4,243 matches
-
voia să-i zvârle dincolo de zare. Un fior îmi împunse strașnic în imimă și ca o gheară se încleștă asupra ei sugru- mând-o. Înlemnisem cu mâinile lipite de fereastră, cu ochii pironiți în caierele cenușii, cu nasul strivit în geamul înghețat. Simțeam cum creaturile înfuriate stau să mă înghită și nu aveam puterea să plec sau măcar să strig. ,, De-ar fi mama lângă mine...”. E dusă dintre noi de multă vreme, dar nu destulă ca pârdalnica să-mi ia tot ce
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VINE IARNA! Vine iarna, nu-i de șagă! Ce ninsori o să mai tragă, Doamne, și ce viscoleală, Și ce ger, și ce beteală, Multe nasuri înghețate, Geamurile-n alb pictate, Și colaci, și nuci pe masă, Și troiene cât o casă, Iar prin câte o ogradă Oameni hâtri de zăpadă! Vine iarna, nu-i de glumă! De o lună cade brumă, Gheața pe la mal se prinde
VINE IARNA! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370528_a_371857]
-
atunci nu un număr fix de minute, ci o eternitate întreagă - netimpul divin, cum îmi place mie să-l numesc), despre ceea ce am avut șansa sau neșansa de a trăi în anii ce ne-au fost îngăduiți, Aici, printre umbrele înghețate ale acestui Pământ. Nu știu, drept să vă spun, în ce fel de ecuație ați închis Domnia-Voastră, la final, Viața, dar sigur este una care vă definește total. Eu voi alege să o rezum în cuvinte. Le găsesc la fel de ermetice
ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370509_a_371838]
-
în cor Ani mulți și buni alături de copila Născută astăzi din iubirea lor. Trecut-a timpul și-ncepu să ningă Iar foametea lovea din sat în sat Pornit-au vânători cercând să stingă Foamea copiilor cu un vânat. Lângă izvorul înghețat pe margini Din poienița-n care se născu Măritul cerb a auzit ogarii Și un fior de moarte-l străbătu. Împărăteasa trebuia s-ajungă I-a spus că o așteaptă la izvor Cum s-o salveze când simți în pieptu-i
UN CERB CU STEA IN FRUNTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369500_a_370829]
-
a cere «ceva mai mult talent, mai multă voioșie», raportându-se la „voioșia de clopoțel cărunt“; în ultimă instanță / „strofă“ se relevă „deznodământul oniric“: «Se făcea că pe aleea înțelepților, / doi câte doi, treceau îmbârligații iepuri, / albi ca niște strigăte înghețate. / Purtau între urechi microfoanele / performante, pentru-a prinde / strigătul alb al termopanelor / înghețate și lătrătura, chiar așa, / lătrătura florii de cactus / în piscina cu pioneze Stradivarius.» (ibid.). Alegoria acestui poem paradoxist îngăduie ecuația unei ars poetica extrem de originală: piscina (simbolizând
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
2015 Toate Articolele Autorului SEARA DE AJUN C-un surâs în colțul gurii Vine blândul Moș Crăciun, Iar în marginea pădurii Balta-i înghețată tun! Vântul se învârte roată, Fulgii în grămezi se pun, Luna-n nouri înrămată, Balta-i înghețată tun! Pruncii se grăbesc s-apuce Câte-un dar și versuri spun, Moșul sacul greu își duce, Balta-i înghețată tun! Ceru-ncet se limpezește, Stele ard într-un alun, Un luceafăr licărește, Balta-i înghețată tun! Referință Bibliografică: SEARA
SEARA DE AJUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370801_a_372130]
-
pădurii Balta-i înghețată tun! Vântul se învârte roată, Fulgii în grămezi se pun, Luna-n nouri înrămată, Balta-i înghețată tun! Pruncii se grăbesc s-apuce Câte-un dar și versuri spun, Moșul sacul greu își duce, Balta-i înghețată tun! Ceru-ncet se limpezește, Stele ard într-un alun, Un luceafăr licărește, Balta-i înghețată tun! Referință Bibliografică: SEARA DE AJUN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1819, Anul V, 24 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
SEARA DE AJUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370801_a_372130]
-
nouri înrămată, Balta-i înghețată tun! Pruncii se grăbesc s-apuce Câte-un dar și versuri spun, Moșul sacul greu își duce, Balta-i înghețată tun! Ceru-ncet se limpezește, Stele ard într-un alun, Un luceafăr licărește, Balta-i înghețată tun! Referință Bibliografică: SEARA DE AJUN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1819, Anul V, 24 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SEARA DE AJUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370801_a_372130]
-
se scurg în pustie. Nimeni nu știe,nimeni nu vrea Să afle de-i pasărea vie, Dacă cei ce zburat-au cu ea Sunt vii,sau acum dorm pe vecie. Halatele albe-s prin colț de pădure Mușcând din pământ înghețat, Iar Aura,fata cu ochii de mure Privește plângând spre cerul înalt. Târziul din noapte este trezit De umbre venite din raiul sătesc, Sunt moții cu suflet cinstit Ce vor să salveze ce mai găsesc. Pasărea albă-i cu trupul
PASĂREA ALBĂ de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369662_a_370991]
-
să salveze ce mai găsesc. Pasărea albă-i cu trupul căzut, Iar inima lui Iovan nu mai bate, Moții știu ce au de făcut Salvează halatele vii,dar pătate. Doar Aura privește tristă spre cer Cu boabe de lacrimi mari,înghețate, Iar trupul inert întreabă-n eter: De ce m-ați lăsat să mă-ndrept înspre noapte ? Nimeni de sus nu dă un răspuns De ce n-au aflat de ei mai din vreme. Eroii sun moții care-acolo-au ajuns, Ei sunt
PASĂREA ALBĂ de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369662_a_370991]
-
iarna... Iarna dă semne să plece Primăvara o petrece Și-o conduce printre văi, Plânge iarna,ochii săi Lacrimi sunt,că de acum Va sfârși perdea de fum, N-or mai fi cărări și case Argintate,flori frumoase Pe la geamuri înghețate, Plânge iarna că din toate Zilele ce-au fost cu ea Doar vreo două-or mai stătea Să albească gândul nor Printre brazi,peste ponor, Celelalte s-au topit Ca un dor de infinit. Iarna dă semne să plece Primăvara
PLĂNGE IARNA de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369664_a_370993]
-
iarna... Iarna dă semne să plece Primăvara o petrece Și-o conduce printre văi, Plânge iarna,ochii săi Lacrimi sunt,că de acum Va sfârși perdea de fum, N-or mai fi cărări și case Argintate,flori frumoase Pe la geamuri înghețate, Plânge iarna că din toate Zilele ce-au fost cu ea Doar vreo două-or mai stătea Să albească gândul nor Printre brazi,peste ponor, Celelalte s-au topit Ca un dor de infinit. Iarna dă semne să plece Primăvara
PLĂNGE IARNA de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369664_a_370993]
-
iarna... Iarna dă semne să plece Primăvara o petrece Și-o conduce printre văi, Plânge iarna,ochii săi Lacrimi sunt,că de acum Va sfârși perdea de fum, N-or mai fi cărări și case Argintate,flori frumoase Pe la geamuri înghețate, Plânge iarna că din toate Zilele ce-au fost cu ea Doar vreo două-or mai stătea Să albească gândul nor Printre brazi,peste ponor, Celelalte s-au topit Ca un dor de infinit. Iarna dă semne să plece Primăvara
PLĂNGE IARNA de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369664_a_370993]
-
de bilet, ca restul merge struna. Au trusa lor de farduri, fond de ten, rimel, creioane de ochi, rujuri, parfumuri. Până aici, n-ar fi nimic mai mult decat teribilism și stabilirea direcției de dezvoltare ulterioară. Ceea ce șochează e disprețul înghețat pe care-l manifestă față de mamele colegelor de clasă: acele mame cu diplome universitare, cu joburi full-time, cu responsabilitatea unei familii, cu cearcăne și nedate cu rimel. Singurele modele demne de luat în seamă sunt mamele cochete, casnice, care servesc
JOCURILE FOAMEI (3) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369650_a_370979]
-
adolescență mea. Pornim urcușul pe cărare și fiul meu alunecă pe gheață; deodată, un potop de înjurături violente se abat asupra noastră. Poate că acești copii ai mei s-au obișnuit, nu stiu ce-i în sufletul lor, dar eu am sângele înghețat și mintea blocată. Traversez kilometri de frumusețe și nu mă atinge nimic. Mă uit la cer, ascult foșnetul brazilor, privesc pâraie de poveste și tot ce simt e mohoreala și picioare înghețate. Pădurea, care în orice situație mă făcea fericită
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
-i în sufletul lor, dar eu am sângele înghețat și mintea blocată. Traversez kilometri de frumusețe și nu mă atinge nimic. Mă uit la cer, ascult foșnetul brazilor, privesc pâraie de poveste și tot ce simt e mohoreala și picioare înghețate. Pădurea, care în orice situație mă făcea fericită, și-a pierdut puterea de vindecare, nu poate sparge globul în care sunt închisă. O altă imagine: suntem în vizită la niște prieteni și ultima trăsătură umană pe care am păstrat-o
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
favorit, Dochia o va trimite într-o zi geroasă de iarnă, pe nora sa, la râu, cu un fir din lână neagră, spunându-i că nu avea să se întoarcă acasă decât numai atunci când firul de lână va fi albit. Înghețată și plânsă, tânăra fu vizitată de Iisus care, făcându-i-se milă de ea îi dărui o floare roșie cu ajutorul căreia firul de lână se albi. Din curiozitate, tânăra femeie îi ceru să-i spună numele, pentru a-și aduce
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
noapte și-n fiecare zi! Iți voi trimite-un înger să-ți apară-n vis Să-ți aduc-aminte de steaua ce s-a stins, Din ochii ce-ai iubit și-ades i-ai sărutat. Astăzi ți-e sărutul trist și înghețat. Viața s-o trăiești, te rog, Iubirea mea! Rana ta din suflet va dispărea și ea... E primăvar-afară dar inima ți-e tristă, Ascultă glasul sorții, a vieții... artistă. Doar ea îți va aduce zâmbetu-napoi Soarele și floarea se admiră
O ULTIMĂ DORINŢĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370157_a_371486]
-
sute de metri și erau prin munte nu pe sub fiord. Când ne-am apropiat de graniță, peisajul era deja glaciar, lacurile dintre munți erau înghețate, pescarii își încercau norocul la copcă, iar amatorii de sporturi de iarnăse plimbau pe lacul înghețat bocnă cu schiurile sau cu sky bordurile. Pe marginea șoselei vedeai mașini parcate în refugii fără nicio persoană pe lângă ele, lăsate în voia sorții. Am văzut niște stațiuni montane care se rezumau doar la o îngrămădire de căsuțe și de
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370215_a_371544]
-
munți și a apărut soarele. Doar 6,3 km de tunel ne despărțeau de două fenomene meteorologice diferite. Lăsasem în urmă înainte de a face la stânga, malurile fiordului Kanstadfjorden și din când în când mai întâlneam câte un lac de munte înghețat, sau câte un pârâu. Acum în dreapta noastră a apărut un nou fiord numit Raft-sundet, dar trecând prin un alt tunel dintre cele nouă cu lungimi între 6,3 km cel mai mare și 500 m cel mai mic, fiordul a
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370215_a_371544]
-
Petalele negrului trandafir legănate lasciv se răsfrâgeau peste întunecatul bor al pălăriei sub care alb surâzător chipul de văduvă-nflorea. . PARASTAS Stăruind să-nghită viii printre dumicați la parastas convivii ETERNUL Între clinchetul tăcut al stelelor ce pășesc peste bolta înghețată și tumultul fierbinte al sângelui doar inima însingurată țesându-și fără preget eternul vis. ILUZII Din fire de lumină plămădiți, azi ne privim și nu ne recunoaștem. Retina corodată de dogme și minciuni, ca o oglindă strâmbă, imagini false naște
NOCTURNĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353397_a_354726]
-
-și curge timpul râurile pe obrazul meu și-mi ninge tâmplele cu-atâta-nverșunare, că-n tainițele sufletului n-are cum să îmi ajungă prin labirintul viselor scăldate în culoare. N-au să se frângă, înrobite, aripile mele, de vântul înghețat ce-mi bate-n poartă nemilos, când se întind cu-atâta patimă spre soare crescând din ce în ce mai viguros. Și de m-ar căuta uitarea prea devreme, i-aș râde-n față, fiindcă știu doar eu că în castelul sufletului meu de
CASTELUL SUFLETULUI MEU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353439_a_354768]
-
a plecat, Să se bucure-mpăcată De mierea cea aromată. Bietul urs, abia scăpat, Înțepat și supărat, Înțelege c-a greșit Și vulpea l-a păcălit Înc-odată, fără teamă, Fiindcă el n-a luat în seamă Trista lecție-nvățată Cu coada lui înghețată. Referință Bibliografică: URSUL PĂCĂLIT DIN NOU (Poezie pentru copii) / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1379, Anul IV, 10 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
URSUL PĂCĂLIT DIN NOU (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352816_a_354145]
-
ger de crăpau pietrele, sub o bancă în Parcul Traian, scâncind de foame și frig. Venea de la facultate și a trecut prin parc. Nu mergea niciun mijloc de transport din cauza vremii vitrege. Era un pui de câteva luni mic și înghețat. L-a luat de sub bancă și l-a băgat în sân până acasă. La căldura paltonului și-a mai revenit și când i l-a arătat părinților, imediat l-au îndrăgit. Și așa nu aveau câine. L-au îmbăiat, i-
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
și-ți scârțâiau bocancii. După o jumătate de oră de urcat în marș forțat, ajungem la Dealul Suspinelor. Auzisem de mult de locul ăsta ,dar acum că l-am văzut, chiar că-mi venea să suspin. Găuri, hârtoape, șanțuri, noroi înghețat și mărăcini scăpați de tirul armelor. Pentru că aici făcea antrenamentul toată artileria. Și ăia de la tunuri și cei de la tancuri și cei cu AG-ul. Era câmp de luptă, după luptă. - Pe două rânduri a-du-na-rea! s-a pițigăit iar Șoricelul
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]