9,974 matches
-
dintr-un suflet sincer și credincios de copil, curmă acea atmosferă... Plângea cu toată vocea ei, cu atâta jale, de îți venea foarte greu să-ți ascunzi lacrimile, care și așa erau ascunse cu greu de ceilalți copii... Nimeni nu îndrăznea să spună nimic. Copiii se uitau toți la profesoară, așteptând să vadă ce urma să facă aceasta. Profesoara îi privea și nu putea spune nici ea nimic, hohotele Anei o puseseră într-o oarecare încurcătură, abia își mai stăpânea și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tot rapiță semănaseră și nu chiar toți muriseră de foame. Unii au mai și rămas, ca dovadă că ei există, au venit să-și ia pământurile înapoi, pământuri furate de comuniști și lucrate atât de prost de aceștia. Ea nu îndrăznea să le spună că nu comuniștii au lucrat pământurile, că au făcut-o chiar ei, nepoții și strănepoții celor care cultivau rapiță pe aceste pământuri acum o sută de ani, la unii chiar le-a plăcut C.A.P.-ul, au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un stabiliment care se respectă, legea concurenței, singura lege care mai supraviețuiește, ne cere să fim eficienți, deci fără melancolii și revendicări, cine poate, poate, cine nu, să meargă la cimitir. Acum ai înțeles cum vine chestia cu degeabistul? Aide îndrăznește să-și întrerupă fiul, am înțeles, spune ea, ai și scris despre această teorie, mi-ai arătat manuscrisul, dar ai scris va spus, va decretat, și ai uitat să desparți v-ul de a. "Vezi, de aceea nu ajungeți voi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
știe pe toate, e convingător și fascinant, în jurul lui roiește toată studențimea subțire din cercurile universitare din Cluj. Deși nu știe nimeni ce facultate urmează, în ce an este, toți studenții îl consideră lider absolut, autoritate științifică ultimă. Nimeni nu îndrăznește să-i pună la îndoială teoriile, dar nimeni nu le poate verifica. E dur cu femeile. Aide nu suportă bărbații orgolioși, deși în adâncul sufletului îi plac, dacă orgoliul acestora este îndreptățit. Aerul lui de lider a dat-o gata
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe mama ei, de parcă ea ar fi fost vinovată că bărbatul ei se înfățișase în puterea nopții, mort de beat, la ușa socrilor. "Crești copiii să-i dai după fitecine!" I se face rușine, rușine de rușinea bărbatului, dar nu îndrăznește să spună un cuvânt, poate i s-a terminat mâncarea, poate nu-i place singur... își spune în sinea ei. Se uită la ea, cumva dintr-o parte și cumva de sus, zâmbește în felul lui inegalabil, i se face
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai aveau incandescența știută, fiorul din ideile Profesorului îl luase Aide cu ea. Studenții au observat că Aide funcționa ca o oglindă a profesorului, o oglindă în care acesta căpăta o imagine bună. După acea întâmplare nimeni nu a mai îndrăznit să intre în intimitatea Aidei în cele câteva minute de dinainte de curs. În timpul cursului și după aceea devenea o fată normală, se ambala în explicații, punea întrebări provocatoare profesorului, scotea din impas cu eleganță câte un coleg sau câte o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de la picioare frumos ojate, glezna subțire, piciorul lung, schițez câțiva pași de dans, sunt singurele gesturi pe care le pot face, frumosul meu se uită uimit la mine, nu ai încercat să te faci actriță, mă întreabă, eu, cine poate îndrăzni la așa ceva, el zice, tu poți îndrăzni la orice, râd, părul curge în valuri grele din capul dat pe spate, îl văd, de jos în sus, chipul i s-a schimonosit ca într-o oglindă spartă, intru în valuri, el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lung, schițez câțiva pași de dans, sunt singurele gesturi pe care le pot face, frumosul meu se uită uimit la mine, nu ai încercat să te faci actriță, mă întreabă, eu, cine poate îndrăzni la așa ceva, el zice, tu poți îndrăzni la orice, râd, părul curge în valuri grele din capul dat pe spate, îl văd, de jos în sus, chipul i s-a schimonosit ca într-o oglindă spartă, intru în valuri, el rămâne pe mal, mereu va rămâne pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
1 dolar australian și-mi spune: stai aici, când vin cu pomenile dai 1 dolar, nu mai mult, tu nu ai bani de aruncat în sacul fără fund, pleacă de parcă n-ar fi fost, mă uit zăpăcită în jur, nu îndrăznesc să mă mișc, bătrânele trec în șir indian pe lângă mine, apleacă ușor capul, au priviri curioase de parcă aș fi picat de pe lună, una îmi strânge mâna cu înfrigurare, la alta îi văd lacrimile curgându-i pe obraji, eu stau țeapănă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la aer, fac un rotocol în jurul planșetei și al biroului, se postează din nou în fața lui și așteaptă ca Dorin să aibă o reacție. Acesta se uită nestingherit pe pereți, de parcă activiștii noștri ar fi transparenți. Atunci unul din ei îndrăznește să-l întrebe: "Dvs. ce faceți aici?" "Lucrez", răspunde prompt Dorin. "Fără un creion în mână, fără o hârtie, fără o carte tehnică pe masă?" "Acum gândesc", și Dorin le întoarce spatele, rotindu-se în scaunul ergonomic, de această dată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un moment de tăcere și mai grea, Conducătorul nu știe ce să spună, în sinea lui zice: mă vor beli comuniștii dacă ăsta își taie vițelul, dar dacă e libertate de ce să nu-ș taie omul vițelul?!". "Eu zic că poți", îndrăznește Conducătorul cu o jumătate de voce, piața izbucnește în ovații. Aide se uită la vecin, se uită prin fereastra murdară, în creier îi apar grajdurile CAP-ului în flăcări, știe că vecinul "i-a vândut" o minciună, i se face
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
românesc și toate mărfurile care merg la export sunt ale băieților cu ochi albaștri. Te pui cu cel mai profesionist și mai stilat comando al diversiunii. Băieții ăștia fac o treabă beton. Cred că sunt în primejdie și pentru că am îndrăznit să mă gândesc la așa ceva. Trebuie să-mi spăl creierul de astfel de idei. Dar ce se poate fura din țărișoara asta nenorocită? Sunt atât de specializați hoții că ar trebui să fie cea mai bogată țară din lume, și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
într-o astfel de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se cerea viața, clipă de clipă, picătură cu picătură. Muzica ei era disperarea ei. O compunea, în memorie, ca să nu-și piardă mințile, dar nu ar fi îndrăznit să o aștearnă pe hârtie. Compunea acasă, pe furiș, când ceilalți credeau că exersează. De cele mai multe ori "compunea" doar în imaginație, în timp ce spăla, în timp ce făcea de mâncare sau în timp ce făcea curățenie. Prima desprindere de comunitatea țiganilor, prima negare a propriei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
paralelă cu viața ei de zi cu zi, trăiește în propria ei ficțiune cu voluptatea sinucigașului, avortată de tranziție, de o societate care nu are nevoie de profesioniști ci de lichele, exclusă din cercetare și din viața universitară fiindcă a îndrăznit să aibă mereu propriile ei idei, nu s-a înrolat în nicio gașcă științifică, a fost incapabilă să se înregimenteze, carierele se construiesc cu ajutorul găștilor, banii se fac la partide, nu e aer în univers, Aide îi face un semn
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Dar știu și eu, poate or fi și căi pe care acum nu le putem întrevedea, unele ni le pune la dispoziție chiar viața. - Ne gândeam, mai spuse Ina, că tu, Jane, ne-ai putea fi de mare ajutor. Am îndrăzni chiar să te rugăm să vorbești cu bulibașa lor. Ai mai multă experiență, ești mai diplomat, ai întâlnit în cariera ta fel de fel de cazuri...! - Care bulibașă și ce să-i spun? - Știi tu mai bine... Uite, am aflat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și nici mirele nu ieșiseră din corturile lor. Tradiția îi obliga pe însurăței să apară într-un anumit moment, care însemna de fapt și declanșarea festivităților. Bulibașa, știind că poruncile sale sunt literă de lege și că nimeni nu va îndrăzni să încalce vreo cerință din mersul procesiunii, fuma liniștit în fața cortului său, cu ochii ațintiți către intrarea pe șleahul luncii, pentru a fi gata să-și întâmpine cum se cuvine invitatul de onoare. Pregătirile pentru nuntă începuseră cu câteva zile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
asta, de-abia am poposit, gândeam... - Tu să faci cum ți-am poruncit, că altfel auzi glasul harapnicului. - Credeam... - Tu mai ales nu ai voie să crezi nimic, ai înțeles? Și bulibașa se îndepărtă fiind convins că Halânga nu va îndrăzni să-i calce porunca. Pe drumul de întoarcere spre cortul lui, Iorgu Stănescu se gândi cum Halânga îl purtase prin judecăți și câți galbeni intraseră în buzunarul avocaților ca să-l aducă în șatră. Nu se prinsese de el nici o meserie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe membrii familiei Georgescu pentru semnarea unor declarații necesare întocmirii dosarului, acestea fiind documentele cu care avea să opereze justiția. Altă cale nu se întrevedea. Țiganii părăsiră sediul Miliției, vociferând și amenințând că se vor răzbuna cumplit, dacă cineva va îndrăzni să le răpească acest copil, care e al lor, numai al lor. Atitudinea aceasta fermă arăta cât de mult își prețuiesc ei odraslele. Acceptau hotărârea justiției, convinși fiind că nimeni nu-i poate lipsi de un copil care văzuse lumina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
oricând, a fi copilul ei. Cucoană dragă, Lisandru al meu, spusese Rafira, nu e în stare să omoare o muscă, dar când e vorba de băiat, scoate fără să chibzuiască prea mult șișul pentru a curma glasul celui care ar îndrăzni să scoată un cuvânt împotriva odraslei lui. Și apoi chiar Rafira, gândi Ina mai departe, cu siguranță trăia sentimente asemănătoare cu ale ei. Se atașase de băiat, îl crescuse cu toate greutățile și sacrificiile ce le incumbă viața în șatră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
anticar polonez) și a Început să privească pe fereastră cu ochii larg deschiși. Spun a Început pentru că a privit Îndelung. După un timp nesfârșit, aerul Încremenise În jurul său, așa, ca la statui, iar eu si cu mama călcam pe vârfuri, neîndrăznind să-l Întrerupem din contemplare. De fapt, tata nu suporta niciodată să fie deranjat “din ceva”, chiar și atunci când nu făcea propriu-zis nimic. Stătea cu spatele la noi, cu palmele sprijinite pe genunchi, și privea surâzând, cu o verticalitate impecabilă a capului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mari. Sufletele tuturor se Împleteau deasupra capetelor, Într-o emoție comună, a așteptării nerăbdătoare. Reflectoarele suspendate aruncau pretutindeni jeturi de lumini, care dansau Într-o feerie multicoloră. Se făcu Întuneric. Și o liniște desăvârșită, În care aproape că nimeni nu Îndrăznea să mai respire. Cortina se trase ușor. Reflectorul cel mare, aflat undeva, În spatele publicului, proiectă un fascicul prelung, strălucitor, terminat Într-o pată de lumină albă. Decorul Întruchipa o alee pavată, ce se pierdea șerpuind printre pâlcuri de iarbă Înflorată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ce cusături fine, ce lucrătură... de unde le-ai achiziționat, mon cher? Eu unul eram tare mândru În “pielea mea de stofă”. Când le aveam pe mine, mă simțeam cu totul diferit. Mă simțeam mai curat, mai Îngrijit, mai nobil. Aș Îndrăzni să spun chiar mai deștept. Ori de câte ori mă Înscriam la cuvânt, pe la ședințe, pe la cercurile metodice ori În cadrul diferitelor ceremonii din școală, vorbeam bine, vorbeam inspirat, emoționând de fiecare dată asistența. Hainele acestea mi se lipeau de suflet, deveneau una cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
copilărie visam mereu că zbor. Același vis, care se transforma din coșmar În extaz. Era mult Întuneric și eu alergam cu picioarele Îngreunate, urmărit de tot felul de monstruozități furioase, cât pe ce să mă ajungă, să mă prindă. Nu Îndrăzneam să Întorc capul, dar auzeam În urma mea zgomote infernale: urlete, mugete, lătrături și sforăituri inimaginabile. După care mă trezeam urcând ceva foarte mare și negru, o creastă uriașă, un fel de munte. Urcam din greu, gâfâind ca o locomotivă, sfâșiat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Încercănată) și că ar dori să se culce. S-au auzit niște ciocănituri În ușă. M-am uitat pe vizor: domnul Stratulat, Îmbrăcat În cenușiu, cu o pălărie neagră, pe care o tot mișca În mână. Văzuse lumină și a Îndrăznit să bată, să mă Întrebe dacă am fost la priveghi (ar fi dorit să mergem Împreună). I-am spus că tocmai m-am Întors de câteva minute. Și că mă simțeam foarte obosit. A salutat politicos și s-a Îndepărtat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se oglindeau șuvițele de păr fumuriu (nu avea un chip după care să Întorci neapărat capul pe stradă, Însă un soi de neliniște amestecată cu spectaculosul gurii - și avea o gură excitantă, cu botic - Îi dădea un aer interesant, care Îndrăznesc să afirm că mă atrăgea). Nu era foarte Înaltă, dar era bine proporționată. Nu avea nici prea multă carne pe ea, În schimb avea un fel original de a-și ține umerii subțiri și Înguști, care pot spune că mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]