7,890 matches
-
transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste ținuturi secetoase - un miracol în care erai obligat să crezi, altfel riscai să nu mai plouă niciodată, iar vitele să moară, așa cum se mai întâmplase în trecut. Îi plăcea drumul spre Francistown deși azi mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și slujea totodată drept izolator Între pămîntul de-acum umed și arșița zilei. Obținea astfel, aproape fără apă, recolte acceptabile de roșii, lubenițe, ceapă și pepeni galbeni, care Împreună cu plantațiile de cartofi minusculi, tipic andini, și cu cîteva livezi Îi Îngăduiau să supraviețuiască În singurătate fără să ducă lipsă de nimic. Frugal, aproape ascetic, dur ca acele stînci și obișnuit cu lipsurile Încă dinainte de a avea uzul rațiunii, Iguana Oberlus preschimbase cu timpul Insula Hood sau Insula Spaniolă Într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui și Îl privi de aproape, dîndu-și seama că nu era deloc impresionat de urîțenia lui. Ești foarte frumos, a repetat. Un dar minunat al Elegbei. Nu primi nici un răspuns, pentru că, după legendă, zombi nu vorbeau și nu li se Îngăduia să părăsească cimitirul decît ca să muncească pentru stăpînii lor, fără glas, fără să se vaite, neobosiți, răbdători și indestructibili, Înzestrați numai cu forța divino-demoniacă a Elegbei, zeița neagră care domnea, de la Începutul timpurilor, În adîncul pădurilor din Dahomey. - Vino! Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din bubele lui. Fură zile de adevărat martiriu, orele În care Își pierdea cunoștința și avea coșmaruri cumplite alternînd cu cele de luciditate și insuportabilă suferință, și Își dorea În fiecare clipă să se arunce În mare definitiv, ca să le Îngăduie rechinilor să pună capăt odată pentru totdeauna nesfîrșitului lanț de nefericiri. Însă fu numai un gînd trecător; o ispită alungată curînd, căci mai presus de orice pe lumea asta Iguana Oberlus era o ființă care se agățase de viață, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
obținut după ani de recoltă răbdătoare pe țărmul mării, dispăruse cu totul. Văzînd că pînă și mizerabila lui saltea fusese sfîșiată cu cuțitul, se prăbuși abătut pe frunzele uscate, observînd cum acestea se lipeau de miile lui de răni și Îngăduind, pentru prima oară de cînd se ținea minte, ca lacrimile să-i curgă pe obraji. Își dădu frîu liber lacrimilor și plînse fără să se rușineze, convins că avea cu vîrf și Îndesat motive să o facă și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin urmare, ilogic să-și străbată regatul fără ca pălăria lui cu boruri largi și din cale-afară de uzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Într-o groapă săpată În nisip. Crustaceele săreau și se zvîrcoleau Înainte de a rămîne nemișcate pe fundul gropii, iar cînd reușiră să adune, În mai puțin de o jumătate de oră, aproape o sută, le acoperiră din nou cu nisip, Îngăduind astfel jeraticului să isprăvească munca Începută de flăcări. Debarcă și căpitanul, un grăsan cu Înfățișare de om lacom și hîtru, trase de trei ori clopotul de pe vas, iar pasagerii și marinarii se așezară În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
degrabă de faptul că nu putea face parte dintr-o comunitate ca aceea, decît de intensitatea amintirilor sale. Oricît de mult s-ar fi Întors În timp, nu Își amintea nici măcar o singură zi În care să-i fi fost Îngăduit să se alăture uneia dintre manifestările de veselie și amuzament și nici măcar prin cîrciumi, În bordeluri sau În nopțile liniștite de pe vapor nu se socotise vreodată integrat În vreun fel Într-un grup de oameni, fiindcă se putea spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îl răpunea, pentru douăsprezece ore, cît dura Întunericul la acele latitudini ecuatoriale. Cu trecerea timpului, Mendoza și el deveniră complici, cu toate că pomenita complicitate se limita la Împărtășirea acelorași temeri și pedepse, fiind neputincioși să conceapă un plan care să le Îngăduie să scuture jugul sclaviei. Între timp, Iguana Îi păzea. Nu știau cînd, nici În ce fel, Însă chiar dacă uneori treceau două sau trei zile fără să-l vadă pe nicăieri, ca și cum l-ar fi Înghițit pămîntul, strigătul brusc al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ceai, mătăsurile și ustensilele de pe vas Într-una din peșterile mari din vale, iar În zilele următoare Îi obligă să desfacă bucată cu bucată rămășițele navei distruse, aducînd pe uscat bucățile care i-ar fi putut fi de folos și Îngăduind mării să ducă restul În larg. O săptămînă mai tîrziu, nimeni nu și-ar fi putut imagina că În locul acela naufragiase Într-o zi o frumoasă fregată și că singurii ei doi supraviețuitori se preschimbaseră În sclavi Înlănțuiți ce bîntuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
teroriza, expresia lui diabolică Îi făcea să Înlemnească, și s-ar fi putut spune că ochii lui, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, știau dinainte ce anume le trecea prin cap. Prin urmare, Îi Îngăduiră să-i lege ca pe niște colete vii, chinuiți de strînsoarea chingilor și de semiasfixierea provocată călușuri, pentru a cădea din nou În fundul grotelor umede și a observa, plîngînd, cum se astupă intrările, pînă la cele mai mici spărturi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea să-l doboare, dintr-o singură Împușcătură drept la țintă, pe detestatul căpitan sau chiar pe negrul Miguelón. Îi trecu prin minte o idee grozavă. Să-l ucidă pe căpitan și să fugă să se ascundă În refugiul său, Îngăduindu-le ca ziua următoare să răscolească insula pînă la ultima piatră, căutîndu-l zadarnic, pentru că În felul acesta aveau să Învețe că nici un om nu trebuie umilit așa cum Îl umiliseră pe el, pentru a-l putea provoca după aceea, fără teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
diabolică pricepere; aceiași care-l abandonaseră fără cunoștință pe plaja unei insule solitare, grav rănit și sîngerînd din belșug, rănit În amorul propriu și lipsit de tot ce avea mai de preț. Ei erau, și după toate astea Își mai Îngăduiau și obrăznicia de a-l lua peste picior, bătîndu-și joc de setea lui de răzbunare, prin simplul fapt de a-l lăsa să aștepte pe uscat ca un imbecil, În timp ce ei se retrăgeau, liniștiți, să doarmă. Își imagina comentariile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se ascundă printre pietre, prin păduricea de cactuși sau printre buruienile Înalte pentru a fi Întotdeauna la curent cu ceea ce făceau oamenii lui și Învăță mai tîrziu că acel mare ochi magic Îi dezvăluia și un univers nou și vast, Îngăduindu-i să studieze Îndeaproape zborul păsărilor sau comportamentul lor pe pămînt, precum și jocurile amoroase și luptele intestine ale familiilor de foci care populau litoralul. Se Întorceau din lunga lor migrare albatroșii uriași, iar el Îi observa cu ajutorul lunetei de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe Sebastián Mendoza la rangul de om de Încredere și șef de echipă și, deși continua să nu aibă Încredere În el și În lingușelile lui, Îi dădu voie să meargă pe insulă În libertate, pentru a supraveghea munca celorlalți, neîngăduindu-i totuși niciodată să se oprească prea mult lîngă vreunul dintre ei. Era conștient de faptul că metisul Îl ura de moarte pentru că-i amputase degetele, dar știa, de asemenea, că Îi știa cel mai tare de frică de pe toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
această nouă nefericire. Se curăță cum putu, oprindu-și hemoragia cu o bucată de cearșaf deja murdar de sînge uscat, și căută apă ca să se spele. Lanțul, legat de picior cu niște cătușe prinse la capăt cu un șurub, Îi Îngăduia o mare libertate pentru a se deplasa prin peșteră, cu excepția punctului celui mai depărtat, unde zări trei mari cufere din lemn și o laviță grosolană. Din stalactite picura o apă foarte curată, care era strînsă Într-un recipient ingenios, făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cerul și pe care l-a și trăsnit pe cînd traversa cîmpul din Cayambe, se folosea de verișoara ei așa cum s-ar fi folosit de un cal, de cizmele lui sau de ulcica din care bea, și-și mai și Îngăduia pe deasupra să o reducă la tăcere În public, umilind-o, cînd de fapt el era adevăratul bădăran ignorant și gură-spartă care strica toate petrecerile. Probabil că acele nedreptăți o marcaseră cîndva, Împiedicînd-o să se dăruiască În Întregime, deși Îi iubise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deranjeze la mers, și se furișă În cele din urmă, tiptil, spre coasta dinspre apus, cea mai sălbatică de pe insulă. Bău pe săturate apă dintr-o băltoacă, umplu ochi o coajă mică de bostan, singurul obiect pe care Oberlus le Îngăduia să-l aibă, intră În mare și, croindu-și drum, cu apa pînă la brîu, Împiedicîndu-se și căzînd, dar străduindu-se să nu lase nici o clipă din mînă securea sau dovleacul, Înaintă foarte Încet spre sud-vest, spre poalele falezei abrupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de punctul-limită la care ajungea lanțul Niñei Carmen și o contemplă, goală, cu picioarele desfăcute și Încă adormită, În aceeași poziție În care o lăsase cu o noapte În urmă, cînd terminase de făcut dragoste cu ea. Fără să-i Îngăduie măcar să deschidă ochii, o posedă din nou, ea avu iarăși orgasm În somn și rămase foarte liniștită, În timp ce Oberlus trăgea pe el niște pantaloni roșii prea strîmți, Își punea la brîu cele două pistoale grele și ieșea, luînd cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sparse de o piatră mică și-i bău cu nesaț conținutul. Căută apoi alte cuiburi și ouă și le mîncă lacom pe toate cele care nu aveau Înăuntru un embrion de pui. Ochii i se obișnuiseră cu Întunericul, ceea ce Îi Îngăduia să distingă contururile la cinci-șase metri distanță, și asta făcu pentru vreo jumătate de oră, pînă cînd găsi ce căuta: un grup de stînci care aveau În mijloc o mică adîncitură cu apă curată și proaspătă, cu un gust divin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trebuit să se disprețuiască atît de tare, Încît i-ar fi fost cu neputință să mai supraviețuiască propriei rușini. Distrusese multe vieți și multe familii, printre care propria-i viață și propria-i familie, și, prin urmare, conștiința nu-i Îngăduia să accepte că nu o făcuse dintr-o irepresibilă dorință de libertate, ci pentru că profunda ei depravare o Împinsese la a-i respinge pe acei bărbați care nu fuseseră În stare s-o facă să li se supună, pe cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai simțea crispată și Încleștată cînd se apropia de ea și Începea s-o mîngîie, iar cînd o pătrundea nu se mai confrunta cu rigiditatea si uscăciunea din primele zile, ci cu o primire umedă, caldă și zvîcnitoare, care-i Îngăduia să alunece Înăuntrul ei cu o dulce suavitate, pentru a simți apoi cum carnea ei, fierbinte acum, Îl Înconjura, Încătușîndu-l și Împiedicîndu-l să scape. Începură să aibă, de asemenea, lungi conversații În care Îi vorbi despre viața lui, despre anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Garret, care naviga de opt ani la ordinele colericului căpitan Lazemby, pufni zgomotos: — Înapoi toată lumea! ordonă el. Ridicați pietrele, dacă e nevoie, dar individul ăsta trebuie să apară. Nu putea să scape Înot. Se Întoarseră, și mai atenți, ceea ce le Îngădui să descopere cele două tunuri și peștera mare din vîlceaua dinspre vest, unde fuseseră Îngrămădite mărfurile de pe Madeleine și Río Branco. Găsiră, de asemenea, peștera care devenise mormîntul lui Dominique Lassa, cîteva resturi din pilotul Gamboa și, atîrnat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o găsești, fiindcă drumul e lung și În zona aia nu e Încă vreme de ploaie. - Ești nebun! repetă ea Încă o dată, absolut sigură de ceea ce spunea. Definitiv și iremediabil nebun! - Nebun aș fi dacă aș rămîne aici și aș Îngădui să fiu vînat pentru a fi apoi expus ca o atracție de bîlci pentru urîțenia mea și pentru că am ucis, asta Înainte de a fi spînzurat - s-ar fi zis să vorbea despre ceva cu totul lipsit de importanță, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi murit. Sosi noaptea, Niña Carmen veni să se culce alături, iar el nu ezită s-o lege de drugii de la pat. - N-am chef de surprize, spuse. Știu că mai devreme sau mai tîrziu o să adorm, și nu voi Îngădui ca voi să-mi faceți de petrecanie ca să vă Întoarceți pe insulă și să așteptați să vină cineva să vă salveze... Așa o să fim mai liniștiți. Ea nu spuse nimic, pentru că știa că era zadarnic să protesteze. Se lăsă legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]