1,048 matches
-
să se audă peste stânci / și sauzea în lună (E. Jebeleanu); Se simțea mic și slab, cât un vierme pe carel calci în picioare, sau ca o frunză pe care vântul o vâltorește cum îi place. Suspină prelung, umilit și înfricoșat în fața uriașului: - Cât pământ, Doamne!... (L. Rebreanu) Personificarea este procedeul stilistic/metalogismul prin care se atribuie însușiri umane sau comportament și limbaj omenesc unor obiecte, vietăți, elemente și fenomene ale naturii sau unor idei ori entități abstracte. Ca și celelalte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
să pună stăpînire pe trupul și pe sufletul lui, nimic nu este mai important pentru el decît să aservească propriile lui intenții intențiilor străine de care crede că este populată lumea. Fiind, din cauza spaimei lui subiacente și a imaginației lui înfricoșate, insinuant în cel mai înalt grad, pînâ în cele mai intime intenții, el crede că "intențiile" străine naturii lui cauzele și efectele obiective sînt și ele insinuante și influențabile. El încearcă să și le aservească prin intermediul ritualului și al ceremonialului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
istoria comunismului e departe de a fi fost o simplă paranteză. O revoluție violentă și profundă, susținută de sovietici, s-a produs între 1944-1948, regimul instalat a avut adepții săi, iar cu timpul din convingere, în cazul unora, din resemnare înfricoșată, comodă sau fatalistă, în cazul altora s-a construit o societate nouă, cu propriile sale valori, cu propriul său sistem de educație, cu viziunea sa despre Bine și Rău. A existat într-adevăr, conform vocabularului afișat de Ceaușescu, un Om
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
urmată de o revenire șovăielnică, abandonând înfierarea agenturilor și huliganilor și începând să promită creșteri salariale și sporuri ale indemnizației pentru creșterea copiilor e probabil că aceste intempestive promisiuni au făcut cu mult mai mult rău regimului, care se vădea înfricoșat și dispus să cumpere bunăvoințele, decât orice formulă stereotipă anterioară -, a transformat subit televiziunea într-un actor foarte important al evenimentelor. Pentru moment, acest actor mediatic se întoarce grăbit la rolul său de crainic oficial al dictaturii. Întreaga după-amiază a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ajută unii pe alții, recunoscându-și posibilitățile și deficiențele, ajutânduse întreolaltă în iubire și mulțumind lui Dumnezeu, este începutul împărăției lui Dumnezeu pe pământ. „Vie împărăția Ta” se referă la împărăția cerurilor, care va începe după sfârșitul lumii și după înfricoșata Judecată a lui Dumnezeu. Dar anticamera împărăției este Sfânta Biserică. Noi, credincioșii creștini, trebuie să fim convinși că vom avea parte de ea, împreună cu cei cărora li se va spune: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
această viață de acum, caldă folositoare și ajutătoare: năvălirile potrivnicilor oprindu- le și la pocăință îndreptându-mă. Și în vremea ieșirii mele, ticălosul meu suflet păzindul și întunecatele chipuri ale viclenilor draci departe de dânsul izgonindu-le. Și în ziua înfricoșatei judecăți de munca cea veșnică izbăvindu-mă și slavei celei negrăite a Fiului tău și Dumnezeului nostru moștean pe mine arătândumă. Pe care să o și dobândesc, Stăpâna mea, Prea Sfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea și sprijinirea ta. Cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pot pregăti sufletul să Te întâlnească. în acest ceas de temut, fii cu mine, Doamne, și dăruiește-mi bucuria mântuirii Tale. Curățește-mă de greșelile mele cele ascunse și de toată nedreptatea tăinuită întru mine, și dăruieștemi răspuns bun înaintea înfricoșatei Tale judecăți. Da, Doamne, în marea Ta milostivire și în nemărginita Ta iubire de oameni, primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plîns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sfială / și mai ales fără acea rușine / pe care o așteptau din parte-ne / ca pe un legământ.// Erai din ce în ce mai palidă; / osul frunții tale mi se părea / vibrând ca o elice de argint / și apropiindu-mă / te-am auzit murmurând înfricoșată: / „O, dar ei chiar ne iubesc, ne iubesc / cu adevărat! Încotro să fugim? Încotro?” (Elice); „Să ne împăcăm,! - strigați, / să ne împăcăm, chiar dacă / asta nu vă va fi de-ajuns, / iar mulți dintre voi / nu ne vor fi iertat. Să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
și aceea fără de veste, și era fața ei, cînd ca a unui leu speriat, cînd ca a unui tînăr gros și barbar țiind multe feluri de fiare ascuțite, săbii, seceri, topoare cu două ascuțitori, tesle, seceri și alte multe prea înfricoșate unelte, cu care le dă la toți multe feluri de morți după păcatele lor, și văzînd smeritul meu suflet pre tiranul acela m-a cuprins toată frica și groaza nesuferită. Atuncea i-au zis tinerii aceia: ce stai? dezleagă legăturile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vedea acestea toate, și le înțelegea. Deci umplînd un pahar cu nu știu ce, mi-au dat să-l beau tot, fără răsuflare, și știe Domnul că era atît de amar și fără de gust, încît a sărit sufletul meu cu silă grea înfricoșată, și a fugit din trup, și ieșind din locul lui, în care era legat l-au primit tinerii întru călătoria lor, și l-au acoperit. Și după ce m-au primit cei blagosloviți, priveam trupul meu și zăcea, fără de suflet, și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
văzduhului cuvioasa Teodora îl conduce pe smeritul Grigore, bunul ucenic al Sfîntului Vasile cel Nou, prin împărăția Raiului. Precum Beatrice a lui Dante, Teodora îi arată nevăzutele de o cerească frumusețe, iar nu pămîntească, iar cînd ajung în dreptul acelui prea înfricoșat scaun, care ni se arată în nemărginită înălțime, care era acoperit și împodobit cu adevărul și cu bunătatea și cu dreptatea, am văzut atîta de mare slavă, pe care nu poate cineva să o spuie... Despre Teodora, ne spune Grigore
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe cînd vizitau cele ale Raiului: "mergea înaintea mea purtînd haină de in albă ca zăpada și-și avea capul acoperit cu o maramă roșie". Prin mijlocirea Sf. Vasile cel Nou, la rugămințile ucenicului Grigore, cuvioasa îi înlesnește descoperirea cea înfricoșată a judecății lui Dumnezeu. Și acum, tot din somn, este răpit întru uimire și preluat de un bărbat mare foarte îmbrăcat în veșminte albe ca zăpada, care ținea în mîini un toiag de fier. El va fi călăuza în cetatea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Și acum, tot din somn, este răpit întru uimire și preluat de un bărbat mare foarte îmbrăcat în veșminte albe ca zăpada, care ținea în mîini un toiag de fier. El va fi călăuza în cetatea Domnului: Iar acea cetate înfricoșată era foarte mare, și era cum este rotunjimea cerului și în lung, și în lat, iar tocmirea era nu de var, nici de marmură, nici de lemn de lucruri putrezitoare, ci era de aur și slobozea raze ca curcubeul cerului
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
eu în casa domnului meu și bărbat. Dă o masă și cheamă pe prietenii noștri și cunoscuți să petrecem împreună și să ne chefuim pentru cea din urmă oară. Boierul se înduplecă și porunci de făcu o masă d-alea înfricoșatele, unde chemă prietenii și pe cei mai de aproape ai lor. Șezură, se înveseliră și se chefuiră cât le cerură inima. Cucoana însă tot îndesa paharele boierului și el tot bea. Și(-i) mai dete unul, și încă unul, până
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
formarea acestora, în cadrul activităților școlare și extrașcolare." (Literatura română și literatura pentru copii, suport de curs ID) (e) "Și merge el, și merge, până se înnoptează bine. Și, prin dreptul podului, numai iaca îi iese și lui ursul înainte, mornăind înfricoșat. Calul atunci dă năvală asupra ursului, și fiul craiului, ridicând buzduganul să dea, numai iaca ce aude glas de om zicând: Dragul tatei, nu da, că eu sunt. Atunci fiul craiului descalecă, și tată-său, cuprinzându-l în brațe, îl
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
furat veșmântul Domnului, că Moise copil a luat jăratic în gură și alte de acestea. S-au devorat viețile de sfinți (Gheorghe, Vasile cel Nou, Paraschiva, Sisoe), apocalipsele, tot ce cuprindea descinderi și ascensiuni (Viața sfântului Vasilie cel nou și înfricoșatele vămi ale văzduhului, Cuvânt de înblare pre la munci). Theodora, îmbăiată cu untdelemn turnat din vase despecetluite de către tineri frumoși, pășește pe porțile cerului de cristal curat așa cum Dante purificat cu rouă intră în Purgatoriu. Demonii au și în aceste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
absorbită într-un text obscur de oracol cutremurător: Din casa voastră, unde-n umbră Plâng doinele și râde hora, Va străluci odată vremii Norocul nostru-al tuturora... Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adânc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare... Poetul e dreptvestitorul apostol "al unei vremi ce va să vie", care se prosternă în fața pădurii divine și, ca un predicator în catacombe, împărtășește norodului strâns în munți taina trecutului său împărătesc. Misterioasa religie își are
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Într-o călătorie pe ocean, de la New York la Bremen, În Germania. La Întoarcere, vaporul lor a intrat Într-una dintre cele mai puternice furtuni care avuseseră loc pe atunci. În timp ce vasul era azvârlit de colo-colo de valurile furioase, pasagerii Înfricoșați se Încleștau de balustradele de pe culoare, rugându-se să scape cu viață. L-am Întrebat pe tatăl meu dacă era și el speriat. „La Început am fost”, a spus el, „dar după aceea l-am zărit pe căpitan”. În haosul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
romane. Fie ca bunăvoința afectuoasă de care beneficiază din partea împăratului să-i servească la ridicarea norocului decăzut al Sulmonezului: să-l asiste în acest sens elocvența paternă (de care este demn urmaș), care i-a permis să fie folositor acuzaților înfricoșați (quo poteras trepidis utilis esse reis: v. 52: un atribut identic celui al lui Paulus Fabius Maximus). Nu-i cere să-l apere, pentru că nu poate fi apărată cauza unuia care a mărturisit (v. 55-56); Messalinus însuși trebuie să vadă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cele două elemente (spații) aflate la extremitățile sensibilității lui poetice. Versul domolește agresiunea iernii și dă oarecare consistență visului. „Retras În pace”, Într-o fecundă singurătate, cu rănile Închise, poetul poate, În fine, să-și transcrie melancoliile lui de om Înfricoșat de dezastre. Începutul Pastelurilor sugerează tocmai cadrul și starea ce permite nașterea poeziei. Să cităm cîteva fragmente din Serile de la Mircești: „Perdelele-s lăsate și lampele aprinse, În sobă arde focul, tovarăș mîngîios Și cadrele-aurite, ce de pereți sînt prinse
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
blîndei copilițe, a plecat „pe la ceasul doisprezece” și a căzut În prăpastie dimpreună cu calul său alb. Este concentrată și deconspirată, aici, o legendă. Poetul descrie cu oroare locul blestemat: „În prăpastia cea mare Unde vîntul cu turbare Suflă trist, Înfricoșat...” și dă sfaturi călătorului imprudent: „Călător nenorocit, Fugi de-acele căi pocite...” Un tablou mai substanțial nocturn aflăm În Noaptea Sfîntului Andrii din ciclul Mărgăritarele. Descoperim un Bolintineanu mai puțin nebun, un Eminescu fără metafizică: vîntul suflă turbat, stejarul se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ne Înlesnea prilejul de-o furișă sărutare, RÎpele Întunecoase ce ferea cu tăinuiri A desfătărilor noastre Înfocaie Întîlniri, Apele acelea-n care, pe furiș, În scăldătoare, Te prindeam, ochilor, spuneți, ce priveam atunci În zare?” Întîlnirca dintre Ikanok (Konaki) și Înfricoșata Zulnia (Amoriul din prieteșug) se desfășoară Într-un asemănător spațiu de adîncimi Întunecoase: locuri ferite, dosnice. Peisajul este și aici grandios sălbatic, În acord cu clocotul pasiunii: „Munții Înalți pînă la nouri, păraie prin stînci vărsate, Codri cu copaci sălbatici
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
erotic), ceremonia apropierii de el. Poetul exclude orice act de agresiune, orice violență: demersul conachian cerc o anumită ezitare, langoare, moliciune. El este Însoțit, totdeauna, de un sentiment de vinovăție, de unde regimul de „fereală neadormită”, tîrcoalele, strejuirea „pe furiș”: „Noțîle Înfricoșate, Ce pe furiș străjuiem, Păsurile măsurate Ce pe prispă cumpănem (potrivem), Deschidere tăinuită A zăvoarelor de her, Fereala neadormită De lumina ta din cer.” 17. Apariția unui obiect În poezie poate marca un tip de sensibilitate lirică. Zarifopol credea că
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al amorului conjugal, ca Aristot sau Plutarc. Familia este, și pentru el, o uniune În care utilul Întîlnește agreabilul. Amorul este philia și philia trebuie să Înainteze mereu pe calea virtuții. Pe autorul CÎntecelor de lume Îl Înspăimîntă mania (erotică): „Înfricoșatele săvîrșiri ale zuliii femeiești”. Intervine, apoi, muierea rea și orice idealitate se pierde. Dar, la Început, amorul este o dulceață. Ce devine mai tîrziu este altă poveste. Roada este, Încă o dată, dulce cînd dorul e tînăr și Înfierbințeala iute: „Căci
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
melodie barbară. în aceeași clipă, corabia se aplecă într-o rînă și toate cuiele din trupul ei începură să scrîșnească, aidoma cuielor dintr-o casă veche, pe vreme de ger; tremurînd și dîrdîind, corabia saluta parcă cerul, cu catargele-i înfricoșate și se apleca tot mai mult spre balenă, în vreme ce la fiece răsucire a cabestanului răspundea o ridicare a valurilor, ceea ce ne ușura treaba. în cele din urmă, se auzi un trosnet scurt și, cu un plescăit grozav, corabia se smuci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]