2,071 matches
-
Stan începu rugămintea, alții o continuară până ce Iuga se dumeri: ― A, vasăzică I-au arestat?... Foarte bine au făcut... Acuma cred că o să vă vie și vouă mintea cea bună a rumînului! Câțiva strigară obraznic să-l ierte. Miron se înfurie: ― La mine nu se prind treburile astea! Mă mir că încă nu mă cunoașteți, că doar împreună trăim! Eu v-am socotit oameni de omenie, dar mă tem că am greșit. Acuma veniți grămadă, iar la învoieli vă codiți! ― Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Vino să-ți dea mămica ta ceva! Costică se juca de-a calul, fugea de ici-colo și, de câte ori trecea pe lângă Nicu, necheza triumfător. Nicușor era atât de fermecat de joc, că nici nu auzi glasul mămicăi. Pe baba Ioana o înfuria orice amestec al nevestei lui Vasile. Mai ales, însă, nu suferea să-i ocărască nepotul. Cu mâinile ude, cum spăla o cratiță, ieși la poartă, în uliță: ― Costică, drace, acu să vii înăuntru, auzi?... Ce mi te zbenguiești pe drum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-și smulgă un cui din inimă, reluă înăbușit: ― Numai cucoana asta de n-ar mai sta pe aici că, nu știu, dânsa poartă toate relele... Barem de s-ar duce cu Dumnezeu, să nu ne mai amărască! Smaranda se înfurie brusc: ― Ducă-se pe pustii de cucoană, fire-ar a dracului! Primarul Ion Pravilă intră în cârciumă frecîndu-și mâinile mulțumit: ― Singur, Cristache, singur?... Uite-așa-mi place! Dă-mi repede un ciocănel că sunt grăbit!... Câte am eu pe cap
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Un vlăjgan, nemulțumit, îl înfruntă: ― Da noi cum rămânem, măi vere? Că doar nu ne-am ridicat noi numai ca să puteți jugăni pe feciorul grecului! ― Cum, băiete, noi să vă învățăm ce să faceți dacă ați scăpat de ciocoi? se înfurie Dragoș. Voi n-aveți cap și minte? Ori sunteți copii de țîță?... Hai, nea Chirilă! Haideți, măi oameni, care sunteți din Amara, că noi om ști ce să facem și nu i-om întreba pe dînșii! ― Așa-i, așa-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se lăudă că i-ar fi putut împiedica, dacă ar fi vrut, căci în cancelarie numai el are dreptul să dea porunci. Țăranii nici nu mai plecară din curtea primăriei în așteptarea celorlalți. Plănuiau, și strigau, și se sfătuiau. Se înfuriau unul de la altul și începeau să suduie ori să scrâșnească din dinți. Se încurajau reciproc să nu le fie frică de nimeni, că dacă vodă s-a dat pe față de partea lor, apoi boierii nu vor mai îndrăzni să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la împărțire vor fi dați la o parte cei ce n-au și vor lua iarăși cei înstăriți, cum au făcut și când au umblat să cumpere moșia cucoanei... Vorbele se îngroșau și amenințările de sudălmi sporeau. Luca Talabă se înfurie că de ce-l înjură pe el, că nu e sluga nimănui. Filip Ilioasa, jignit, vru să plece acasă, dar cineva îi pomeni de porcii arendașului. Atunci se născu o încăierare. Filip, încercînd să-și facă loc de trecere, parc-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ridicat și i-a adus pe toți aci. Cum și mulți alții păreau a fi de partea lui, bombănind că de ce să-l bruftuluiască boierul și nici nu-i dă voie să vorbească, Trifon mai rău se umfla și se înfuria. În sfârșit, bătrânul Iuga nu mai avu putere să asculte bâiguielile cu porunca regelui și, tăindu-le vorba cu mâna, întoarse fața spre mulțimea ce începuse a prinde glas: ― Apoi după basme d-astea vă luați voi, măi băieți, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Profira și cu Marioara să-l privegheze. Petre, cu același glas hotărât, cărăbăni pe toți țăranii care mai rătăceau prin casă. Când ajunse în cerdac, se întîlni cu o ceată care nu se îndura să plece cu mâna goală. Se înfurie: ― Ce, voi nu înțelegeți de vorbă bună, că-i mortul în casă? Nu v-ajunge că I-ați omorât, nici să se odihnească nu vreți să-l lăsați în gace? În vreme ce oamenii se retrăgeau bombănind, Petre observă că alții se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să intre peste noi armata! strigă Petre. N-are ce să caute armata în satul nostru!... Nu ne trebuie aici armata!... Să stea la orașe, să păzească pe boieri, că noi ne păzim și singuri! Strigând, se înflăcăra și se înfuria, ca și când s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. Țăranii, împrejur, gâfâind încă de ostenelile din cârciumă, răcneau când și când, ca să-și dovedească puterile și curajul. Cei care nimeriseră la băuturi nu se mai urneau din cârciumă și horeau cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Tănăsescu tăbărî asupra lui cu cravașa până ce-l umplu de sânge, lihăind: ― De ce-ai dat, ticălosule?... De ce-ai dat?... De ce... Serafim Mogoș răbda lovitura fără a se clinti și fără a scoate un glas, cu aceeași privire care înfuria pe maior, părîndu-i-se sfidătoare. ― Caporal! răcni apoi Tănăsescu, obosind. O sută de bețe banditului! Imediat!... Și pe urmă în lanțuri! Trifon Guju lipsea. Cineva spuse că a fost împușcat de boierul cel bătrân și că acuma zace acasă. Fu adus
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
potolit împușcăturile, ca să se ia bine cu armata, Ignat a spânzurat un ștergar alb într-un băț și l-a pus în poarta bătăturii, să-l vadă boierii când vor trece. Maiorul într-adevăr l-a observat și s-a înfuriat: "Ce-i asta, hoțule?" "Pace, dom'le maior!" a răspuns Ignat umil...Pace, hoțule? Da cu cine ai fost tu în război, tîlharule? Cu armata romînă?" Și l-a bătut de l-a omorât... Acuma îl recunoscu: ― Tu ești cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și a lui Brett, nu se putea spune că o aveau la inimă... și acum, cu Ash, era cât pe-aci să-și facă un dușman. Dar nu putea să scape de bănuieli. Își dorea chiar ca Ash să se înfurie. ― Ai făcut în așa fel încât să uiți și legea de bază a specialității tale: carantina. O lege înfiptă în capul ofițerilor din școala de pilotaj. ― Nu! (În sfârșit! se gândea ea. Iată un expozeu căruia putea să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și colac peste pupăză o casă parohială frumoasă și bine întreținută, unde ai stat doar un an și apoi te-ai mutat la oraș, că nu-ți mai plăceau glodurile satului de pe ulițe. La auzul acestor reproșuri, preotul s-a înfuriat, a strigat la cei care erau cu podoabele bisericești să le ducă înapoi la biserică, să nu se mai tragă clopotul și tu, dascăle Vasile, vii după mine. - Ba, nu boaită de popă! Mortul îl vom duce cu podoabele bisericești
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mă umilea, mă făcea să simt valuri de ură. De mai multe ori a încercat să intre în vorbă cu mine, dar am respins-o brutal. Atunci zâmbea, cu nota aceea de persiflare, cu un aer de indiferență care mă înfurie și-acum. Făcusem o adevărată erotopatie, amestec de dragoste, ură, dispreț, admirație, idolatrie și silă. În fiecare seară mă întorceam singur spre casă prin fulguiala blândă din lumina farurilor de mașini, prin forfota aceea ciudată, însingurată, a amurgurilor târzii de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cele mai moderne și mai complexe claxoane care se fabricau în lume, chiar și celebrul produs al firmei Toyota, cel care intona refrenul melodiei Satisfaction a grupului Rolling Stone. Și nu atât banalitatea și caracterul foarte limitat al ofertei îl înfuriau pe Emil Popescu, cât mai ales atitudinea pasivă pe care proprietarul claxonului era silit s-o păstreze în decursul exercitării drepturilor sale. Aceasta era marea hibă a tuturor claxoanelor existente în comerț. Cum oare n-a dat nimănui prin gând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-i dea mai multă atenție decât o cereau obligațiile profesionale. De când nici nu îl mai hrănea, Elena păruse să-l fi uitat definitiv. Dar iat-o acum pe verandă, ascultând extaziată țipetele disperate ale unor chitare simulate electronic. Profesorul se înfurie. Muzica îi atârna și lui greu în picioare, dar de data asta nu mai ținu seama de fascinația ei. Se văzu, într-o clipă de luciditate, un bătrânel care și-a câștigat existența asemenea unui director de circ, expunând un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scene brutale, câteva șarje de poliție călăreață, o devastare a cartierului sikh din Bhowanipore, copii bătuți și femei rănite, ca să mă revolt și eu de-a binelea. Dar atunci n-am mai judecat și osândeam pe britoni fără rezervă, mă înfuria orice nouă brutalitate pe care o afiam din ziare, priveam scârbit orice alb întîlnit în tramvaie și am renunțat la tutunul englezesc, la pasta de dinți englezească, la orice lucru adus din Anglia, Nu mai cumpăram decât obiecte swadeshi sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nemții să ia racla cu moaștele lu Sfântu Dumitru. Da când să-l ridice de jos, n-a putut, oricât era ei de mulți, oricât s-a opintit, n-a putut. Așa de greu se lăsase sfântu. Și s-a-nfuriat nemții, și-a pus dinamită sub raclă, și-a dat foc, s-a făcut un fum pân-la cer și, când s-a risipit, racla sfântului și moaștele era neatinse, n-avea nimic. Da nemții, care era pe-acolo, murise toți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toate caprițiile !... Seară de seară ieșeam la Continental, și la Mon Jardin, și la balurile de la Cercul Militar... Ne făcuserăm și un grup de prieteni... Avea o inimă de aur, numai că trebuia să ai tact, era coleric și se înfuria repede... He-he, îndrăcită ai mai fost tu la viața ta, îi zicea ea în gând. Îndrăcită și materialistă, și pentru tine, și ai știut mereu cum să cazi în picioare ! Ce noroc are unele-n viață, își zicea în gând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în viață am ridicat glasul la ea... Mai târziu mi-a părut rău, pentru că, sărăcuța, era atunci în prag de pneumonie, dar eu de unde să fi știut ? N-am știut decât când a venit doctorul, dar și atunci m-am înfuriat pe ea, ca pe copiii care îți fac pozne... — Pneumonia e boală de bătrâni, ți-am spus totdeauna să te ferești singură de frig ! Ți am spus să te îmbraci bine, să eviți oamenii gripați, să iei vitamina C, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
poate fi o femeie deșteaptă, își spunea Gabriel. Are impresia că dacă se ferește să-l acuze pe George, lucrul ăsta îl va face mai bun.“ — L-am dojenit, continuă Stella. I-am spus un anumit lucru care l-a înfuriat foarte tare. Și atunci a pierdut controlul asupra mașinii. — Se înfurie cu prea mare ușurință. — Aseară, George era înnebunit, ca o vulpe hăituită. — Totdeauna-i așa, și totdeauna va fi așa. Și, într-o bună zi, o să meargă prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dacă se ferește să-l acuze pe George, lucrul ăsta îl va face mai bun.“ — L-am dojenit, continuă Stella. I-am spus un anumit lucru care l-a înfuriat foarte tare. Și atunci a pierdut controlul asupra mașinii. — Se înfurie cu prea mare ușurință. — Aseară, George era înnebunit, ca o vulpe hăituită. — Totdeauna-i așa, și totdeauna va fi așa. Și, într-o bună zi, o să meargă prea departe. Dacă o să se întâmple așa ceva, va fi mai bine pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deloc la dumneata. Nu există nici o structură de comunicare între noi doi. Ba există! Cum poți s-o negi? Există! Suntem făpturi umane! Tu m-ai învățat filozofie și eu te iubesc. — George, ascultă, vrei să mă faci să mă înfurii sau chiar să te urăsc, dar nu pot. Ia asta drept un cuvânt binevoitor și, te rog, pleacă. Oh, fii blestemat, fii blestemat, fii blestemat! Ieși afară! strigă John Robert, ridicându-se. Huruitul apei acoperise ciocănitul timid al părintelui Bernard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gând să depună niște bani pe numele nostru, o să ne cumpărăm o casă în Crescent... Oprește-te odată, naiba să te ia! Nu te enerva. Cred că ești gelos! Această acuzație, făcută în glumă sau nu, avu darul să-l înfurie cumplit pe Scarlett-Taylor. — Vorbești într-un fel josnic, vulgar, pe care nu-l suport! Nu mai spumega, n-a fost ideea mea. Dar, de bună seamă, i-ai spus că e o nebunie, că e imposibil... Am încercat, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Atunci nu mai fi atât de bățos! Uite ce-i, i-am promis doar c-am s-o văd. S-ar putea ca el să fie serios în toată treaba asta, dar eu nu sunt. Nu ești serios? Te-ai înfuriat când ți-am spus că am acceptat și acum te înfurii când îți spun că n-am acceptat de-adevăratelea. L-ai înșelat, l-ai mințit? Acum ești de partea lui? Mă întorc la Londra! Emma se opri locului, roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]