10,960 matches
-
au mai adus și să hotărască ce mobilă să cumpere. Matei pusese ochii pe o garnitură pentru camera de zi, alcătuită din mai multe corpuri care se puteau schimba dintr-un loc în altul, de la o perioadă la alta, dând înfățișări diferite încăperii. Cunoscându-l pe magazioner l-a rugat să i-o rețină până se termină lucrările în apartament. Înainte de Paști cu vreo zece zile, Toderiță i-a predat apartamentul la cheie, cum s-ar zice. — Domnule doctor, am tras
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
purtat deloc corect față de dânsa. Și, chiar dacă și-ar fi repetat în cap de mii de ori că n-are nevoie de ea, sar fi mințit singur și tot s-ar fi întors! Acum, se tot uita cu luareaminte la înfățișarea lui din oglindă și constata că, dacă ar fi fost slut, pe cât era de solitar, nimeni n-ar mai fi privit la el vreodată! Însă acea imagine întunecată și atât de mohorâtă ascundea secrete la fel de adânci, ca și cele din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Istorisiri nesănătoase fericirii 21 Metamorfoză divină iecare om se naște orb în sufletul său. Puțini sunt, însă, cei cărora li se luminează calea... Marius nu era un tânăr urât. Avea chiar o înfățișare plăcută vederii și un corp bine clădit, atletic și foarte intens lucrat. Mai mult, mereu se purta încălțat și îmbrăcat foarte curat și atent dichisit, încât, de fiecare dată, când îl vedeai, puteai să juri imediat că-i proaspăt scos
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și știu că așa ceva nu se face în lumea civilizată și cu un grad înalt de instruire -, mă voi îndupleca numai a spune că aceasta nu era întocmai acel model elaborat de tânăr. De fapt, natura cam dăduse greș cu înfățișarea fetei, căci era de o rară urâțenie. Era un antimodel, un rebut, un leș social, ce nu impresiona prin nimic! Cu toate acestea, însă, lăsând la o parte vechile sale idei, aceasta iată că devenise, în foarte scurt timp, dragostea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mea tocmai demisionase și, astfel, se explică ușor de ce locul era vacant. L-am ocupat cu multă încântare și încredere de sine. De la început, însă, nimeni nu m-a prea luat în seamă, iar asta nu se datora deloc nici înfățișării și prestanței mele, nici faptului că eram acolo noul venit, ci pentru unicul motiv că nimeni, în acel barou, nu lua în seamă pe nimeni. Dimpotrivă, cu toții erau numai o adunătură ridicolă de individualiști venali, fiind credincioși în întregime doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de cele mai multe ori, sunt femeile, iar femeia pe care tocmai am descris-o mai sus era una dintre ele... 82 Rareș Tiron Trebuie să notez, însă, că aceasta nu mai era nici pe departe tânără, așa cum, bineînțeles, ar trăda-o înfățișarea sa. De fapt, dânsa era trecută - precum avea să afle și bărbatul mai târziu - de patruzeci de ani cu mult. Și, dacă, la vârsta tinereții, frumusețea și frăgezimea formelor sunt cu totul firești și comune, spre bătrânețe, acestea apar ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a Poștei Române. Adriana era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o înfățișare întrucâtva aspră și morocănoasă chiar, din care se putea lesne intui o tristețe dură, dar ascunsă. Nu era nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că am sfârșit și cu descrierea ghișeului 1 și a angajatei ce-l sfințea. Altceva notabil, judecând strict după aparențe, nu s-ar mai putea spune. Și totuși, acesta este doar începutul prezentării Adrianei, căci, dacă un trup și o înfățișare de om sunt lesne de epuizat în a le descrie, un suflet omenesc este întotdeauna un infinit univers mistic, în care sigur te vei pierde! Astfel, chiar dacă, toată viața sa, Adriana își împlinise exemplar datoria, atât față de muncă în sine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iute, ca un țipar, se duse direct și fără poticniri către locul 166 Rareș Tiron pe unde, în mod normal, se cobora în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume dorește, un om cu înfățișarea cam ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de bandit, intră cu el pe ușa pivniței și îl conduse, cu pas domol și bine măsurat, în locul unde știa el. Scările de coborâre se dovediră, însă, a fi mai numeroase și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
instinctiv, din prima clipă și-ar fi întors privirea de la victimă - n-ar fi suportat priveliștea. Într adevăr, Victoriei, de la durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
al treilea ochi, cum cineva mă urmărește. În acel timp spatele meu este cuprins de o transpirație rece, pielea de pe mâini ia aspect de piele de găină iar fruntea și obrajii suferă niște transformări și-i simt cum iau o înfățișare ciudată fiind acoperiți de o oarecare mască, din aceea asemenea pe care le pun pe figură ursarii la Anul nou și Crăciun, de care scap abia după ce ies din pădure. Tatbătrân, te rog frumos ,să lăsăm impresiile acestea, pentru că eu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-l cheamă Dondonel. Lumea spune că-i dus cu pluta dar ... eu ce pot face, spun așa cum este, e fratele meu și, văzându-te, mi-am adus aminte de el. Te rog, nu te supăra, pe undeva, așa știi ... la înfățișare, parcă seamănă puțin cu dumneata. Tare rău îmi pare că l-am lăsat acasă singur, numai cu părinții, dar numai cu mine se simte bine. Spunând acestea Dondică a rămas pe gânduri cu privirea împrăștiată. Vasile Dosescu, a dat ascultare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să lupți, niciodată nu vei putea fi vrednică titlului de prințesă. -Ș-acum vreau să grăim în voie, zise Uran către locotenenții lui, în timp ce Adela s-a închinat și a plecat. Atunci cei trei conducători s-au ridicat din poziția de înfățișare și s-au așezat pentru ascultare, după care Amar a început a prezenta lui Uran: -Mărite șef, totu-i pregătit; luptătorii sunt veseli și așteptă lupta de apărare. -Nu vreau să se mai apere, toată suflarea să știe că trebuie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
chiar în centrul orașului și pe fundal Schwäbische Alb. La fel și locul natal din Elveția, priveliștea Alpilor și, printre coline, lacul Sempach a cărui întindere se supune celei mai slabe adieri de vânt, oglindind cerul și schimbându-și constant înfățișarea și atmosfera. Fiecare are propriile experiențe legate de natură, care se imprimă în adâncul memoriei. Îmi voi aminti toată viața prima dată când, în timp ce schiam pe muntele Weissfluhjoch la Davos, într-o zi splendidă și senină de iarnă, rămasesem copleșit
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Când în ocean se declanșează furia uraganului sau pe vârfurile Alpilor suflă puternicul föhn, când furtuna zăpezii ne șuieră rece pe față sau ceața ne învăluie în timpul coborârii cu schiurile, când se termină oxigenul în scufundare, natura își arată cealaltă înfățișare, amenințătoare, uneori chiar înspăimântătoare. Natura, în manifestările sale mici sau mari, se poate arăta prietena omului, dar și inamica sa. Secole de-a rândul a fost percepută ca un inamic. Totuși, cine vorbește de natură nu vorbește doar de peisaje
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
chiar ușor mai bine adaptați decât copiii adoptați intra-rasial. Nici copiii coreeni nu au prezentat probleme mai mari de adaptare decât copiii adoptați intra-rasial, exceptând frecvența mai mare a problemelor de creștere și a disconfortului creat de propria înfățișare. Doar copiii afro-americani au prezentat câteva semne în plus de neadaptare față de copiii adoptați intra-rasial, dar dovezile au arătat că, aceste semne sunt explicate mai degrabă de plasarea copiilor spre adopție la o vârstă mai înaintată, respectiv de istoricul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
chiar ușor mai bine adaptați decât copiii adoptați intra-rasial. Nici copiii coreeni nu au prezentat probleme mai mari de adaptare decât copiii adoptați intra-rasial, exceptând frecvența mai mare a problemelor de creștere și a disconfortului creat de propria înfățișare. Doar copiii afro-americani au prezentat câteva semne în plus de neadaptare față de copiii adoptați intra-rasial, dar dovezile au arătat că, aceste semne sunt explicate mai degrabă de plasarea copiilor spre adopție la o vârstă mai înaintată, respectiv de istoricul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
explica influența eredității asupra dezvoltării ulterioare a copiilor adoptați și posibilele riscuri ereditare pe care aceștia le pot dobândi. Principala asumpție a acestei teorii este aceea potrivit căreia, dezvoltarea și adaptarea individului sunt, în mod esențial, determinate de moștenirea genetică. Înfățișarea fizică este determinată genetic, la fel cum sunt și "regulile" dezvoltării fizice și psihice. În acest context mediul și experiența nu acționează decât ca declanșatori pentru manifestarea unor trăsături și abilități, capacități și talente dobândite 267. Mai mult decât atât
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
drept păgâni și idolatri, de către teologii vremii: pe de o parte interesele materiale, iar pe de altă parte ignorarea crasă a Scripturilor 154. Cea de a unsprezecea parte a studiului dezvoltă tema focului după Sfintele Scripturi. Șerboianu arată limpede că înfățișarea cremațiunii drept o practică păgână nu își găsea susținerea în diversele rătăciri ale poporului evreu prezentate în Vechiul Testament: "Peste tot, deci, întâlnim focul nu ca pedeapsă, ci ca suprem omagiu de onoare și curățire, chiar atunci când popoarele-n rătăcirea lor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
abstractă, pentru că ea provine din neluarea în considerație a elementelor sensibile ce aparțin a priori naturii și astfel oricărui lucru natural. Dacă acele culori și forme sensibile se mențin pe plăcile fotografice, unde sunt susceptibile să ne impresioneze prin armonia înfățișării lor, aceasta demonstrează că ele nu pot fi eliminate din natură, că abstracția galileană constă doar în a nu le acorda atenție, în a nu le introduce în calcule, niciodată în a le suprima. Și asta deoarece aceste culori și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
luată în considerație sensibilitatea, care subzistă totuși drept condiție nesesizată a sa. Este tocmai ce a arătat analiza reproducerilor fotografice la microscop ale unor materiale diverse: caracterul lor științific nu le împiedica să se înfățișeze, având în vedere că această înfățișare era cea a unei lumi, înzestrate cu calități "estetice". Lucrurile stau așadar în realitate în felul următor: în unica lume care există și care este cea a vieții, este posibilă o atitudine față de ea prin care, scoțând din joc calitățile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astfel viața însăși, de vreme ce în viață se cunoaște praxisul, în ea el este priceperea originară care constituie esența originară a tehnicii. Cum putem înțelege atunci, pornind de la viața însăși, apariția procesului din care ea va fi izgonită și care, sub înfățișarea unei rețele de dispozitive și de procedee obiective, săvârșește sub ochii noștri devastarea lumii care îi aparține ca lume-a-vieții? Esența originară a tekhne nu este o esență ideală ce plutește undeva în fața noastră, într-un spațiu inteligibil: ea nu este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
întâi, și în mod mai esențial, drept această interioritate radicală care definește Individul originar care suntem în calitate de Individ viu. Situația științei în cultura modernă, sau, mai bine spus, cultura modernă ea însăși în calitate de cultură științifică, ni se dezvăluie astfel sub înfățișarea unui paradox. Pe de o parte, știința este un mod al vieții subiectivității absolute și îi aparține pe de-ntregul. Cu toate acestea, pe de altă parte, fiecare dintre operațiile subiectivității științifice se înfăptuiește ca scoatere din circuit a acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adevăr incapabilă să răspundă în mod adecvat modului în care se înfățișează obiectul. Aici intervine decizia despre care am vorbit, abstracția prin care, renunțând să echivaleze cu deplina concretizare a obiectului și mai întâi cu cea a modului său de înfățișare, o știință, definindu-se în acest fel, își propune ca axiomă metodologică să nu rețină din acest obiect, din "dat", decât ceea ce consideră că are mijloacele să trateze. În cazul științei galileene, este vorba de formele idealizate ale naturii. Ceea ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un cu totul alt lucru: distanța și faptul de a fi la distanță în finitudinea Dimensionalului extatic în care se arată acesta, nedezvăluind niciodată decât o fațetă a ființei sale, care face trimitere la o alta potrivit unui joc de înfățișări disjuncte pe care privirea conștiinței caută să le surprindă, călăuzindu-se după ele, exilată de ele către orizonturi care se ridică în mod indefinit în fața sa. Când vidul exteriorității înlocuiește deplinătatea în care viața se esențializează în sine așa cum este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]