2,013 matches
-
Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Glorie domnului Mihai Eminescu strigau albiile râurilor! Cu râurile înalte în mâini arzând ca niște lumânări! OH, CUM SE PRIVEAU EI ÎNFIORAȚI! Elogiul 3 Oh, cum se priveau ei înfiorați! Inima lui cântând S-a transformat în ochi Și inima ei cântând S-a transformat în ochi! Oh, ca să se privească Mii de ani mii de ani Cei doi ochi imenși Din piepturile lor! Și buzele lui s-au transformat
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
asemeni zeului mort de lumină în grădina ochiului meu există ce ar fi ea de nu ar fi trup? ============== ce ai fi tu de nu te-aș ști de nu te-aș cunoaște ce ai fi de nu m-aș înfiora ce ai fi trecere doar trecere nici atât nu s-ar spune de nu ar fi ochii mei să te păstreze vie Referință Bibliografică: Ce ar fi ea de nu ar fi trup / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CE AR FI EA DE NU AR FI TRUP de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348920_a_350249]
-
-ți răsfrângeai A alintare... Mi-a fost greu să te prind, Să te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc. Când noaptea o să coboare, Voi lăsa ușa deschisă Și-am să te - aștept Pe patul așternut cu flori. În așteptare, de dor... Mi te imaginez
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348918_a_350247]
-
greu să te prind, Să te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc. Când noaptea o să coboare, Voi lăsa ușa deschisă Și-am să te - aștept Pe patul așternut cu flori. În așteptare, de dor... Mi te imaginez tăcut Și-mi pare că, De mii
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348918_a_350247]
-
aluneci spre melancolie. Dragostea de a fi, de a exista, dincolo de trecerea timpului, deasupra sa, fie și măcar prin amintirea unei lumi ce-a fost, dă lumini de bucurie sufletului păcătos de nostalgic. Iar dacă afirm că meșteșugul pictoriței ne înfioară și ne satisface setea de frumos, prin universul artistic al expresivității cromatice, al pastei pline și pregnante, al îmbinării armoniase a „petelor de culoare”, al contra-punctelor și liniilor și luminilor și umbrelor - ele impunând atmosfera trăirilor artistei - când afirm toate
O NOUĂ EXPOZIŢIE DE PICTURĂ A LIANEI SAXONE-HORODI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346789_a_348118]
-
băutură într-un vas pe care l-a apropiat de buzele mele și m-a făcut să o beau cu de-a sila. Această băutură era atât de amară încât sufletul meu nu a putut să o suporte, s-a înfiorat într-atât și s-a aruncat afară din trup. Atunci îngerii l-au primit în brațele lor. Când m-am întors, am văzut trupul meu că zăcea neînsuflețit, fără mișcare și fără viață, și l-am privit ca unul care
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
într-o zi anume am început să scriu altfel... Era toamnă. Căzuse bruma peste păduri și peste copilăria mea întreagă. Nu demult îmi plecase tata dincolo de zări... Când am recitit cuvintele mâzgălite atunci pe un petec de cer, m-am înfiorat, ca un fluier de cântecul lui și poate mi-am zis, pentru întâia dată: „vreau să mă fac poet!” Și de atunci... mă nasc mereu! Poetul face parte din ființa mea. Eu și poetul. Ce dialog minunat! Cu el nu
NICOLAE NICOARĂ-HORIA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346370_a_347699]
-
garantând prin semnătură intrarea, ieșirea și rămânerea în acest spațiu de rodnicie spirituală și materială. Acuarelele Constanței Rodica Dan și desenele lui Dan Hatmanu precum și fotografia artistică și inspirată slujesc cu mare forță sugestivă intenția și sentimentul autorului ce se înfioară și se mângâie de atâta frumusețe, completându-se cu aspecte culturale, ontologice și etnofolclorice. Ancorat în prezent și scăldat în truda Părintelui Arhimandrit Timotei Aioanei, ce ne povățuiește că aspiranții la raiul ceresc trebuie să se îngrijească de raiul pământesc
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
și masculinitatea transmisă prin toți porii o atrăgeau mai mult decât ar fi trebuit. Constituția lui fizică, aerul de bărbat cu experiență care le știe pe toate și stilul său de abordare o amețeau de plăcere, o făceau să se înfioare și să transpire abundent în prezența sa”. Și în sfârșit, autoarea vine cu cheia acestei întâmplări care s-a sfârșit cu decesul Danei, anticipând într-o mare măsură deznodământul: tânăra era „atrasă de magia hazardului”. Prinsă în această magie seducătoare
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
nori fulgeră-n zare. În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc hrănind pământul. Măiastra lună Noapte de primăvară, înfiorată de vântul fugar și rece, dragoste de narcisă galbenă, iradiantă mi-ai lăsat amintire numai o privire, un zâmbet și părerea de rău că nu mai am nouăsprezece ani! Nopții noastre de mister, lumină și regrete în cer măiastra îi
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
gust. Nici abajurul veiozei de pe noptieră nu făcea excepție. Posterul de pe perete, un peisaj marin superb, cu o plajă însorită, ar fi încântat pe oricine, dar Oana simțea o strângere de inimă. Un sărut pe obraz o făcu să se înfioare din creștet până-n tălpi, în timp ce întreg trupul se cufunda în noapte. Simțea cum o cuprinde, o acaparează această noapte din care nu va mai putea ieși niciodată, pentru a se bucura fericită la fiecare răsărit de soare. -Oare de ce venise
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
Trăim în haos, fără iubire, n-avem nici rost, nici mântuire, cuprinși de setea de mărire. Suntem că fiarele din junglă care pe care să ajungă, nimicnicia nu se-ascunde și raul peste tot pătrunde. Ucide mina, plânge gândul, se înfioară tot pământul și stelele din cer jelesc blestemul nostru pământesc. Poate e timpul de pe urmă, dar Mielul s-a-naltat din turmă și nu văd jertfa ce-ar putea Să-nduplece mânia Ta, Ce-o simt că vine în curând Precum în
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
te rog! Ai să găsești multe din amintirile noastre. Am luat una din agende îngălbenită de vreme, cu fotografia lui Gheorghe Gheorghiu Dej pe a doua pagină. Cenușie imagine. Privind-o, amintirile de atunci au început să capete contur. Mă înfiorau a tristețe. Între timp soția ne-a adus în farfurioare de cristal dulceață de prune umplute cu sâmburi de nucă. -V-am adus și baclava, ne-a atenționat Tina, punând o tavă de alamă încărcată de prăjituri pe măsuța din sufragerie
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 806 din 16 martie 2013 Toate Articolele Autorului ție, floarea mea Purtăm miresmele în noi Și le vărsăm încet spre lume Ca pe un cântec făurit anume, Ca pe balsamul unei calde ploi. Și-nfiorați de vara cu parfumuri, De-al primăverii farmec de verbine, Nici nu visăm la iarna care vine Să troienească ale noastre drumuri. Ci iartă-mă tu, floarea mea de tei, Ce-ai înflorit la mine-n grădină, Că nu-ți
ŢIE, FLOAREA MEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345285_a_346614]
-
adormit. Erai atât de aproape, Tu! învolburare și flaut În tainița făpturii acum știu să te caut! CULEGE-MĂ CUM SUNT Sunt ca și tine, creată în mister Sunt arbore cu rădăcinile în cer Loc binecuvântat din ascunzișul zării Răsfrânt înfiorat în taina cărnii Ramurile lui cresc ciudat, din iubire Până ating pământul spre împlinire Sau dimpotrivă, cresc drepte în sus Amintindu-ne de pomul vieții, de Iisus De valea uitării prin care am trecut ca focul Văzând locul unde s-
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
crucii. Atât de greu atârnă păcatele în balanța mântuirii! Și L-a ajutat un om, Simon din Cirene, luându-I Crucea de pe umeri. Fericit ești tu Simone, pentru aceasta! Cred că fiecare dintre noi ar trebui să tresărim, să ne înfiorăm, mai ales atunci când acceptăm cu bună știință să păcătuim, gândindu-ne că Domnul este bun și ne va ierta la Judecată! Și să ne gândim odată în plus la suferințele Mântuitorului care a pătimit pentru fiecare dintre noi. Referință Bibliografică
CÂT DE GREU E PĂCATUL? de ION UNTARU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345355_a_346684]
-
ce simte Poezia, când e îmbrățișată? Aerul, știu, e ca o vioară, adăpostind în ea veșnicia. Te-am auzit oftând, a câta oară? Ți-am îmbrățișat Poezia!... TERAPIE Pune-ți mâna pe cuvântul meu, Nu-i așa că simți cum se înfioară Sufletul din tine ca un zmeu Ce-l înălțam din dor de primăvară! Cuvântul, precum nourul de sus, Cel purtător de umbră și de ploi, El vindecă, de-atâtea ori ți-am spus, Tăcerile rănite dintre noi... Cât l-am
POEME DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345385_a_346714]
-
ști, de a cunoaște, de a deveni și de a rămâne le regăsim în poezia „Exerciții de înviere” ce dă titlul acestui volum. „Un cântec de dragoste” „Un cântec de dragoste/ învolburează marea cea mare/ se aude pe plajă/ dar înfiorează adâncul/ și răscolește întreg universul.” Întotdeauna, lângă marea cea mare se întâmplă să găsești și să te regăsești același și cu totul altul, revenind la originile vieții, ale istoriei și ale întregului univers, pentru că o înviere înseamnă o întoarcere, o
FILOZOFIA LIMBAJULUI LIRIC A „EXERCIŢIILOR DE ÎNVIERE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345502_a_346831]
-
-și pune capăt zilelor... am fost cuprins și eu de tristețe, iar în micile mele scrisori către tata, spre deosebire de cele de la început, invocau sfânta moarte... Așterneam în versuri nevinovate ideii de care, acum când trec cu ochii peste versuri, mă înfior, fiindcă începusem să cred că eu voi pleca întâiul spre ceruri: „(IUBITE TATĂ) Te-aștept ca-ntotdeauna.../ Destinul crunt ne-a despărțit;/ Eu grijă am de mama,-acuma;/ Îmi ești atât de drag, îți zic...// Iubit părinte, îți trimit/ Cuvântul
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
o cuprinse pe cea a fetei,care se odihnea lângă paharul cu crema de whisky. Îi strânse cu afecțiune degetele. La această atingere, Dalia percepu cum se scurg în corpul ei energii de care nu știa nimic până atunci. O înfiorau și se simți plăcut impresionată de această atingere. Ochii lui Ștefan o priveau limpezi, calzi, cu candoare, o acopereau cu dragoste. Încrederea fetei în ea și în sentimentele sale creștea. Nu era doar ea singură și secretul ei în fața vieții
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
și la tine mă tot gândesc. Pot eu oare să te cuceresc, apoi să te iubesc și cu al tău întreg să mă hrănesc? Spune-mi tu frumoasa mea, îți pot săruta gurița ta? Zâmbetul tău fin, mă ademenește, mă înfioară, îl doresc ca pe o comoară, să-l pot lua la subțioară, să ajung cu el în primăvară și plantându-l în grădiniță, o să-l îngrijesc cu credință, până tu vei veni la mine, amândoi să ne simțim bine, îmbrățișați
PRINȚESA ARDEALULUI de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376922_a_378251]
-
dor să strig numele tău De zilele ce mă simțeam ca un flăcău Mi-e dor de nopțile fără cuvinte De mângâierea cea fierbinte Dependent de tine.. de noi, De iubirile trăite real în doi.. Aștept buzele tale să mă înfioare... Să-mi amintească de dragostea noastră mare! Autor: Chiricea Ciprian Ionuț ( CCI Poezii ) Referință Bibliografică: Dependent de... / Chiricea Ciprian Ionuț : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2278, Anul VII, 27 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Chiricea Ciprian Ionuț
DEPENDENT DE... de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376955_a_378284]
-
fulg și cum își uneau buzele, pentru a-i da sărutul dătător de viață, din propria lui viață. Palmele necunoscutului din zborul său interstelar, îi masa cu blândețe sânul încă nesărutat de buzele fierbinți ale unui bărbat și aceasta o înfiora, o transfigura de plăcere. Era leșinată dar subconștientul lucra liber. Nu știa cine-i acel înger care o salvează și-i dă din nou viață, pentru a o readuce pe pământ, din zborul său fără de întoarcere printre stele. Gloria, înainte de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
peste mări și țări, la zile lumină depărtare. Ies din desișul codrului și dau peste o poieniță plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică, care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor, fără orizonturi, într-un dans al deznădejdii. Dansează așa cum li se cântă, după ritmul impus de cineva, aflat undeva prea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
și suspinele, în sufletul românilor de pretutindeni. Însuși sufletul românesc, îmbogățit, înfrumusețat și înălțat în colonadele glasului ei muzical și ale poeziei sunt cântecele pe care le interpretează. Iar ea este o artistă frumoasă în suflet și la chip, care înfiorează cu sublimitatea cântecului sensibil, pe oricare dintre români, oriunde s¬-ar afla!... Două răspunsuri primite fulger, care premerg unui interviu viitor conturează deja un chip sufletesc al artistei: Aurel V. Zgheran: Oriunde te-ai aflat, Anastasia, la răscruce de drumuri
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]