1,086 matches
-
ugui, întinzând brațele și rotindu-se. — Păi, dăm un telefon... încercă Iadeș. Am unu’ aicea... — Și poate-ți bagi și firu’ în cur, să aibă curent... spuse Pârnaie, trăgându-i o scatoalcă peste țeasta deja pregătită. Iadeș... suspină, tardiv și înfrânt, cheliosul. Calu, care nu știa de monologurile lor telefonice, se trase îndărăt, pentru a nu lăsa urme de potcoave pe pământul afânat. — Și, dacă chemi Poliția, ce-i spui ? Ce-i arăți mai întâi și mai întâi ? — Păi, ce să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de a executa dansul evantaiului. Dacă împăratul Hsien Feng m-ar fi dorit, simt că l-aș fi putut face fericit. Întinsă lângă, el privesc cum lumânările din lampioanele roșii se sting una după alta. Încerc să nu mă simt înfrântă. La ce mi-ar folosi dacă mi-aș da voie să cedez? Împăratul nu ar fi decât mâniat. Mâhnirea mă scufundă în tăcere. Inima îmi plutește pe un ocean strangulat de alge. Lumânarea din ultimul lampion pâlpâie și se stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să vă rog să participați la următoarea ședință, dacă s-ar putea. Vreau să se știe la Curte că am sprijinul împăratului. Hsien Feng nu dă nici un răspuns. A adormit. Cu un oftat, prințul Kung se lasă pe spate. Pare înfrânt. Soarele bate deasupra acoperișului și aerul din cameră s-a încălzit. Parfumul dulce de iasomie de la plantele așezate în colțuri se răspândește în încăpere. Treptat, lumina soarelui modifică forma umbrelor aruncate de plante pe podea. Împăratul Hsien Feng începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aflat într-un sicriu gigantic. În jurul patului împăratului Hsien Feng, care fusese ridicat pe o platformă temporară, s-a construit un tron provozoriu. Tot mai mulți miniștri veneau să obțină audiențe de urgență. Toți arătau ca și cum ar fi fost deja înfrânți. Eticheta era neglijată, iar lumea se certa și dezbătea cu voci zgomotoase. Niște bătrâni au murit în toiul certurilor în care erau implicați. La graniță, gloanțele și obuzele cădeau dese ca grindina. Întins în jilțul său, împăratul citea rapoartele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eu sunt cea condusă. Lui Nuharoo, Tung Chih și restului Paradei Fericirii le-au luat încă cinci zile ca să ajungă la Peking. Când au ajuns la Poarta Zenitului, oamenii și caii erau atât de epuizați, încât arătau ca o armată înfrântă. Steagurile lor erau sfâșiate și pantofii tociți. Cu fețele bărboase pline de noroi, cărăușii palanchinelor își târșâiau picioarele bășicate. Gărzile erau fără vlagă și ieșite din formație. Mi l-am închipuit pe Su Shun și a sa Paradă a Mâhnirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
factor de sinteză, regalitatea lor nu înseamnă o veritabilă administrație, ci "un drapel de luptă" (Iorga). Din palatul său din Panonia, magister-ul barbar merge spre Apus, ca împărat al lumii, care vrea să i se recunoască această stăpânire universală, dar înfrânt (vezi mai jos), el se întoarce și moare în condiții obscure.16 Pentru lumea veche, aflată în pragul sfârșitului de secol IV, apariția hunilor pe Don, în marginea Europei, a fost un eveniment brusc și neașteptat. Ammianus Marcellinus, istoric latin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea. Puterea lui Nogai se făcea simțită și în Transilvania: cumanii, așezați de unguri în valea Tisei, s-au revoltat în 1282, instigați de Nogai și, în cele din urmă, au trecut munții "la tătari". Urmăriți de cavaleria ungară și înfrânți, în replică, tătarii au năvălit în Ungaria, în 1285. În această conjunctură favorabilă afirmării lor politice, când cele două puteri din zonă se înfruntau reciproc, trebuie înțeleasă acțiunea voievodului Litovoi, amintită mai sus, exemplu tipic de valorificare a potențialului lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cronica pictată", de vineri 9 până luni 12 noiembrie 1330. Înfrângerea oastei regești a fost completă, izvoarele, în general, și "Cronica pictată" o confirmă, capturile și prăzile au fost numeroase și de tot felul. Regele, subliniază sursele, a scăpat travestit; înfrânt, el s-a întors la Vișegrad (DRH D, I, p. 47, 53-54, 57; Scriptores rerum Hungaricarum, I, p. 499-500). Izvorul german, Cronica terre Prussiae a lui Petru de Duisburg consemna cu satisfacție vestea înfrângerii regelui ungur, văzând în aceasta o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rusesc. Dar abia intraseră în acțiune aceste trupe, că situația întregului front de răsărit s-a schimbat radical. Ofensiva rușilor a eșuat, iar armata lor a început să se retragă. Forțele române din Transilvania și Dobrogea au fost și ele înfrînte. În decembrie, Bucureștiul a căzut în mîinile Puterilor Centrale, iar guvernul român s-a mutat la Iași. Întregul teatru de război din răsărit era profund afectat de evenimentele din Rusia. Prima revoluție a izbucnit în martie 1917; în noiembrie, victoria
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acceptat situația în momentul în care devenise clar că lovitura de stat reușise. Acțiunea a fost rapidă și aproape lipsită de vărsare de sînge. O parte a poliției și a Gărzilor Portocalii a încercat să reziste, dar a fost repede înfrîntă. Liderii Uniunii Agrare au fost arestați. În acest timp, Stamboliski se afla la Bazargic. Liderii revoltei știau cît de mari erau temerile lui, astfel că el nu putea constitui un centru de rezistență. El a fost prins și torturat de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
retragerea rapidă a armatei franceze, exista posibilitatea ca războiul să se termine peste puțin timp. Dacă Italia nu acționa, ea putea primi puțin în momentul încheierii păcii. Mussolini a intrat deci în război la 10 iunie, după ce Franța fusese definitiv înfrîntă. Soldații italieni au intrat în luptă la 21 iunie, cu o zi înainte de semnarea armistițiului. Dorind să obțină cît mai mult de la vecina ei învinsă, Mussolini a obiectat energic împotriva termenilor blînzi ai capitulării. Politica germană era mult mai înțeleaptă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
această zonă pe primul plan al preocupărilor marilor puteri. În ceea ce-i privește pe români, după răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, cea condusă de Tudor este a doua mare ridicare a poporului înarmat pentru dreptate socială și națională. Deși înfrântă, răscoala a impus restaurarea domniilor pământene și tendințe vădite către o administrație și școală națională. O mai largă deschidere a raporturilor politice cu străinătatea, un efort țintind spre dobândirea unor poziții de sine stătătoare nu numai în raport cu Poarta Otomană, ci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
România va fi un stat independent și se sublinia că țara trebuia apărată de invazii străine, conservând, totodată, bunele raporturi cu Poarta. Din nefericire, Budzynski părăsi Franța de-abia la 4 octombrie (din cauza morții tatălui său), când revoluția era deja înfrântă, primind în capitala otomană alte însărcinări. Colaborarea româno-polonă era însă complicată și, până la un punct, împiedicată de lipsa de decizie a guvernului provizoriu de la București, ca și de neconcordanța acțiunilor emigrației poloneze. La 20 iulie 1848, Comitetul central polonez (Lwow
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
eșecul îndrăgostirii de o femeie. Tot mai convins de neputința apropierii erotice de sexul opus, tânărul caută proba supremă: cultivă o idilă cu Sonoko, o fată frumoasă, dintr-o familie bună, până în orizontul căsătoriei, apoi se retrage, deopotrivă eliberat și înfrânt. Încercarea lui Mishima de a exprima unitar și verosimil o criză erotică devenită criză existențială este cu atât mai dificilă cu cât protagonistul nu întrevede nicio ieșire din regimul strict al disimulării. Nici războiul, nici sfârșitul lui, petrecut în imediata
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
acutizată pe alocuri în accente insuportabil disperate, are funcția precisă de a stabili o perspectivă ce focalizează esențialul, oferindu-i celui ce se știe murind șansa de a contempla și înțelege realitatea cu luciditate, semnalând incandescența ultimă a unui spirit înfrânt. Tot spre final se strecoară imperceptibil o melancolie ironică, haosului bolii nemairezistându-i nici măcar umorul macabru. Semnificația de profunzime a acestei confesiuni constă, totuși, în rolul său terapeutic. Straturi succesive ale interiorității se suprapun într-o confesiune ce revelează, pas
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
erau fiii ei? dinaintea umilirii națiunii. În același timp, și-au înălțat glasul împotriva pericolului reprezentat în exterior de dușmanul ereditar, Germania, și în interior de ereditatea dușmănoasă: Revoluția franceză rămasă neterminată de mai bine de-un veac și veșnic înfrîntă. "Căci istoria întregului secol al XIX-lea francez, scria François Furet, a fost istoria luptei dintre Revoluție și Restaurația, punctată de episoadele din 1815, 1830, 1848, 1851, 1870, Comuna, 16 mai 1877"47. E suficient să-l citim pe Taine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să rămâi înăuntrul oamenilor.” Rezultatul lucidității exagerate sub semnul căreia se situează toate obsesiile personajului principal este „ o adevărată voluptate a torturii, o încleștare cumplită între două inteligențe reci și speculative care nu vor cu nici un preț să se recunoască înfrânte”. Tensiunea romanului rezidă tocmai în această luciditate atât de chinuitoare a personajului narator. Formula camilpetresciană „câtă luciditate - atâta dramă” este sugestivă, în mare măsură, și pentru proza lui Anton Holban. Dar, spre deosebire de personajul lui Camil Petrescu, pentru care a trăi
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
încercuirea Plevnei pentru a o sili să capituleze prin înfometare. Forțele armate române controlau în centrul încercuirii două sectoare, după lupte înverșunate preluând controlul și asupra redutei Rahova. La 28 noiembrie Osman Pașa a încercat să spargă încercuirea, dar fiind înfrânt și rănit s-a predat colonelului Mihail Cristodulo Cerchez. Erau capturați, totodată, 45 000 de soldați otomani, dintre care 2 500 ofițeri. Erau ocupate, astfel, în sfârșit, Grivița II și Opanez. După capitularea Plevnei Armata română a acționat în nordvestul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
de a-și întemeia un stat național a fost oferită de un nou moment de criză orientală, războiul Crimeii (1853-1856). Început ca un război ruso-turc, conflictul a devenit european prin intervenția Franței și Angliei de parte Imperiului Otoman. Rusia este înfrântă. Congresul de pace desfășurat la Paris în 1856 a pus problema „statului tampon” rezultat prin unirea Moldovei cu Țara Românească ca soluție problemei orientale. În cadrul Congresului, contele Walewscki, propunea unirea Principatelor sub conducerea unui principe străin. Propunerea s-a bucurat
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
dar, mai ales, atunci când Îi este mai teamă de examenul dat În fața propriei conștiințe, decât de cel dat În fața unei comisii sau a unei instanțe de judecată. Μ De obicei, se vorbește foarte mult sau exclusiv despre Învingători, dar despre Înfrânți deloc sau foarte puțin, deși - așa cum foarte frumos spunea Constantin Noica - „Înfrânții Își educă Învingătorii”. Într-adevăr, gloria Învingătorului n-ar fi existat dacă Învinsul n-ar fi avut valoare. Μ Fiecare om - exceptându-i, desigur, pe cei aparținând unor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
propriei conștiințe, decât de cel dat În fața unei comisii sau a unei instanțe de judecată. Μ De obicei, se vorbește foarte mult sau exclusiv despre Învingători, dar despre Înfrânți deloc sau foarte puțin, deși - așa cum foarte frumos spunea Constantin Noica - „Înfrânții Își educă Învingătorii”. Într-adevăr, gloria Învingătorului n-ar fi existat dacă Învinsul n-ar fi avut valoare. Μ Fiecare om - exceptându-i, desigur, pe cei aparținând unor categorii ale psihopatologicului - este o promisiune, deoarece fiecare poartă În sine un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
locul adevărul. Dezbrăcat de iluzii, autorul privește, printr-o lentilă care mărește uriaș, la bietele noastre suflete obligate să mintă pentru a se salva pe deoparte și pentru a se pierde pe cealaltă parte. Se propune aici o pagină a înfrînților vieții, a căror ultimă salvare nu este nici măcar sinceritatea, ci luciditatea dureroasă asumată în genunchi. Părăsind ordinea cronologică a apariției pieselor lui C. Popa, mă opresc asupra textului " Mașina de vînt". Ca și în "Calul verde", pretextul sentimental e doar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Îmi pot găsi totuși un refugiu interior. Eu mă pot pune la adăpost de o cetate ostilă printr-un act de refugiu sau de exil interior. Accept realitatea absurdă, dar numai În plan formal. Mă supun, dar nu mă las Înfrânt. Accept starea de fapt, pentru că știu, sper, nutresc convingerea că „va trece și asta așa cum trec toate”. Totul este un „accident al istoriei”, după care „lucrurile vor reintra În normal”. Dar, pentru asta, Îți trebuie o mare tărie de caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
modelul de personalitate fermă, deplin construită și pregătită pentru viață, capabilă de a se adapta și de a suporta orice situație, de a Învinge toate obstacolele, de a rezolva toate situațiile. De a nu ceda. De a nu se lăsa Înfrânt, doborât. De a se ridica deasupra soartei. De a fi propriul său stăpân. Acest model uman exemplar din punct de vedere moral și sufletesc ne este descris de către Horațiu (Ode, IIIĂ: Justum et tenacem propositi virum Non civium ardor prava
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
imaginația ce refuză întotdeauna moartea imaginii. Chiar când scrie aparent ludic sau incantatoriu, uzând mai ales de intertextul folcloric, de cel eminescian sau arghezian ("Îngere, îngere/ lasă să sângere/ rana din mine/ până la plângere./ Binecuvântă/ și o descântă/ pe cea înfrântă./ Vino cu steaua/ lină, pe neaua/ ca un polei./ Fă să mă doară/ în miez de iarnă/ ca și de vară/ stingerea ei/ Cum ea își duce/ semnul de cruce/ și eu să-l duc/ la o răscruce/ cu frunza
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]