10,200 matches
-
facă nici o cută și să nu se mai vadă cum unchiul mai suspina sub materialul alb cu chenar albastru. — Acum o să adoarmă. Mâna mătușii strângea tare burețelul ca să se scurgă de zoaie. Noi ne-am băgat repede batistele în buzunar. Înghițeam cu noduri la fiecare respirație. Ca și cum ar fi vrut să se asigure, cineva ridică batista de pe fața unchiului. — Uitați-vă că a adormit. Degetele mătușii învârteau robinetul. Apa se făcu tot mai subțire și se opri. Se auzi soneria de la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
burete. Până să o strângă mama și pe ea, margareta apucase să cânte și să danseze. Frunzele ei băteau din palme, iar petalele i se ridicau și coborau în ritmul muzicii din mecanism. Ca să nu dispară și margareta, Levi o înghiți și pe ea. Acum brațele lui păreau crenguțe cu lăstari, iar corpul său se apleca precum tulpina florii în timp ce muzica venea de undeva dinăuntru. După margareta din burete, urmară bagheta de magician și cuburile. Burtica lui Levi se mărea pe măsură ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
șoseaua se strângea în urma autobuzului. Noi ne deplasam prin ploaie într-o carcasă metalică cu scaune, bare și oglinzi retrovizoare. Toți stăteau cuminți la locul lor, numai eu simțeam un gol în stomac și voiam să cobor. Respiram sacadat și înghițeam des în sec. Chiar atunci cucoana cu crizanteme se ridică din scaunul ei și începu să înainteze cu buchetul în sus ca o sorcovă. M-am luat după ea, gata s-o împing dacă nu mă lăsa să cobor, și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vorba. Veni săși preia copiii. Îi preluă. Îi duse dincolo de mașină. Srăinul srtigă: dă-mi vreo prăjină. Să mă pot agăța. Că mă duce apa. Căută. Găsi. Când se întoarse, să i-o întindă, nu mai era cui. Salvatorul dispăruse, înghițit de viitură. Turista rămase cu ochii holbați. Copiii o strângeau de picioare. și izbucniră, cu toții, într-un plâns comun, și zgomotos, care-l acoperea pe cel al revărsării de apă. Dracii Asupra haiducitului nu cred că e necesar să mă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și a o distribui, sătenilor respectivi. Acum, el, mândru, împărțea urșii, celor care-i întindeau mâinile, de jos, de lângă car. Câte unul zicea bogdaproste; cei mai mulți, uitau să zică, fiecare, grăbindu-se să mestece cât mai repede, ursul, și să-l înghită, cu sete și cu evlavioasă mulțumire. După ce se terminară urșii din primul car, veni la rând cel de al doilea. În scurtă vreme se goli și acesta. Mulțumiți, păpăuțenii plecau, apoi, spre casele lor, mai privind, din când în când
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a raporturilor secrete dintre autonomia ficțiunii și precaritatea realului. Ne gândim și la umbra autorului proiectată pe perete (un alter ego?), care „supraveghează“ procesul de elaborare a creației artistice, ajungând să semene (chiar să fie!) cu o bufniță care citește (înghite!) tot ce scrie acesta (opera absorbită de dublul obscur al naratorului!). Sunt multe secvențe narative care pot sugera ideea că ficțiunea e mai consistentă ca realitatea, că, nu-i așa?, viața imită literatura, că ficțiunea artistică nu e numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de ceilalți: am înțeles că trebuie, pe cât posibil, să tac și să păstrez pentru mine ceea ce gândesc. Iar dacă acum m-am hotărât să scriu e numai pentru a mă face cunoscut umbrei mele - umbră încovoiată pe un perete care înghite tot ce scriu. Pentru ea vreau să fac o experiență: să văd dacă ne putem cunoaște mai bine unul pe altul. Fiindcă de când am rupt orice legătură cu ceilalți, vreau să mă cunosc mai bine pe mine însumi. Gânduri zadarnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și se întoarse cu un castron plin de ceapă, orez și unt rânced; îmi declară că toate acestea le cerșise pentru a obține vindecarea mea. Mă făcu să mănânc toate gunoaiele astea fără să mă prevină. Periodic mă forța să înghit poțiunile doctorului, blestematele poțiuni pe care mi le prescrise: isop, extras de lemn-dulce, camfor, strașnic, granat, ulei de dafin, sămânță de in, amidon, amestec de lapte și buruieni și mii de alte fleacuri. Cu câteva zile înainte de aceste evenimente, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
montării, care mi se pa re de o stranie frumusețe :” Treplev Își distrugea manus crisul și Îl arunca În lac, apoi se Împușca și dispărea printre siluetele plutitoare ale paginilor deșirate, albe, În contrast cu suprafața lucioasă, neagră, a apei, care Îl Înghițea”p.270), ori, În continuarea Trilogiei antice, de Electra lui Strauss :”...O lume asemănătoare lagărelor de concentrare , unde era deținută Electra. Ea apărea ca dintr-o cușcă , tîrÎndu-se ca un animal Înfometat. Era ca o pasăre de pradă rănită
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
seama, e în al nouălea cer de mândrie și toată lumea-i mulțumită la maxim". "Ei, și cum adică? Crezi că cititorii nu-și dau seama că e manevră?" Nico-profesionista face o față din care se degajă o siguranță scîrbită: "Publicu' înghite. Da' știi cum? Pe ne-mes-te-ca-te! Hap-hap, uite așa." Bebe clatină a îndoială din cap. Tipa îi servește o exemplificare: "Uite: tu citești toate declarațiile fotbaliștilor, antrenorilor, patronilor de cluburi sau a mai știu eu cărui șef de galerie. Da?" "Ăhă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
iarba aia din curte, că a crescut ceva de speriat!" sau "Copacii de pe alee sunt nevăruiți de la Paști" ori " Nu se mai vede aleea de restu' curții de câtă frunză s-a pus!" și câte altele. Iar Tăsică tăcea și înghițea, fără să scoată un cuvințel de împotrivire. Dacă el își lua un mic bonus din ceară și lumânări, era corect să depună în regim de urgență și un serviciu suplimentar. Avea și părintele Davidescu dreptatea lui. După câte o asemenea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
însă cu simțul umorului. Cred că un individ mult mai avizat decât specialistul nostru în jurnalism, probabil vreun nenorocit de șoarece de bibliotecă răzbunător, i-a aruncat acestuia o ditamai șopârla ca nadă, iar expertul nostru în mass-media, hulpav, a înghițit-o cu tot cu undiță, încântat de frumusețea zicerii. Naiv, a prezentat-o mai apoi ca fiind un fapt de viață real, întâmplat, să vezi ce chestie, chiar domniei sale. A venit momentul să se termine odată și cu făcătura asta. Pentru a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fiu prost să mă dau în fapt și să zic că gândacii mi-au făcut cutare și cutare. Nu, nenicuță, nu mă băgați voi la balamuc, cum ați băgat-o p-aia!" "PUȘCĂRIA ȚI SE PARE UN LOC MAI CONFORTABIL?" Înghiți în sec, de parcă gâtul i s-ar fi uscat pe neașteptate. Încercă să-și dreagă glasul și lansă un timid: Sunteți capabili să scriți tot soiu' dă bilețele și să le trimiteți peste tot, nu? Asta-i o ordinărie și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Măcar atât. Să fi avut și eu puterea de a metamorfoza pe cine aș fi dorit... Regizorul se oprește din vorbit aproape transpirat și cu țigara în colțul gurii, ca și cum ar fi obosit. Când vorbea, din grabă uita să-și înghită saliva și, după un număr oarecare de cuvinte pronunțate rapid, i se umplea gura ca de o spumă albă și o puteai vedea cum îi scălda când și când dinții, ca valurile unei mări nervoase, care se izbesc gata să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cum îi scălda când și când dinții, ca valurile unei mări nervoase, care se izbesc gata să spargă de stâncile abrupte. Poate tocmai de aceea Regizorul, pe numele lui George Ilea, era așa de convingător. Tiptil, aproape pe nevăzute, își înghite saliva (la urma urmei, un automatism ca toate automatismele). Mă privește adânc în ochi, până se convinge singur de ambiția mea de a fi trup și suflet pentru înțelegerea personajului. Apoi adaugă: Toate astea trebuie să apară undeva, domnule Gerard
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mâncai nisip sau bolovani, ca alți copii, sau frunze și pețioale în cel mai rău caz? De ce? De ce rupeai tacticos toate petalele, pe rând, una câte una și, sărutându-le cu luare aminte, le introduceai în guriță spre a le înghiți, ca și cum ți-ar fi șoptit ce să faci? Îți râdeau ochișorii când te așezam între florile din rond. Era lumea ta. Nu mă mai săturam urmărindu-ți gesturile de fericire, care parcă, derulau tacticos, un ritual. Te simțeai ca în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o mână. Renăștea văzând cu ochii. Ce miracol! Acuma din umbra Iozefinei nu se mai vedea nimica. Ca și cum n-ar fi fost până acuma, și ea acolo, tupilată la picioarele umbrei lui. Stinse lumina și umbra lui fusese pe loc înghițită de umbrele cele mari ale pereților fosei, luminați confuz de tot abia, de un fascicol de lumină ce pătrundea timid pe geamlâcul de deasupra culoarului și a fosei, aflat aproape de acoperișul lăcașului de cultură. Stete așa minute în șir amintindu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
indiferență totul. Astfel încât Epa ar fi jurat, la 79 de ani, că ea, soția lui, habar n-avea de aventurile lui amoroase. De aceea poate că îi purta lui Karin un și mai mare respect decât ar fi trebuit. Ea înghițea în sec, cu nasul în goblene, în acuarele sau în cărți și murmura pe sub nas: Oricâte iubite ar avea un soț, în final, tot la nevasta lui va trage, chiar dacă nu are copii. Știa ea ce știa. Pasul lui accelerat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
scaunul spre Gerard, ca să scape de lumina puternică, fără să se scuze, ceea ce însemna ca și el să-și retragă scaunul spre dreapta. Asta se și întâmplase, fără cuvinte. Toată mișcarea aceasta decisivă schimbă totul. Absolut totul. Umbrele lor fuseseră înghițite de umbrele raftului din față. Deveneau, cu alte cuvinte, doi îndrăgostiți fără umbre. Da. Fără umbre. Totul se petrecuse fulgerător de repede, fără ca vreunul dintre ei să sesizeze schimbarea. Totuși între Gerard și Iozefina, în sfârșit se înfiripase un așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bun. Sceneta este pe începute. Și ce dați de băut? - își țuguie el gâtul lungind nota. Ce vrei: Coniac. Vodcă. Vermut. Cinzano. Bere. Cabernet. Coniac. Cuba Libri. - înșirau care mai de care dintre suporteri, bunătățile. Titi inspiră cu emoție totuși, înghite a poftă și povestește: Într-o vară, așa dovleci ni s-o fo’ făcut în cucuruz, colo, la delnița primită de bunicu’ de la ceape, de toată minunea! Acolo, micuțule, ți aduci aminte? Acolo, unde aveați voi locul până la colectivizare, în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și chiar mult. Am cumpărat rețeta și am încercat să iau acele medicamente cu ideea că poate poate no să mai am dureri, dar nu a fost bine deloc. Îmi amorțea și limba și gâtul, de nu puteam să mai înghit, eram amețită și durerile tot le aveam, colonul meu reclama îngrozitor când luam acele medicamente, colonul a fost străjerul și protectorul meu fidel și nu accepta acele medicamente și nu le-am mai luat. Asta a fost experiența mea cu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
din pădure. Cu ochii în patru, Hliboceanu înainta cu sania lui, aflată în fruntea convoiului. Din când în când, striga: Țineți bine de sănii, că aici îi povârnișul cel mare! Când râpa din dreapta aștepta cu gura căscată, gata gata să înghită pe primul adormit, a strigat: Opriți! Treceți câte doi și țineți de sanie, să nu alunce în prăpastie! El a fost primul care, ajutat de Ion Cotman și Gheorghe Amnar, a depășit prăpastia. În același fel au trecut pe rând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
noptieră și-i potrivi pe nas, iar lumea i se prezentă mai clară la raport. În patul alăturat mișcă o formă. — Filozofule, te-ai trezit? Întrebă Împăratul. Nici un răspuns. Mogâldeața se foi pe sub cearșaf, Înfățișând un gâtlej de satin care Înghite În sec, apoi murmură ceva. Ceva deloc filozofal, căci nici un Înțelept nu a lăsat posterității un „Hrmpf!“ ori un „Buerc!“, ci idei, tomuri, sisteme, poate chiar școli. Împăratul coborî Încet din așternut și confecționă câteva mișcări de Înviorare care-l
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
succes. „Hei, Bobby, vino-ncoa’! Ai auzit-o pe ultima cu Marilyn?“ striga JFK, tăvălindu-se pe jos de râs. Manevra se dovedi inspirată: grație marelui strateg, europenii Își răpuseră adversarii peste tot. Până și Beethoven, care nu-l mai Înghițea de secole bune pe Bonaparte, țâțâia admirativ În colțul său, urlând În urechea lui Bach că poate, până la urmă, Îi va dedica din nou Împăratului Simfonia a III-a, Eroica. Împăratul se pregătea să dea ordinul final și ceru liniște
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În loc existau diferite anunțuri de genul „Vă rugăm, nu atingeți Îngerii“ sau afișe promoționale: „Excursii În Eden la cele mai mici prețuri“ sau „White Bull Îți dă aripi de heruvim“. Unul dintre ei renunță și se Întoarse, iar Întunecimea Îl Înghiți, fără Însă a-l Înapoia exteriorului și făcându-l să ajungă direct În Infern. Ceilalți merseră Însă Înainte și ajunseră la recepție, unde funcționarul le notă numele și-i direcționă către una dintre sălile de judecată aflate la primul etaj
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]