamul ireconciliabil cu care
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
mult, pactul cu dracul îți astupă conștiința pînă într-atît de adînc că devii solidar cu propria-ți precaritate, ajungînd să fii încredințat că adevărul e de partea ta. Uitați-vă în jur la semenii cu porniri decisive: nu au nici o îndoială că sunt de partea bună a baricadei, privindu-și adversarii ca pe niște pigmei retardați. Că Satana a fost sau nu un înger căzut e o chichiță teologică fără repercusiuni prea mari asupra înrîuririlor pe care personajul le are asupra
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
greu,/ Cînd se scutură-n grîu macul,/ Singură mă duc mereu” (La răscruci). Visări însă își face frumoase (se vede că-s din amintiri, deci creditabile), propunînd idilă hieratică în aceleași peisaje aproape narcotice, cu natură de alint (e, fără îndoială, un transfer de tandrețe în această scriitură diafană de peisaje): „E iarăși vară, iarăși cald,/ Și sara-s blînzi zefirii,/ Și-i iarăși lacul de smarald,/ Și-n floare trandafirii.//...// Vom însera pe cărărui,/ Vom sta pe iarbă verde,/ Și
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
se frîng./ Plopii sendoaie,/ Salcîmii plîng” etc. (Singurătate). În general însă, creioane delicate, copilăroase: „...Sus, pe muchi de zid,/ Rîndunelele;/ Jos, floarea-și deschid/ Viorelele;/ Alături, un plop/ Lin se clatină...” etc. (Pier sub vînt ușor). De sensibilă, era fără-ndoială sensibilă, numai că n-avea imaginație pentru așa sensibilitate extrem vibratilă. A scris, însă, biata de ea, cu ce avea. 1 Datele biografice, după Dicționarul general al literaturii române, Ț-Z, Editura Univers Enciclopedic, București, 2009 (articolul aparține Luciei Toader
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
nici tradiției noastre juridice, din moment ce, de pildă, Pravila cea Mare (1652) a lui Matei Basarab ori Codul Calimach (1817) din Moldova nu au pierdut-o din vedere. În același timp, dintre codurile civile străine unul dintre modele a fost , fără îndoială, Codul Civil italian care reglementează promisiunea de căsătorie în trei articole, 79, 80 și 81( Capitolul I al Titlului VI Despre căsătorie, cartea I Despre persoană și despre familie) și o supune unor reguli foarte asemănătoare. Care sunt regulile de
Logodna, o reglementare greu acceptată de societate, are efecte juridice importante () [Corola-journal/Journalistic/24459_a_25784]
-
poeziei române, fără să lase impresia de afinitate ancilară. (Așa cum, până la un punct, o lasă alți poeți din generații mai vechi sau mai noi). Ceva din asociativitatea lexicală intratabilă a autorului Florilor de mucigai e în toate aceste secvențe, fără-ndoială, dar e imposibil de spus ce anume: „nu adulmec grâul în pârg/ nu ascult pitpalacul/ și-n zori nu mai stau răsucită-n cearceafuri/ ca o șerpoaică sătulă între nuferi/ citind în oglindă ce-mi scrie pe frunte/ Ceasul stă
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
Simona Vasilache Chemându-se și Variaț iuni în căutarea temei, povestirea Probleme cu identitatea, a lui Mircea Nedelciu, se ocupă, nu încape îndoială, de literatură. E vorba, în trei variante din care primele două cvasi-identice, iar ultima în stilul postfeței la Femeia în roșu, o deconspirare amicală a subtextelor din care s-a hrănit textul, despre moartea unui poet. A lui Nichita Stănescu
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
punere la punct. Îi scrisem despre natură că se opune civilizației și din afara și dinăuntrul ei, iar el, om de științe naturale, îmi spune că ce caracterizează societatea - agregarea (Gemeinschaft), sau cooperarea (Gesellschaft) - există și în natură. Are dreptate, fără îndoială. Profitând de facultatea sa intelectuală, omul construiește civilizația dintr-un motiv natural: pentru a supraviețui. El trece în regim de civilizație ceea ce natura avea deja, dar altfel, în dotarea ei. Rămâne agresivitatea. Este naturală, nu i-o putem atribui civilizației
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
înaltă ca și cînd ar avea două și cu prispă deschisă. De la poartă pînă la ea, spațiu magistral.” Însă, chiar în acest moment, vine teama, exprimată prin compararea scrisului cu realitatea: „Mă tem că reportajul meu nu spune nimic.” Este îndoiala prozatorului, a scriitorului care, pentru redarea deplină a Realității, are nevoie de ceva mai mult decît scrisul denotativ, are nevoie de conotație, poate de ficțiune, de altceva decît discursul referențial. Continuă însă discursul inițiat, pentru că acest tip de scriere îl
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
-i falsifice identitatea. Cu ocazia vernisării unei expoziții, consideră că vorbește, ca de fiecare dată, cel puțin nimerit. Dar mărturisește: „Și totuși, ca totdeauna după ce vorbesc, impresia apăsătoare. Cui am vorbit? Drept ce m-au luat?” Ce declanșează oare asemenea îndoieli: sensibilitatea accentuată ultragiată, prezența unui auditoriu fals interesat, schimbarea statutului personal prin prezența bolii, care afectează mîna care scrie? „Timpul incult și grosolan“ Într-o seară, după o relaxantă plimbare în Cișmigiu acompaniat de doamna Adela (care „e forte gentilă
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
o mare de cerneală - a scrisului („Cerneală albastră, mare albastră.”) - peste care reperul sau idealul său, pavăza sa, semnul luminii supreme, soarele, apare palid, „ca un scut de aur, scufundat.” Idealul său literar, motorul aspirațiilor sale intră în declin. Apare îndoiala, nu legată de chestionarea continuă a existenței, atribut al oricărui scriitor, ci aceea care vizează propriul act, propria justificare a prezenței sale în lume. Se întreabă retoric: „Dar dacă e o nebunie, obligația de a scrie...”? Numai că retorica aceasta
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
importante în cadrul evoluției în concurs. Uneori, se observă o alegere repertorială defectuoasă în funcție de posibilitățile lor reale la această vârstă. Să nu uităm că ei sunt cruzi, n-au încă o experiență scenică, care se va câștiga pe parcurs. Apreciem, fără îndoială, un anumit curaj pe care îl au de a se lansa într-o competiție de mare exigență fără de care nu și-ar putea dovedi anumite calități native. Fiecare concurs reprezintă o modalitate de a te iniția, de a-ți regăsi
Le Grand Prix de l’Opéra - ediția a II-a by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2395_a_3720]
-
universal. Premiul I, după opinia noastră, a fost acordat cu mult discernământ, pe merit, sopranei poloneze Adriana Ferfecka. Pentru vârsta sa fragedă, tânăra artistă a dovedit cu prisosință reale calități de interpretare, de inteligență muzicală, sensibilitate. Putem remarca, fără nici o îndoială, că a fost concurenta cu cel mai mare respect pentru stilistica partiturilor prezentate. Într-o arie din repertoriul belcantist, ce a Giuliettei „Eccomi in lieta vesta” din I Capuleti e i Montecchi de Bellini, ea a dovedit rafinament, noblețe și
Le Grand Prix de l’Opéra - ediția a II-a by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2395_a_3720]