1,233 matches
-
mâinilor de către preoți, păcatul trecea victimei, care prin înjunghiere, suferea pedeapsa meritată de cel păcătos. Cel ce ducea animalul spre sacrificiu era stropit apoi cu sângele victimei, ceia ce însemna apropierea sufletului păcătos de sfera harului lui Dumnezeu, Care, cu îndurarea Sa, iartă păcatul și sfințește pe cel păcătos. Ca să dea posibilitate ispășirii de păcate și omului, cu desăvârșire sărac, căruia punga nu i-ar fi-ngăduit cumpărarea de animale mari, Moise a orânduit aceasta: "dacă nu va putea să aducă o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se incinerează, sunt "păgâni" și "idolatri". Mai adăugând la acestea mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin că "mortul, în cuptorul încălzit se scoală-n picioare" că "întinde mâinile, parcă-n semn de milă și-ndurare" că "țipă strident la primul contact cu focul, etc. etc." își poate închipui cititorul inteligent, ce răzvrătire se produce în mintea și simțirea omului incult, care nu are nici pregătire științifică, nici religioasă. Scopul însă al celor ce scriu aceste
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se structurează în jurul textului biblic al celor trei ispite căruia îi oferă noi modalități de rezolvare. Până la această demonstrație, legenda ne prezintă imaginea lui Isus revenit dupa 15 secole pe pământ. Elementele după care este recunoscut sunt aceleași: milă, bunătate, îndurare față de suferințele celor umili. în această nouă călătorie pe pământ, Isus face din nou minuni după tiparul celor descrise deja în Evanghelie. Toate evangheliile notează minuni în care orbii sunt vindecați: vindecarea orbului din Betsaida , vindecarea a doi orbi la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și în „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși cei păcătoși, izbucnește într-un plâns amarnic și cere îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară în iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru a le acorda un „răgaz” (refrigerium) de o zi: duminica. Nu intru în amănunte despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rareori sub forma conceptelor. Altfel spus, pictorul știe să facă un tablou, dar nu știe să scrie despre el. Sub unghiul convenției didactice, toți știm ce este o teză de doctorat: apoteoza birocrației universitare în viața fiecărui intelectual ambițios, adică îndurarea unui chin din nevoia de a urca treptele palmaresului. Și cum treapta era obligatorie pentru a astupa gura adversarilor, Horea Paștina a trebuit să primească jugul. Urmarea a fost o neașteptată tortură: natură mistică fără aptitudini verbale, pictorul a intrat
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
absența oricărui utilaj electronic reflecta în mod pervers respectul imens al celuilalt pentru scopul în care era folosit respectivul echipament. Era evident, după o singură privire aruncată în biroul lui, că Edmund Slater, spionul șef al unui dictator lipsit de îndurare, nu avea deloc intenția să se lase spionat de alții în propriul său sanctuar. Slater se plimba cu pași mari de-a lungul camerei când intră Marin. Se opri la celălalt capăt al încăperii, se întoarse cu fața și schiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
asemenea momente, violența sentimentului îl făcea să vibreze aproape fizic. Țipa cu o voce ascuțită, repetând la nesfârșit: \ Tâmpiților... cretinilor... sclavilor... idioți, idioți, idioți. NICI O CLIPĂ NU SIMȚI MILĂ PENTRU SINE ÎNSUȘI, NICI NU-I TRECU PRIN MINTE SĂ CERȘEASCĂ ÎNDURARE, NICI MĂCAR NU ÎI CONDAMNA PENTRU CEEA CE FĂCEAU. NU AVEA SENS SĂ ȘTIE DACĂ ERA BINE SAU RĂU. VĂZUSE OAMENI ÎN TOATE FAZELE DE DECĂDERE FIZICĂ, MORALĂ ORI MINTALĂ; NUMAI CEI CARE SE AGĂȚASERĂ CU TOATE PUTERILE DE UN FEL DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cu un braț pe umărul fratelui său, și pot să prevăd totul. Simt lâna aspră a jachetei cadrilate frecându-mi-se de gât și de încheieturile mâinilor. Văd sclipirea neagră și uleioasă a puștilor gardienilor în soare. Aud strigătele de îndurare, cerșind iertarea, o intervenție salvatoare. Nu are importanță ce au scris ziarele - că părinții au mers la moarte cu o demnitate tăcută. Ce știu ziarele despre astfel de lucruri? Acei doi băieței vor auzi strigătele părinților lor pentru tot restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un adevărat recital pe scara unui bloc cu opt etaje din Bacău, locul acțiunii romanului, un bloc de moldoveni cu nume dintre cele mai ciudate, pentru care doamna Pelaghia, de la etajul doi, cere în fiecare seară și în fiecare dimineață îndurare lui Dumnezeu. România în dezordine, de după Evenimente, România trecută printr-o Revoluție, trăiește odată cu locatarii lui Cimpoeșu drama tranziției, într-un roman de tranziție. Chiar dacă se întâlnesc pe scări, în fața blocului, la ședințele asociației de locatari sau la întrunirile Partidului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Începură o Învăluire largă, care tăia drumul unui grup masiv, de peste cinci mii de fugari călări. Răzeșimile se Întoarseră și ele, fugind printre miile de trupuri fără viață din jurul podului, ca să oprească gloatele pedestrimii turcești, care Își arunca armele, cerând Îndurare. - Poruncă pentru Întreaga oștire a Moldovei! spuse Ștefan, făcând curierilor semn de apropiere și privind debandada de pe câmpul de luptă. Cu ultima sforțare, corpurile de cavalerie și de pedestrime, atac concentrat asupra lui Soliman! Spătarul al doilea, Filip Pop, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să fie luat din sală. Însoțitorii acestuia rămăseseră Încremeniți, așteptând porunca de a fi decapitați. - Mai are cineva preferințe? Întrebă Ștefan, calm. Tocmai spusesem că sunteți liberi. Se mai consideră cineva jignit? Solii dădură din cap negativ și Îngenuncheară, cerând Îndurare. Știau că domnitorul Moldovei nu dă o ceapă degerată pe această solie și că Își dovedise curajul nebun Înfruntând Hoarda de Aur la Lipnic și oastea sultanului la Vaslui. Dar, după ce văzuseră reacția lui la cuvintele lui Iusuf, Înțeleseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să fi oprit prima sau următoarea mașină și, ca pasager într-un camion al fabricii de dulceață Hero din apropiere, deja aș fi fost scăpat de penibila expunere, scăpat de orice legătură, liber. Ce căutam eu aici? Ce dovadă de îndurare ar fi putut să mă izbăvească pe mine, cel înrăit în dubiu? Între zwinglieni și calviniști, catolicul păgânizat se simțea pierdut, ca un papistaș rătăcit din vremea războaielor cu hughenoții. Și, pe deasupra, nici un pahar de rachiu nu se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor se afundau în gloduri până la butuc. Nici un pas înainte și nici înapoi nu se mai putea face fără de mari eforturi. Rău ne-ai pedepsit, Mate Boska, că ți-am luat chipul de la Sucevița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
În povestea aia, or să existe alte personaje, care or să te scuipe din cap până-n picioare și or să arunce în tine cu pietre, până când trupul tău nu va mai fi decât o rană vie. Până când o să-mi cerșești îndurarea în genunchi. Dacă vei mai putea sta în genunchi. Dar n-o să poți. Vreau să trăiești cu gândul ăsta. Măcar în subconștientul tău de păduche jegos. Măcar acolo vreau să-ți fiu povară și ghimpe. Iar acum o să te las
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
un blid de linte». După atâția ani de la întâmplările evocate înfierez și eu această comportare inspirată de interese străine țării, cu gândul la acei oameni care din prea multă încredere în omul de lângă ei au plătit omenia lor cu prețul îndurării unui regim de exterminare pe care numai lagărele de muncă și pușcăriile comuniste l-au putut arăta, unii dintre ei chiar cu jertfa supremă - viața. Cât privește ticălosul căruia nu i-am pomenit numele adevărat trebuie să știe că am
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
uită afară) Dar blegul ăla de l-ai adus legat, cine este? Cotoșman: Ți l-a trimis Împăratul, ca desert la masă...(îl aduce pe Marele Dregător legat fedeleș). Marele Dregător: Aoleu, Uriașul Găman! Nu mă lăsați pe mâna lui! Îndurare! Uriașul: Chiar aveam poftă de ceva mai deosebit la masă...Hai, puiule.( Pleacă în culise, revine imediat. Intră vesel și se linge pe buze). L-am mâncat...Ăsta trebuie să fi fost om tare al dracului, că n-avea nici un
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
apărea din când În când În vis. De obicei, venea la poartă și-i cerea o cană cu apă. În loc de apă, Mașa Îi aducea o carafă de vin roșu ca sângele. Soțul clătina cu tristețe din cap. Ochii săi cereau Îndurare. „Dar parcă Îți plăcea vinul“ Îl zgândăra Mașa cu un glas mieros. „Acum nu mai bei?“ „De zece ani de zile nu m-am mai atins de băutură...“ „Minți, spunea femeia, abia au trecut șapte ani de când te-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
biata Evlampia, țărâna să-i fie ușoară, se-nvinețea de atâta râs, gata-gata să-și dea obștescul sfârșit. Văzând că-și pierde cunoștința, Pancratie Îi stropea fața Înălbită cu apă Îndoită cu oțet, strecurându-i totodată printre buzele care cereau Îndurare bucățele mici de prescură muiate În ulei și vin, ca la sfânta Împărtășanie. De ce-o chinuia astfel, nimeni nu știa. Evlampia era o femeie la locul ei, bună gospodină, cu credință În Dumnezeu, care Îi adusese pe lume doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
amestecată cu oase, bucăți de piele și nisip, din care totuși continuă să se Înalțe spre cerul gol aceeași umilă rugăciune, ce nu folosește la nimic... Din când În când, din grămăjoara de cenușă, apar niște mâini Împreunate, ce imploră Îndurare. Nu sunt două, ci mai multe, care tremură În lumina amurgului. Deodată se stârnește vântul și le acoperă cu nisip. - Niște mâini? murmură cu gândurile duse Mașa. - Exact, se precipită Extraterestrul. Întâi o pereche, apoi două, apoi o infinitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deschizând glosarul, Îi puneau pe cei găsiți În casă să-și depună semnăturile În catastif. Bătrânii se dădeau de ceasul morții, iar femeile, tremurând din toate Încheieturile, se târau În genunchi În fața tovarășilor Îmbrăcați În haine lungi de piele, cerând Îndurare pentru copiii și bărbații lor ce luară calea pribegiei. „Vă lepădați de pământ?“ - le-au Întrebat hainele de piele. Femeile și-au plecat neputincioase capetele În piept. „Bărbații voștri, au zis tovarășii, s-au dovedit a fi nu numai lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și Gringo Vargas. Dincolo de iubirea lor, încărcată de aroma incantațiilor și colorată de o sexualitate eliberată de inhibiții, se află teatrul de luptă care îi opune pe cangaceiros autorității. Nu există, în Brazilia sângeroasă al cărei cronicar este Pratt, nici îndurare și nici speranță. Gringo Vargas și Corisco trăiesc, în egală măsură, cu gândul la moartea care nu va întârzia să apară - o moarte violentă și murdară, o moarte care nu face decât să întrețină flacăra revoluției disperate și brutale. La
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
triumfător. Acum el era cel care Își bea liniștit păhărelul de coniac Alexandrion, ridicându-și de pe tâmple șuvița rebelă. Acum el era cel care Își stingea țigara de foi de fruntea celuilalt Noimann, care, prosternat la picioarele sale, Îi cerea Îndurare. Cravașa se ridica și cobora. „Așa, așa”, murmura celălalt Noimann, care fusese cinic și care acum Își ispășea pedeapsa. „Aici, aici”, gâfâia aceeași voce, mimând extazul. Oare simțise, Într-adevăr, Noimann ceea ce simțea Mathilda când era abandonată În brațele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fiți cu gândul numai la el. Și să‑l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sunt șarlatanii care te vestesc, care‑ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crâcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu ucide, zic ei! De ce, pentru că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de pe vremuri. Vai, nu mai era aceeași Priska cu care se legase pe vecie, nu mai era Priska lui din visul de altădată și din trezia lui de altădată, nu, nu mai era ea, iar Domnul va trebui să aibă Îndurare față de acea femeie, față de Priska, fiica regelui Decie, potrivnicul creștinismului, nu, nu putea fi același vis despre aceeași femeie, nu putea fi Priska lui cu care se legase pe vecie, putea fi o altă femeie cu numele ei, aidoma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]