1,239 matches
-
asupra personajului: personajul este cel căruia îi acordă materialitatea cea mai compactă, mai densă, masivitatea impunătoare a statuii. Și, după cum s-a văzut, i-o acordă nu numai personajului imaginar, dar deja statornicit într-un text, ci și aceluia care, înfiripat în sânul aceluiași imaginar, continuă să rătăcească în căutarea unei forme care l-ar defini, a unui autor care i-ar asigura pentru totdeauna un loc într-o piesă, a unui actor care l-ar aduce, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cu ferestrele lor, asemănătoare ochilor întunecați și triști, cu umbra zidurilor, dozată fantastic de lumina palidă a unei lanterne pusă parcă strâmbă pe deasupra unui stâlp de lemn, lăsat și el într-o parte. E Viena veritabilă, din care s-au înfiripat primele acorduri din „Dunărea Albastră”, și acel chiot formidabil de senină bucurie: „Iumhaidi - Iumhaidă”. E leagănul visurilor mele, cu fata pe care am îndepărtat-o pentru că a început să-mi plângă... Cu dânsa împreună au dispărut toți oamenii de pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
numai la cretinii aceștia zâmbăreți! Ce bine ar fi să se rupă toate sârmele pe care se bâțâie! Ignatius zornăi boabele de porumb rămase în ultima pungă. — Mulțumescu-ți ție, Doamne, că scena aceasta a luat sfârșit. Când părea să se înfiripe o scenă de dragoste, sări de pe scaun și porni tropăind spre tejgheaua cu dulciuri ca să mai cumpere floricele. La întoarcere, văzu că cele două mari figuri trandafirii erau pe punctul de a se săruta. — Probabil că le miroase gura, anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
substanța cărții. Dar numai într-o anume măsură. Pentru că, într-o altă anume măsură, Vasile Ilucă găsește loc și pentru alte aspecte, care, și ele, fac parte din viață. Deci, și din viața cărții. Este vorba despre idila care se înfiripă, misterios și cu negrabă, dar cu atât mai temeinic, între povestitor și Zâna cea bună. Așa stând lucrurile, sunt prezentate cu generozitate reținută diverse scene, unele reale, altele... visate, în care cei doi îndrăgostiți cu greu devin de nedespărțit în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
îndeplinind toate riturile și gesturile magice cuvenite : folosirea arborelui consacrat ca talpă a corăbiei, rostirea poveștii facerii lumii etc. (Kalevala, cânturile XVI și XVII). Înainte de aceasta însă, eroul Kalevalei nu ține cont de canoanele magico- -rituale de construcție. El își „înfiripă o luntre cu mândrie”, face „tălpoaia” ambarcației „cu-ngâmfare”, uitând că „Domnul rânduiește mersul,/ Ziditorul tot sfârșitul”. În timpul lucrului - profitând de această „breșă”, de aceste greșeli magico-rituale -, duhurile rele (Hiisi și Lempo) îi sucesc eroului securea, care-i intră cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și juridică, semănând astfel în mintea autorităților japoneze grăuntele îngrijorării și al îndoielii. „Dacă aș fi fost eu episcop, n-aș fi îngăduit o asemenea nesăbuință. Să fi fost eu episcopul Japoniei...” Se îmbujora ca o fetișcană de cum i se înfiripau în gând aceste cuvinte, fiindcă își dădea seama că în sufletul său încă mai sălășluiau, într-o formă schimbată, invidia și mândria lumească. În această dorință a lui de a deveni episcop delegat din partea Vaticanului cu puteri depline asupra întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că nu-mi puteam închipui cum de un astfel de popor trăise atâția ani fără să cunoască binecuvântările Domnului. În cei doi ani și jumătate petrecuți la Manila, imaginea Japoniei pe care cândva aveam s-o văd și eu se înfiripase în mintea mea ca norii pe cerul unei zile de vară. Așa cum Columb străbătuse oceanul cel întins căutând țara aurului, la fel și în visele mele Japonia era un ținut al aurului, era insula pe care trebuia s-o cuceresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Facă-se voia Ta.” Însă, acum această voie era de o cruzime mai înghețată decât gheața însăși. Fără nici un cuvânt, Hasekura m-a dus în camera de culcare a lui Tanaka. Pe coridor era întuneric beznă și pe perete se înfiripau două umbre, dar și eu, și Hasekura tăceam. Doar în încăperea din fund ardea o lumină. În fața ușii stăteau câțiva supuși împreună cu Nishi. Am pășit înăuntru. Pe un cearșaf plin de sânge se vedea trupul lui Tanaka zăcând cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Oh, Doamne, arată-mi, Rogu-Te, dacă sămânța care a prins să încolțească în inima mea este voia Ta... CAPITOLUL X Chiar înainte să se crape de ziuă se trezi brusc, zgâlțâit de cineva. Treptat, în ochii săi împăienjeniți se înfiripă chipul lui Yozō. Acesta îi zâmbea ca o mamă sculându-și copilul și după surâsul lui samuraiul își dădu seama ce tot încerca el să-i spună. — Oh! Sări ca din pușcă și îl scutură pe Nishi Kyūsuke, care dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mi-au dat de mâncare și de îmbrăcat. După furtună, cerul albastru e limpede precum cleștarul. Sunt pe o insulă formată de un vulcan stins și drept în fața mea se înalță un munte uriaș cu trei piscuri. Pe mica plaja înfiripată din cenușa vulcanului se găsesc vreo treizeci de case de pescari, ei fiind singurii locuitori ai acestei insule. Aici nu sunt slujbași japonezi. După spusele oamenilor de pe insulă, niște slujbași vin aici o dată pe an de la Satsuma, dar se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
săteni și conducerea comunei. Astfel, doamnei înv. Maria Marcu i s-au adus “Mulțumiri” de către Inspectoratul Școlar al Regiunii Iași pentru că a prezentat la examenul de absolvire din 1942 elevi foarte bine pregătiți. Ca buni gospodari ai satului și-au înfiripat o gospodărie cu care se puteau mândri, fiind exemplu pentru ceilalți săteni. La plecarea în refugiu Ioan Marcu fiind mobilizat, soția Maria Marcu întocmește inventarul gospodăriei pe care îl predă rudelor de la Blăgești (Vasile Grigoraș și Apostu Păvănescu) și care
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
curte; După terminarea războiului, întorși din refugiu, trebuiau luate toate de la început. Erau multe de refăcut la școală și în gospodărie. Având cumpărat deja pământ din 1938 în comuna Racova în zona numită “Embatic”, soții Marcu se hotărăsc să-și înfiripe din nou o gospodărie proprie să-și construiască o locuință și anexe gospodărești. În anul 1946 începe construcția locuinței - casă din cărămidă, cu fundație din beton, compusă din 3 camere, bucătărie, 2 holuri, acoperită cu draniță. Sunt terminate mai întâi
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Cea a propriului subconștient, în care sunt înmagazinate toate informațiile privind istoria speciei și a universului. Tot ce s-a întâmplat în univers de-a lungul timpului plutește ca un lest în subconștientul uman. Din această nebuloasă a trecutului se înfiripează viitorul. Care la rândul său poate fi intuit de psihicul uman. Cuvântul e un mijloc, o simplă unealtă, un fel de găleată, ca să zic așa, de care o folosește pentru a scoate la suprafață acea apă lăuntrică din care curcubeul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o dispută între generații, ci ca o coexistență între texte și autori. E și firesc, într-o societate pluralistă, să nu mai poată fi menținută tirania unor forme colective, cum este cea de "generație". Cum vezi noua literatură, care se înfiripă sub ochii noștri (critici)? Sunt noutăți? Va face uitată noua literatură "vechea" literatură optzecistă? Cât de compatibile/ incompatibile sunt generațiile din interiorul literaturii române actuale? Nu am deloc impresia că avem o nouă literatură. Au apărut câțiva scriitori noi (nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
programele fundațiilor mele din Statele Unite, pentru a crea, astfel, o legătură cu cadrul meu conceptual și a menține continuitatea narațiunii. Fundația mea a devenit activă în Statele Unite la începutul anilor ’90, după dezintegrarea sistemului sovietic, când ordinea începea să se înfiripeze din haos, lucru valabil atât pentru țările afectate, cât și pentru rețeaua de fundații. Dar noile regimuri lăsau mult de dorit, iar fundațiile aveau în continuare un program încărcat. Cu toate acestea, activitățile nu erau atât de fascinante ca în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
pe ele, nici muzica lor! Mereu mi s-au zbenguit în creier frânturi de versuri; momentele când am dansat și-am iubit pe O-pa-tina-tina-nai zac în amintire greu, ca drojdia-n paharul cu vin uitat în cămară. Era o magie înfiripată de prezența scenică a fetelor, de muzica lor surprinzătoare, de tinerețea noastră, de aerul oarecum clandestin în care se țineau concertele... La Polivalentă, într-o seară, au cântat alături de FFN, Curtea Veche nr. 43 și Sfinx. Concert feeric, neegalat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
pe Dimi la Fima, În Kiriat Yovel, și plecau pentru două-trei zile la Elat sau În Galileea de Sus. Fima deveni pentru ei un fel de babysitter fără plată, fiindcă era tot timpul disponibil, iar Între el și Dimi se Înfiripase o prietenie strânsă. Conform unei logici bizare, copilul Îi spunea lui Fima „bunicule“, Însă tot „bunicule“ Îi zicea și tatălui lui Fima. Fima Învăță să construiască din chibrituri, cutii de chibrituri și clei case, palate, castele, fortărețe cu creneluri. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de mulți ani În această clinică, Însă inima i se strângea Încă auzind interpretarea lor: avea senzația că un violoncel ascuns Înăuntrul său răspundea chemării celui de sus cu acorduri neauzite, pline de dor. Ca și cum de-a lungul anilor se Înfiripase și se consolidase o legătură tainică Între ceea ce li se făcea dedesubt trupurilor femeiești folosind forcepsuri de inox și melancolia sunetelor violoncelului de deasupra. Văzându-l pe Fima, durduliu, șleampăt, zâmbind ca un copil rușinat, cu genunchii și mâinile pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
folosește de argumentele Împrumutate de la el. Poate că rolul meu, În cadrul acestor Întorsături de destine, ieșite parcă direct din Stefan Zweig sau Somerset Maugham, este tocmai de-a face legătura Între cele două soții părăsite, Între care urma să se Înfiripe o mare prietenie. Solidaritate. Chiar o doză oarecare de intimitate. Căci amândouă Îmi doresc binele. În imaginația sa, Fima se văzu șezând În sala de cinema Întunecată, pe Jean Gabin intrând În Încurcături din ce În ce mai mari cu o bandă de ucigași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bachist. Așadar, Rim va veni. Nu se va periclita din cauza lui un concert încă depărtat, e drept, dar pentru care se luase atâtea osteneli de pe acum. Dacă i:im p ș e mai târziu, când totul va începe a se înfiripa. în schimb, după concertul Bach, Elena îl va înlocui cu discreție pentru dârzenia lui nepoliticoasă. Ea însăși de o corectitudine minuțioasă, nu admitea ca Rim să se alinte în bunul lui plac. Elena, care nu putea suferi abaterile de la un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fiecare clipă trăită În această casă cu un singur nivel, construită din bârne și din ciment. Alteori Încearcă să evoce câte ceva din vremea petrecută la orfelinat, să așeze laolaltă frânturi care i se Învârtesc În minte, Însă nimic nu se Înfiripă și se simte pedepsit pe loc. N-ar trebui să se poarte atât de prostește. Doar știe că oricât s-ar chinui, primii cinci ani o să-i scape Întotdeauna, știe că trebuie să renunțe, să lase totul În urmă. Uneori
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mânios, ca sângele proaspăt vărsat. Fusese mâhnită că pierduse ceremoniile oficiale care marcaseră recunoașterea acestei noi republici de către lumea occidentală, era necăjită la gândul că fusese la Paris, suspinând după o iubire pierdută care nici măcar nu apucase bine să se Înfiripe, Într-adevăr, ce tâmpenie, când ar fi putut să fie aici, martoră a declarării oficiale a nașterii națiunii. Avea sentimentul că fusese Înlăturată de la crearea unui lucru care ținea de ea Însăși, care făcea parte din ea Însăși. N-avea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apoi la gară! - Ai răbdare, poate se rezolvă! Scot un Blaga de 200 lei la bătaie și poate avem noroc. Dar între timp ce spunea doamnei sale cum vrea să pluseze, că doar e la modă, în cap i se înfiripă o idee năstrușnică, o minciunică pe care să o spună recepționerei, dar numai între patru ochi. Ajuns la recepție, se uită de jur-împrejur să vadă dacă nu e nimeni prin apropiere, apoi șoptit: - Doamnă frumoasă, vă voi face o confidență
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
când este privegheat de cei dragi înaintea despărțirii pentru totdeauna!... Cu această ocazie de priveghere, având până la apus ca lumânare soarele și după aceea în privegherea nocturnă luna, gândeam și filosofam despre viață. Între noi, în mod tacit s-a înfiripat un dialog original - pomul mi-a spus, printre altele: „Să știi că îmi pare rău că plec și te las, dar n-am ce face, trebuie să mor, ca tot ce e viu pe lumea asta!... - Și mie îmi pare
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Acum cred. Jur că-mi vine să apreciez că aproape totul pare a fi adevărat. Așa și este, aprobă, el, Îndesându-se mai bine În scaun. Și, cum, Îndeobște se Întâmplă, dragă cititorule, În asemenea ocazii, Între cei doi se Înfiripă, Încet-Încet, un Îndelung dialog. Aflară, nu prea târziu, unul despre celălalt, cam tot ce se poate afla, dincoace de intimități. El - profesor și scriitor, tată a doi copii, căsătoriți, bunic, deocamdată, cu un nepot, rămas, de vreo doi ani, văduv
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]