2,548 matches
-
revolta împotriva acesteia. Doar printr-o reacție contrară la influența acestui clasicism și a criticii franceze, manifestată prin voci vehemente precum cea a lui Lessing, a putut literatura germană modernă să se regăsească 177, constrângerea lui Gottsched pregătind de fapt înflorirea. III.5. Despre poezia italiană desăvârșită Acesta reprezintă titlul celui mai important tratat de poetică scris în limba italiană la începutul secolului al XVIII-lea. Autorul său este Antonio Ludovico Muratori, personalitate marcantă a epocii prin erudiția de care dădea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care să funcționeze drept un impuls pentru literatura autohtonă care, în acel moment istoric, se afla într-o postură net inferioară celei produse de Franța Regelui Soare. Aceeași viziune însuflețește spiritele pașoptiștilor români care la aproape două secole distanță de înflorirea clasicismului francez încă îl mai percepeau drept o soluție viabilă pentru diminuarea decalajului cultural față de Occident, împletindu-l, însă, într-o manieră aproape paradoxală cu elemente ale romantismului contemporan. În ceea ce privește secolul al XX-lea, se impun câteva nuanțări, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
echilibru este una de natură ontologică, adânc înrădăcinată în firea umană. Astfel, clasicismul ca formulă nu trebuie privit sub semnul unei epuizări definitive, ci, mai degrabă, al unei prezențe latente, permanente, care va genera din nou și din nou alte înfloriri neoclasice. Bibliografie Corpus de texte 1. Alexandrescu, Grigore, Poezii. Proză, Editura Ion Creangă, București, 1980. 2. Aristotel, Poetica, traducere de D. M. Pippidi, Editura Iri, București, 1998. 3. Asachi, Gheorghe, Scrieri literare, Editura de stat pentru literatură și artă, 1957
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
egală măsură și în cealaltă tradiție, a catolicismului intransigent. Intransigența Catolicismul intransigent este o replică dată liberalismului. Avîndu-și rădăcinile în tradiționalism, el își extrage vitalitatea din trezirea spiritului religios de la începutul secolului al XIX-lea: fervoarea cucerniciei populare, amploarea pelerinajelor, înflorirea ordinelor și a congregațiilor religioase, înmulțirea acțiunilor care implicau un militantism laic foarte dezvoltat în unele regiuni unde se putea vorbi de creștinătate. Acesta se bazează, de asemenea, pe evoluția liberalismului care tindea să se înăsprească, în timp ce în Europa apăreau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin-democrate la aceasta din urmă. Dar aportul major al Bisericii în democrația creștină îl constituie tomismul, a cărui importanță trebuie evidențiată în gîndirea catolică a secolului al XX-lea, după enciclica din 1879, Aeterni Patris. Nu problema dificultății răspîndirii și înfloririi acesteia în secolul al XIX-lea, a afirmării prin Leon al XIII-lea și răspîndirii în cadrul seminariilor este importantă aici, ci importanța lecturii politice a Sumei teologice a Sfîntului Toma de Aquino, canonizat în 1323 și făcut Învățător al Bisericii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
întărirea instituțiilor libere". Europa unită era astfel concepută ca să fie cea mai bună protecție împotriva revenirii totalitarismului, împotriva comunismului. "Punerea în aplicare a acestui vast program al unei democrații generalizate în sensul creștin al cuvîntului, nota Robert Schuman, își găsește înflorirea în construirea Europei"27. Ideea comunitară aparține democrației creștine. Ea sintetizează doctrina grupurilor intermediare și exprimă ansamblul oamenilor dintr-un popor ca un tot viu, autonom și responsabil. Istoria ne-a demonstrat că metodele tradiționale ale diplomației duseseră la eșec
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
război, ei nu au fost tentați să cadă la învoială cu un Stat supus Vichy-ului, deși Revoluția națională seducea ierarhia catolică. Dintre cei care se opuneau guvernului de la Vichy și luptau împotriva ocupanților, mulți dintre ei au contribuit ulterior la înflorirea MRP-ului. Cei mai mulți proveneau din organizații creștin-democrate sau din mișcările Acțiunii Catolice: Maurice Schumann, purtătorul de cuvînt al Franței Libere provenea din Tînăra Republică; François de Menthon fusese președinte al ACJF. În 1941, la îndemnul conducătorilor ACJF și în special
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
monarhia electivă au fost mereu în primejdie de a fi înghițite de monarhiile ereditare din vecinătate, cum s-a-ntâmplat cu Polonia și cu Țările Române. Ele au fost condamnate la mediocritate și la subistorie. Perioadele de stabilitate și de înflorire ale Principatelor s-au produs când modul electiv al domnilor a fost înlocuit, pasager sau bune perioade de timp, cu principiul eredității, cum s-a petrecut sub Basarabi și Mușatini. Miracolul domniei lui Ștefan cel Mare (echivalentul domniei lui Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
exemple în Olanda și în Belgia, având prilejul să le judece nu cu ajutorul simplistei balanțe, ci tot cu al cântarului: "Un rol analog l-a avut Olanda în istorie, și astăzi încă sunt state mici care se bucură de-o înflorire estraordinară; pe un pământ de mică întindere se află mai multe averi decât în Rusia întreagă. Astfel suntem aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, câtu-i de mare, trage mai ușor decât mica Belgie."144 În spatele grandorii spațiale, Eminescu zărește
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
început în 1917, odată cu abolirea monarhiei. Dar el nu s-a arătat simpatizant nici al imperialismului țarist și avea speranțe în înțelepciunea creștină a țarului Nicolae al II-lea, care ar fi putut stopa expansionismul rusesc pentru a da șansă înfloririi europene a Rusiei. El dădea exemplul Japoniei, care a ajuns o mare putere economică și culturală abia după ce a renunțat la veleitățile imperiale. Asemenea, Germania a ajuns prosperă abia după ce a trecut prin puterea catharsis-ului din 1945, purificându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
apăreau profund înrădăcinate în anumite forme de viață, în structurile unei comunități istorice. El însuși se simțea acasă doar în lumea culturii vieneze a tinereții sale. Invoca aprobativ teza lui Oswald Spengler că ceea ce caracterizează o cultură, în perioada de înflorire, este unitatea stilistică a formelor ei majore, apropierea și comunicarea dintre ele. Pătruns de nostalgie pentru o lume apusă, Wittgenstein privea cu suspiciune, în anii săi mai târzii, dezvoltarea civilizației tehnico-științifice, în care el recunoștea nu progresul, ci simptomele declinului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
n-a făcut decât să deschidă poarta hoardelor barbare", însăși figura cneazului a primit valențe diferite: în Vandana de Nord se vorbește despre "Robert cel Mare, suveranul sub care, așa cum o arată și nenumăratele legende, a adus cea mai mare înflorire Vandanei", în vreme ce în Vandana de Sud se scrie în manualele școlare despre "Robert cel Hapsân, suveranul sub care întreaga țară a ajuns sleită de toate bogățiile ei naturale". Mai nou, la Cel de Al Patrulea Congres de Vandanologie, profesorul portughez
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
conștiință. Aspectele formative ale procesului de învățământ nu trebuie restrânse doar la educația intelectuală. Ele trebuie extinse la toate laturile personalității: morală, estetică, fizică. Obiectele de studiu includ nelimitate valențe educative care, valorificate cu pricepere, cu meșteșug, pot contribui la înflorirea personalității copiilor. Deosebit de actuale rămân cuvintele lui Plutarh: Sufletul copilului nu este un vas pentru umplut cu cunoștințe, ci un cămin ce trebuie încălzit. Analiza mai amănunțită a educației școlare evidențiază faptul că între componenta informativă și cea formativă nu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cuvînt. Filosofia lucrează însă cu concepte, deci filosofia este reducționistă, e doar o cale întru cunoaștere. Dacă o însoțim, de exemplu cu niște imnuri religioase, cu niște psalmi, înțelegerea devine mult mai bună, se deschide ca un boboc de floare. Înflorirea e un miracol în sine, viața toată e un miracol, dragostea e un miracol, dar filosofia nu se ocupă de miracole. Nici de taine sau de mistere. Și cîtă nevoie avem de ele! Filosofia are doar metafizica ce mai salvează
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
n-a făcut decât să deschidă poarta hoardelor barbare", însăși figura cneazului a primit valențe diferite: în Vandana de Nord se vorbește despre "Robert cel Mare, suveranul sub care, așa cum o arată și nenumăratele legende, a adus cea mai mare înflorire Vandanei", în vreme ce în Vandana de Sud se scrie în manualele școlare despre "Robert cel Hapsân, suveranul sub care întreaga țară a ajuns sleită de toate bogățiile ei naturale". Mai nou, la Cel de Al Patrulea Congres de Vandanologie, profesorul portughez
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
celuilalt, basculează într-o logică dezinstituționalizată și intimizată, axată pe căutarea senzațiilor și a mai-binelui subiectiv. Faza III înseamnă noul raport emoțional al indivizilor cu mărfurile, raport instituind primatul senzației, schimbarea semnificației sociale și individuale a universului consumatorist care însoțește înflorirea individualității în societățile noastre. Pasiunea pentru mărci și consumul democratictc " Pasiunea pentru mărci și consumul democratic" Consumul emoțional indică oare victoria lui „a fi” asupra lui „a părea”, a autenticului asupra look-ului slăvit necontenit de observatorii de tendințe și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
firma fabrica, luând în considerație toate tipurile, 200.000 de automobile diferite 3. În cursul fazei II, piața pantofilor de sport era puțin diferențiată: astăzi Reebok poate oferi între 500 și 600 de tipuri diferite. Industria ceasornicăriei ilustrează și ea înflorirea economiei varietății: se estimează la mai mult de 50.000 numărul modelelor oferite de Swatch. Japonia a adus la apogeu spirala diversificării produselor industriale. În fiecare din anii deceniului 1990-2000 erau lansate pe piață mai mult de 300 de noi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să-și poarte crucea pe acest pământ începe să se eclipseze. Nu e vorba atât de a inculca acceptarea încercărilor, cât de a răspunde decepțiilor aduse de mitologiile laice care n-au reușit să-și țină promisiunea și să dea înfloririi complete a persoanei dimensiunea spirituală necesară. Dintr-o religie centrată pe ideea de mântuire în viața de apoi, creștinismul s-a transformat într-o religie în slujba fericirii pe lumea aceasta, punând accentul pe valorile de solidaritate și iubire, pe
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de solidaritate și iubire, pe armonie, pace interioară, împlinirea completă a persoanei 3. De unde rezultă că suntem nu atât martorii unei „reveniri” a fenomenului religios, cât ai unei reinterpretări globale a creștinismului care s-a adaptat idealurilor de fericire, hedonism, înflorire a individului difuzate de capitalismul de consum: universul hiperbolic al consumului n-a însemnat moartea religiei, ci instrumentul adaptării ei la civilizația modernă a fericirii terestre. Pe fondul dominației unei concepții intramundane și subiective a mântuirii, ia amploare comercializarea activităților
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
condiționării generalizate, în numele libertății totale, al creativității, al voluptății pasionale. În mod evident, această fază și-a trăit traiul, spiritul revoluționar nerezistând farmacelor Edenului consumerist. S-a edificat o cultură nouă care substituie visurilor de discontinuitate istorică un cult al înfloririi persoanei, al calității vieții, al sănătății perpetue. Înseamnă aceasta dispariția oricărei opoziții față de lumea mărfii, triumful unei omeniri total integrate, fără discordanțe și fără antagonisme? Nici vorbă. Departe de a asista la impunerea unui univers marcat de aprobarea generalizată a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un factor care favorizează epidemia hipermodernă a nemulțumirii: este vorba de schimbările survenite în educația familială. Ele sunt considerabile. Ca să rezumăm, educația de tip tradițional și autoritar a fost înlocuită cu o educație psihologizată, „fără obligații și fără sancțiuni”, urmărind înflorirea personalității copilului, satisfacerea totală a dorințelor lui, fericirea lui imediată. Gata cu „dresajul” și cu pedepsele, acum se face totul pentru ca progenitura să nu fie nemulțumită și nefericită; se face totul, e adevărat, în unele cazuri, pentru evitarea conflictelor epuizante
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dorințelor de independență și de bunăstare a oamenilor. Pasiunea dominantă a hiperconsumatorului nu este aceea de a se pierde în fuziuni orgiastice, ci de trăi mai bine „acasă”, într-un cadru care răspunde noilor exigențe de securitate, de intimitate, de înflorire a personalității. În faza II, confortul se confunda cu mecanizarea căminului. Neoconsumatorul nu se mai mulțumește cu atât. Epoca bucătăriei-laborator albe și reci a apus, acum „se poartă” bucătării mai primitoare, mai călduroase, decorate în culori vii. Dotată cu hote
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
război ideologic și polițist total. Dionysos aducea bucurie și bogății, anunțând Epoca de aur: astăzi, drogurile sunt asociate cu infernul dependenței și al morții, cu închisoarea și crima. Există studii care stabilesc o incontestabilă corelație între explozia violenței juvenile și înflorirea pieței drogurilor. În Statele Unite, răspândirea consumului de cocaină a dus la confruntări armate între diferitele bande pentru controlul pieței. În 1991, 56% dintre deținuții din închisorile federale americane și 25% dintre deținuții din închisorile de stat erau condamnați pentru consum
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sunt epuizate, ceea ce pasionează epoca este un stil de viață dominat de câștig, de reușită, de competiție, de eul performant. A fi cel mai bun, a excela, a te supradepăși: iată societatea democratică „convertită” la cultul performanței, „vector al unei înfloriri personale de masă”2. Mai era nevoie să amintim această evidență? Mitologiile sociale sunt una, aspirațiile și conduita individuală - alta. Or, reflectoarele au fost prea mult fixate pe retorica performanței, s-au trecut sub tăcere comportamentele și așteptările reale față de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
tinerilor, a structurării lor intelectuale, a dobândirii de cunoștințe fundamentale ca o condiție a autonomiei individuale. Oricare ar fi „lunaparkizarea” culturii, preocuparea educativă pentru pregătirea viitorului capătă o importanță sporită, date fiind incertitudinile și riscurile care ne domină epoca. Utopia înfloririi personale poate reverbera încă, dar acest lucru nu anulează caracterul imperios al regândirii demersului educativ. Or, educația trece în mod necesar prin accesul la cunoștințe, prin impunerea de conținuturi și de metode, prin procese de învățare mai mult sau mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]