1,615 matches
-
-i citea gândul rebel. Și-a-nțeles ce se cuvine; Ca s-atingi un ideal, Doar cu-ncolăciri divine Poți să musti mărul... fatal! Rubinul Când stau în picioare Mă hrănesc cu Soare, Iar pe la chindie, Mănânc... Poezie Când seara se-ngână Cu ziua păgână Sorb, din cupa plină, Nectar și ... Lumină. Iar până dimineața, Trăiesc sensul Pur, Lângă-un trup de fată Stropit cu Azur. Rugă Doamna mea de dincolo de rugă, Să-mi păstrezi un cer(c) ce nu subjugă, Ca
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
joacă și le auzea cântând. De teamă, Însă, Își făcuse cruce de trei ori cu limba În gură și ielele fugiseră, speriate. Erau ca niște umbre albe, ușoare, roteau o horă fără să atingă și să stârnească țărâna de la Răspântii. Îngânau un cântec fără cuvinte și nu-l luau În seamă pe cel sprijinit de trunchiul pomului. „Bă, da’ de fata grecului ce ziceți?” se auzi glasul spart al lui Odraslă. Mihai Enin Își Înfipse unghiile În palme. Prin minte porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mihail Sadoveanu O, MAMĂ ... O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău ... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creștet să nu‐ mi plângi; Din teiul sfânt și dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s‐o‐ ngropi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
EOFF, TMEI. . O, MAMĂ... de Mihai Eminescu „O, mamă , dulce... , din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură... de toamnă... de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău (... Mereu... vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creștet să nu‐ mi plângi; Din teiul sfânt și dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu... s‐o‐ ngropi, Asupra ei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se întoarse și își privi întreaga armată, avu o expresie de uimire. — Numai atâția sunteți? întrebă el. La un moment dat, mulți vasali superiori și chiar oameni de rând dispăruseră. I se spuse că profitaseră de momentul când ziua se-ngâna cu noaptea și fugiseră toți la castelele lor, împreună cu vasalii. — Taro? — Sunt aici, tată. Taro își mână calul spre silueta singuratică a părintelui său. Punând la un loc toți vasalii, samuraii de rând și pedeștrii, se adunau mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vreme cu ochii mijiți spre zări. Îi simțeam tremurul brațului... După un timp, a început să recite, cu glas profund: A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Intrând în joc, l-am îngânat: Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns fânețele, Toate florile șoptiră, Întorcându-și fețele. A privit la mine cu aceiași ochi calzi. --Să ne așezăm, fiule, și scoate cele cărți din ascunzătoarea lor. Aș vrea să stăm la palavre
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de roșeață i-a inundat chipul... Atunci parcă i-am auzit pentru prima oară glasul. Sevastița a șoptit doar “mulți ani, conașule”... Nu mi-am dat seama câtă vreme s-a scurs decât atunci când am privit spre fereastră. Ziua se îngâna cu noaptea... --După ce veți face cele de cuviință prin chilii, vă aștept la slujba de vecernie... Când am ieșit din chilie, nu-mi mai încăpeam în piele de bucurie și nu m-am oprit decât la izvor, căruia i-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
între minuni, biserica Trei Ierarhi...Ne închinăm cu evlavie la icoane. Îl urmăresc pe bătrân. El își îndreaptă des privirea către altar... „Se vede slujind acolo” - gândesc eu. Rămânem o vreme tăcuți, ascultând cântările călugărilor adunați în jurul stranei. Bătrânul îi îngână în surdină...În cele din urmă ieșim, trecând din nou pe sub bolta mare a turnului clopotniță. O luăm domol pe lângă zidul înconjurător și îndată suntem pe o hudicioară unde din dreapta ne privește „biserica papistășească”. O lăsăm în urmă și călcând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
răcoarea apelor repezi, alergăm după clipa pierdută prin arșița amiezii. Auzi? Un glas de clopot ne strigă, iar vântul parcă plânge. Construim palate pentru umbre și ne umbrim cu amăgiri strigate în hăuri, pentru că e toamna nesfârșită a sufletelor. Vântul îngână un bocet pierdut de o șovăielnică bătrână, în drumu-i liniștit spre biserică. Lumina turbează în turle arămii și zgomotul se sparge în tâmple. E toamnă, o toamnă nesfârșită de început de veac. Te intreb: -De ce să te superi? Dragoste
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să fi fost undeva în Coreea de Nord, într-un lagăr, unde prizonierii sunt puși să muncească douăzeci și trei de ore pe zi. Trebuia să fie o situație de preferat felului în care mă făcea Brigit să mă simt. —Scuze, am îngânat. Era singurul lucru pe care puteam să-l spun. Brigit nu m-a băgat în seamă. Când am simțit că nu mai îndur tensiunea din atmosferă, m-am aventurat să rup tăcerea zicând: —îmi pare rău, Brigit. Brigit s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a încheiat pentru totdeauna. Uneori, dacă așa e scris, persoane din trecut îți răsar din nou în cale, a spus Nola de parcă gândul ăsta ar fi trebuit să mă facă să mă simt mai bine. Dacă e scris, am îngânat-o eu. Ei bine, nu vreau să-mi răsară din nou în cale! — Ești într-o dispoziție foarte proastă, mi-a zâmbit Nola cu indulgență. —Vorbesc serios! Nu-l vreau înapoi pe Luke, am insistat privind chipul afectuos al Nolei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stand de cărți, în stradă, un ghid al plantelor medicinale. Leacuri vechi, semințe și ierburi. Bărbatul era înalt, spân, palid. Buze groase, nas mare, chelie în creștere, ochelari. Costum cacao, cravată cafea, față albă, de lapte. Parcă nu purtai ochelari... îngână, zăpăcită. Ștefan Olaru, inginerul. Sef de promoție. Ambițiosul care luase, prin efort și îndârjire, locul întâi, cuvenit altuia, celui care era însă prea boem și nepăsător. Deci, Ștefan, zis Fănică... trăise cu Laura, mititica pentru care își tot trăgeau pumni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
normal, fără porniri ucigașe. Oarecum normal... de fapt. Devine un câine de extremă umilință. Da, pot fi îmblânziți. Prin scoaterea din sălbăticie. Arată o blândețe mută, umilă. Cutremurătoare... Da, da, bolborosi vizitatoarea, dada, sigur, dădu din cap Irina și încă îngâna dada și bunicuța confirma, dada, când începuse deja să se retragă, lunecând, parcă, pe acest refren bâlbâit, repetat, în ritmul pașilor ce se retrăgeau de-a lungul culoarului, spre ușă. Auzi, cândva, sunetul ochelarilor pe care bunicuța îi scăpase, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plesniți dintr-un colț într-altul, amețeală, pendul pendul, nu se mai termina, lungi lungi lugubre minute macabre care nu se mai terminau. Nu se terminau, nu se, nu, nu încă, nu, și gata, parcă gata, „repede, repede, pe scară“, îngână bătrânul, „stai, să-mi iau paltonul, să-mi iaupaltonul“, și își luaseră paltoanele și coborau fuga fuga pe scări pline de moloz și cărămizi și haine, strada, salvarea, săritura, scările, strada, da, în stradă, salvați, slavă, slavă Supremului, slavă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Zoițica, damă bună. Adică, era. Doctorul dădu lehamite din mâini, să accepte, să nu accepte. Repetițiune, deci nu consultațiune, da, așa voia Tolea, maimuțoiul, asta voia, distracțiune, schepsis și moft, așa să fie. — Ai lăsat să-ți fure scrisoarea onorabilul, îngână Marga. — Las-o aia... una mai. — Ei, ce-mi pasă. — Și d-atunci, care vasăzică. Scrisoarea... adrisantul cunoscut. Papașa. Deci, îl amenință pe bătrân, dar țintește fata. C-o știi cât e de sensibilă. Adică, era. Becherul, anonimul, turmentatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cred că unii oameni chiar nu au pic de rușine. Ei bine, prietena mea a confruntat-o pe acea fată, dar a negat totul. A spus că s-a dus în toaletă să-l ajute cu niște medicamente. —Medicamente? am îngânat-o neîncrezătoare. —Hmm. Exact. Așa că dacă te invită vreodată în oraș, te-aș sfătui să-l refuzi, a zis Sandy. Mai bine previi decât să tratezi, dacă înțelegi ce vreau să spun. Da, mersi. Ei, e cam târziu acum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Așa că spune-le tuturor prietenilor tăi ! Poți să-ți faci provizii la un preț foarte bun. Ne vedem curând, OK ? — Emma ? Glasul bunicul Îmi răsună brusc În ureche. Sunt aici, dar Îmi filtrez și eu mesajele. — Îți filtrezi mesajele ? Îl Îngân, străduindu-mă să nu par surprinsă. Bunicul Își filtrează mesajele ? — E noul meu hobby. N-ai auzit de el ? Îi asculți pe prietenii tăi lăsându-ți mesaje și râzi de ei. Foarte distractiv. Emma, voiam și eu să te sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și trebuie să fie una din chestiile alea complet aleatorii care se mai întâmplă. — Nu! îi răspund grăbită. Îi am de o mie de ani. De fapt..., îmi dreg vocea, sunt pantofii mei de condus. — Pantofii tăi de condus, mă îngână Luke sceptic. — Da, spun, și pornesc motorul înainte să mai zică ceva. Dumnezeule, cum poate să fie mașina asta! Face un zgomot fantastic când o ambalezi și roțile scot un fel de scârțâit când o bag în viteză. — Becky... — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu mă duc la nici o fermă, poate mă duc să vizitez atracțiile locului. Iau un teanc de broșuri de pe măsuța de toaletă. Cum ar fi... expoziția de tractoare. Sau... Mânăstirea St. Winifred, cu faimosul ei Triptic Bevington. — O mânăstire, mă îngână Luke, după o pauză. — Da, o mânăstire! îl sfredelesc cu privirea. De ce să nu vizitez o mânăstire? Sunt o persoană foarte interesată de latura spirituală. — Sunt sigur că ești, draga mea, spune Luke, aruncându‑mi o privire întrebătoare. Dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o operă de artă autentică. Când dai peste geniu adevărat, pur și simplu îți sare în ochi. Și eu nici măcar nu sunt expertă în domeniu. — Nemaipomenite culori, murmur. — Finețea detaliului, spune femeia, împreunându‑și mâinile, e absolut unică. — Unică, o îngân. Tocmai sunt pe cale să‑i arăt curcubeul, care cred că e în mod deosebit reușit, când remarc, brusc, că femeia în vârstă și cu mine nu ne uităm la același lucru. Ea se uită la o chestie pictată de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în cariera mea în ultimul timp și au venit niște facturi, care m‑au cam... luat pe nepregătite. Am înțeles, spune Dawna înțelegătoare. — Să nu vă faceți griji, nu am neplăceri. E doar o situație temporară. — O situație temporară, mă îngână și o aud cum scrie ceva la calculator. Cred că am lăsat lucrurile să‑mi scape un pic de sub control. Dar ideea e că înainte de asta mi‑am plătit toate datoriile. M‑am gândit că pot și eu, în fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nemișcată, în așteptarea răspunsului meu. Nu încă, din păcate, zic. Cred că a avut ceva de rezolvat în ultima clipă. Se lasă liniștea, dar sunt perfect conștientă că își schimbă cu toatele priviri între ele. — A avut ceva de rezolvat, mă îngână Angela, pe un ton care nu‑mi prea place. Măi măi, ce surpriză. Ce vrea să zică cu asta? — Vine direct de la Zürich, îi explic. Cred că avionul a avut întârziere sau așa ceva. Mă uit la Janice și, spre mirarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ea de ce n‑o fi vrut să amâne întâlnirea? Adică, chiar nu vrea să‑l vadă? — Rebecca, cine te vopsește culoarea asta? zice Elinor brusc. — E... chiar a mea, zic, atingându‑mi cu un gest nervos o șuviță. — Chiara? mă îngână suspicios. Nu știu pe nimeni cu numele ăsta. Și la ce salon lucrează? O secundă sunt redusă la tăcere. — Îhm... păi... rostesc în cele din urmă. De fapt... eu... nu știu dacă ați auzit de el. E foarte... mic. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o‑ar naiba pe Sacha asta. Cu blestematul ăla de schi nautic și cu blestematele alea de sonate. Nu, zic sfidătoare. Dar am... întâmplarea face că am dat și eu un recital. Cu... sonate de Wagner. — Sonate de Wagner? mă îngână Elinor neîncrezătoare. — Îhm... da. Îmi dreg glasul, încercând să mă gândesc cum să scap de subiectul cu realizările. Deci. Cred că sunteți foarte mândră de Luke. Sper ca această mică remarcă a mea să provoace un mic discurs fericit din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
privește întrebător. Ce anume căutați? Mâine am un test video, îi explic. Aș vrea ceva care să‑mi dea un aer... elegant și senzual, dar și destul de accesibil. Poate și cu o notă de inteligență. — O notă de inteligență, mă îngână Erin, notând în carnețel. Așa. Și vă gândeați la... un costum? O jachetă? — Păi, zic și mă lansez într‑o explicație exactă a ceea ce caut. Erin mă ascultă atentă și observ că o femeie brunetă, cu ochelari de baga, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]