3,818 matches
-
cu sânge pe pereți de stei, veniți să-naripesc stelarele voastre lumini, veniți din cronici, din letopiseți și Dosoftei , veniți din doină, din lacrimi, din plugul vostru sfânt, veniți din cer și din pământ, din cimitirele păgâne, treceți prin vântul ce-nfășoară templul răstignit veniți acasă, aveți deschisă ușa la intreare, voi sunteți izvorul pur, crescut din jalea mea, un grai născut din fericire și durere, peste vatră, peste neam, peste văzduhul Carpaților, roi izgonit din ceara de matcă prin nămoluri de
ÎN TEMPLUL LIMBII ROMÂNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370436_a_371765]
-
moștenite de la părinți. Inteligența scăpărătoare cu care a fost dotată de la început și epoci la rând a fost împiedicată să o folosească și în interesul ei, nu doar al bărbatului sau al omenirii. Sânii ca simbol al izvorului vieții. Fundulețele înfășurate în arcuirea coapselor pe care se leagănă mersul îmbietor al chemării. Încet, încet, redevine iar ce a fost, libertatea de a fi una din componentele esențiale ale vieții, fără de care, opusul și egalul ei, bărbatul, s-ar fi simțit singur
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
MÂINE” Autor: Melania Rusu Caragioiu Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului CÂTEVA CUVINTE DE SUFLET ASUPRA CĂRȚII ..... a POETEI LIUBA SÎRBU, spuse de Melania Rusu Caragioiu Mă asociez atmosferei generale de entuziasm care o înfășoară pe autoarea -poetă Liuba Sîrbu, văzând în acaestă persoană un poet român din Basarabia noastră, un entuziast director de revistă pentru copii, o prietenă neobosită a copiilor și un element cu veleități și afirmări notorii în cultura și cultivarea limbii
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
din arme într-o mână. Intrară amândoi în mașina blindată și Lup Katak putu vedea un om neîngrijit cu haine lungi de culoare închisă. Era murdar și în picioare avea o pereche de încălțăminte rudimentară iar deasupra, pe gambe, omul înfășurase benzi de material textil vechi. Noului venit era un om cu o claie mare de păr sub care se afișa un chip dur dar calm, încadrat de o barbă neîngrijtă. Omul care intrase în pântecele mașinii blindate nu spuse nimic
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
pentru a-și reîncepe călătoria pe bolta vieții, încărcată cu stele luminoase, dar și căzătoare, cu planete, dar și cu meteoriți, așa cum bine subliniază poeta, înțelegând micimea omului în fața iubirii: „Aș dezbrăca cerul de mantia sa de stele, Să mă-nfășor cu ea pentru tine, Dar poate că cerul ar fi gelos Pe frumusețea ce m-ar învălui Și m-ar pedepsi cu o ploaie de meteoriți.” Muzicalitatea versurilor, susținută de prozodie și asocierea fericită a cuvintelor, autenticitatea simțirii celei ce
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369323_a_370652]
-
obosit... Pe cale spinii m-au rănit... Acum mi-e haina zdrențuită Și inima mi-e împietrită C-am fost departe Domnul meu De dragostea și Harul Tău... Mă-ntorc la Tine...mi-a fost dor În pacea Ta să mă-nfășor, Să-Ți simt iubirea Tată Sfânt Să sorb dulceața din Cuvânt Și mi-a fost dor de vocea Ta Ce alina durerea grea... Să fiu cu Tine mi-am dorit Să simt din nou că sunt iubit... Mă-ntorc la
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]
-
Muzica stihiei a cuprins pădurea Trunchiuri dezbrăcate din eternitate Fluieră în codru delirând aiurea Scurtele rafale rătăcesc spre hăuri Gonite de neguri par că-s îngrozite Să-și refacă vlaga se adună-n găuri Ce duc în străfunduri nezăgăzuite * Mă-nfășoară gânduri de-un tunet stârnite Umbre fără număr mă-nsoțesc în noapte Spre locuri străbune, meleaguri sfi nțite Să-mi revăd destinul nescris în vreo carte! Fulgi de nea Fulguiește liniștit peste-o lume adormită Un covor fără sfârșit de zăpadă
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
coboară Din ceruri spre mine o scară Iar lutul... pe oase mă strânge. * Și sângele-ncepe să doară Când timpul în mine se frânge... E vremea, iubito..., nu plânge! Privește cum îngeri coboară * Și-o umbră pe ochi mi-o-nfășoară. Cuvintele mor căci le-nvinge Tăcerea ce glasul mi-l stinge... Mi-e sufletul flutur și zboară * E vremea, iubito..., nu plânge! * de Gabriela Mimi Boroianu 29.09.2015 Referință Bibliografică: E vremea, iubito... / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN
E VREMEA, IUBITO... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369512_a_370841]
-
DE VIAȚĂ Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ritualul unei clipe de viață Întâmpinați zorile prin deschiderea ochilor, lumina să se poată bucura de privirile voastre. După ce dragostea v-a înfășurat în pulberi stelare, aprindeți dimineața de la flacăra unei lumânări. Ascultați apoi muzica fără cuvinte a zilei ce vine în timp ce udați florile spre a le împrospăta gustul apei și lăsați-le în geam, lumina să le sărute în voie culorile. Deschideți
RITUALUL UNEI CLIPE DE VIAȚĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369536_a_370865]
-
poate lumina calea inima și mintea Negrul este ceva diplomatic în el vă îmbrăcați serille de gală. Și nu uitați că este însăși culoarea spațiului și a timpului astral Noaptea nu vine niciodată singură. Aduce speranța unei îmbrățișări și odihna înfășurată în mantii. Urmați firul visului, el duce mereu undeva unde nu ați mai fost, sau vreți să ajungeți cândva. Călători prin ritualul unei clipe veți fi mereu indiferent de unde aveți începutul ! De anghel zamfir dan Referință Bibliografică: ritualul unei clipe
RITUALUL UNEI CLIPE DE VIAȚĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369536_a_370865]
-
fost îngrădite, cum se face că libertatea credinței nu a reușit să fie obstrucționată? Este o întrebare retorică, desigur... În lumea rurală oltenească, oamenii se tratează de boli în mod empiric. De pildă, ca să scape de răceală, copilul mic este înfășurat într-o cămășuță înmuiată în țuică. Cât despre cazanul de țuică, acesta este o ustensilă nelipsită din gospodăria fiecărui sătean, că doar țuica este „ aqua de la vita”, care ne scapă de multe supărări. În romanul „Copilul nedorit”, există câteva personaje
NOTE DE LECTURĂ LA ROMANUL „COPILUL NEDORIT” DE ION ȘI CORNELIA GOCIU de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370600_a_371929]
-
deocheați» - p. 44). Ținuta „grotescă“ a lui Costea Modrigan pare a sugera și posibil-minereasca-i „fruntășire“ / „liderită“ ca purtător de muncitorească / militară șapcă leninistă / stalinistă, la modă, în acele vremuri: «Pe la începutul lui cincizeci răsărise în Lupeni unul Costea Modrigan; era înfășurat într-o pătură zdrențuită, năclăită de praf, iar în picioare avea opinci grele din roată de camion, cusute cu sârmă; șapca soioasă și cârpită îi stătea anapoda, parcă i-o așezase cineva cu furca; de sub cozorocul șepcii răsărea sprâncenele ca
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Puntea-Tatiana Afanas-Creciun) * Omul se teme de moarte, fuge de ea îngrozit, crezând-o teribil sfârșit, însă moartea nu e decât o trecere binecuvântată spre o viață a sufletului scăpat de durerea trupului, într-o altă dimensiune unde lumina divină ne înfășoară plină de iubire. Nimic nu putem dobândi, nimic nu putem dărui, nimic nu putem rosti și simți cu adevărat decât în felul acesta unic, covârșitor, emoționant, de a accepta și a fi permanent cu gândul la Dumnezeu, pentru a trăi
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
făcea treaba bună. La un fluierat specific, sau la comanda: -Dă-te roată! arătândui cățelului direcția, acesta executa intocmai, cele cerute. După o zi de mers, cu capul bălăngănind în toate părțile, de parcă băteam tactul, după mersul iepei, adormit și obosit, înfășurat în scutece, așa cum se proceda pe atunci cu pruncii până în jurul vârstei de 1 an, de parcă eram mai ceva, decât mumia lui Tutankamon, copilul-faraon al Egiptului, am ajuns la stâna Zănoaga. Așa aveam să cunosc, încă de la acea vârstă fragedă
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
Se poate să mai fie? Spre zări necunoscute cocorii se agită, Își flutură penajul prin ceața-ncremenită; Îmi spun că trece toamna și nervul o să strige, Capriciile vremii în mine s-or înfige. Se lasă-n vene iarna, în fulgi mă înfășoară, Dar cântul clipei mele mi-e drag ca-ntâia oară. Lumina mă-mpresoară și-a vieții serenadă Mă strânge ca o rugă sub bluza de zăpadă. Referință Bibliografică: CÂNTECUL CLIPEI / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736
CÂNTECUL CLIPEI de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368136_a_369465]
-
Dascălului, cu D mare, Doina Mărghitaș. Manifestarea s-a încheiat cu fotografii de grup, și conform dictonului popular “călătorului îi stă bine cu drumul “, am urcat în autoturisme, când noaptea ne spăla parbrizul cu degetele ei de ploaie, și mașinile înfășurând distanțele pe roți au rulat până când luminile Clujului ne-a cuprins ca o bucurie a lucrului bine făcut, dar și al întoarcerii acasă. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Doina Mărghita; întoarcere în amintiri / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DOINA MĂRGHITA; ÎNTOARCERE ÎN AMINTIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362564_a_363893]
-
arcade peste alei gara îmi seamănă de multe ori cu o gură de lup flămând ce inghite trenuri precum niște miei clipele sunt sfâșiate pașii nostrii mușcați de moliile timpului îmbrac straiele străduțelor pe care împreuna ne-am plimbat mă înfășor bine cu zebra pe care unul spre celălalt am alergat orașul nu-l mai iubeam până la tine acum parcă eu sunt vânat găsind adapost în amintiri straduțe și alei înguste flori, copaci, ape palide ca niște acuarele uscate sub o
ÎNTÂLNIREA PE ZEBRĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362722_a_364051]
-
înflorește-n cleștar de cuvinte dorul meu ce colindă tăria și face litanii și zboară nebun în zori melodici prin dimineți albastre, visez cum îți deschid mâinile tale ca pe niște trandafiri cu degete petale cum chipul tău radiază lumina înfășurat în inele de-argint și topaze când brunii stropi din ochii tăi eternizează fericirea. pe largul de singurătăți uitate tu crești în cercuri ca saturn pe ceruri, în zborul lui prin spațiul stelar transpari din adâncimi celeste în dulcea-ți
LUNA URCÂND PE-UN CRIN DE LUMINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362738_a_364067]
-
găsite pe câmpul lui Boaz. Mi-aleargă gândul desculț printre lanuri, frământând pâinea în palma pământului. Mă cheamă inima ta. Să fie aceasta doar imaginea născută din iluzia despre noi? Toamna asta are ceva din mirosul veșmântului nopților înstelate. Mă-nfășor în pânza cerului să-mi împart inima cu tine... Te intreb, dacă în calea ta ar răsări o stea, ai confrunta-o cu imaginea născută din iluzia despre noi? COPIL FIIND Copil fiind, purtam vara pălăria florii soarelui să mă
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
nevinovate Se zbate marea-n jucăușe valuri, Întinderea-i albastră se destramă În ochii mei, ca într-o ramă, Și-n urmele ce se-adâncesc pe maluri. Iar pescărușii țipă-nsingurarea Din suflete ce suferă-n tăcere; Cu alge verzi îmi înfășor ființa, Să crească-n inimă dorința De-a adăsta pe azurii lăicere. Neptun, al mării zeu, tridentu-nalță Spre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgaz De-a pune apei un zăgaz, Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea
FĂRÂME DE NIMICNICIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370147_a_371476]
-
rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul, căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână și curăță cioburile din rama portierei, apoi prinse fata de umeri și încercă să o scoată pe fereastră. Spera să nu aibă nimic la coloană, să nu-i facă mai mult rău decât bine. Era o tânără suplă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
poruncitoare de plecare la luptă. Se adunau triburile, chemate de rege pentru a stăvili atacurile cotropitorilor. Bristena își văzu frații pregătindu-și cu mare fală armele. Își pregăti și ea, în ascuns, arcul și săgețile. Pentru a nu le pierde, înfășură în jurul lor fâșii de lână roșie, după care se îmbrăcă cu haine șterpelite de la fratele ei mai mic. Își adună părul sub cușma puțin cam mare, care îi cădea pe ochi, alăturându-se altor băieți care întovărășeau grupul războinicilor. Nu
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
gaze lăsând în urma lucrărilor lui hăuri imense, așa zisele mine, fără a le astupa cu ceva în loc....că nu putea și nici nu prea avea cu ce...și nici nu era eficient din punct de vedere economic....pentru el. - A înfășurat pământul cu un soi de benzi asfaltate, șosele, autostrăzi, rețele de căi ferate și de transport al energiei și informației care au pus mereu în dificultate reacția pământului, fără ca omul să simtă dacă face bine sau nu. - A construit blocuri
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
fără a se feri! Atunci n-a înțeles de ce pentru ele era altfel?! Doar mai târziu, când - acum erau liceene - acestea aveau numele schimbate: Rita Lupu, Paula Marcu, Rozica Roșescu. În plus, pasca era strecurată aproape subversiv în ghiozdanul Mirei, înfășurată banal într-o bucată de ziar ori de hârtie de ambalat grosieră... Se înăsprise atitudinea statului și față de alte religii și nu doar... Învățase, din mers, sărbătorile creștine de peste an, citind explicația fiecăreia dintr-un Almanah al satului român, tipărit
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
a rătăcit și a trebuit să fug după ea și s-o caut. Coborând o vale prin poienița plină de flori ca să o găsesc, am dat de un om bizar, un bătrân care își îmbrăcase niște haine albe și se înfășurase într-un cearceaf, stătea jos în iarbă și se ruga. Visul meu, mi-am zis, și m-am închinat. Văzându-mă, s-a ridicat și a venit la mine: -Ce e cu tine, feciorul meu, aici în viul pădurii? - m-
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]