1,433 matches
-
lumii occidentale 452. Preocupat, la acea vreme, să argumenteze în favoarea "istovirii" ideilor politice care au animat, pentru cel puțin un secol și jumătate, dezbaterile intelectuale și formele în care a fost proiectată realitatea socială, teoreticianul politic american se arată foarte îngrijorat de soarta utopiei, care nu ar trebui să aibă parte, în concepția sa, de un "sfârșit" similar celui al ideologiei, dată fiind nevoia societății occidentale de a avea o viziune cu privire la propriul său potențial. Condiția ca utopia să răspundă și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de grilajul palatului Buckingham un anunț publicitar pe care scria "TO LET" Percepția generală era că suveranul nu își onorează datoria față de contribuabili, care suportau o Listă civilă, pentru întreaga familie regală, foarte generoasă. Întregul nexus familial regal era foarte îngrijorat, inclusiv unchiul Victoriei, Leopold I, regele belgienilor, așa cum reiese din corespondența lor. Desigur, în a doua jumătate a secolului XIX, poporul nu-l mai credita pe monarh cu puteri taumaturgice, dar se mai păstra încă o aură "mistică" (mistique) a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
la Fort Belvedere, un castel neogotic situat în Sunningdale (Berkshire) și pe care îl cumpărase pentru a-și putea duce traiul sibaritic departe de presă și de palat. Ajuns la vîrsta de aproape 40 de ani, cuplul regal se simte îngrijorat de perspectiva lipsei unei succesiuni directe**: era clar că prințul adora femeile, dar nu în ipostaza de soții și mame. Mai grav este faptul că, influențat și de unii buni prieteni ai săi (dar prost sfătuitori), Eduard nu-și ascunde
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
bine exact așa cum ești. Nu trebuie să-ți mărești nimic. Are dreptate, zise Aidan. Nieve roși. —Mersi. — Eu mă duc doar să iau niște paracetamol. Darcey se ridică de pe scaun. Mă întorc într-o clipă. —Te simți bine? Aidan părea îngrijorat. —O mică durere de cap, recunoscu ea. Din cauza buzei și a piciorului... —Ce? o privi Nieve întrebător. —Poveste lungă, spuse Darcey. Încercă să nu șchiopăteze până în bucătărie, însă piciorul o ustura groaznic. Deschise ușa de la frigider și-și turnă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
altcuiva. Dar nu era cazul să exagereze. Vorbise cu colaboratorii ei în legătură cu tendințele pieței în săptămânile ce urmau și fuseseră de acord că totul era în favoarea unei reveniri, odată ce se schimbau cifrele de afaceri. Nici unul dintre ei nu părea prea îngrijorat, lucru care pe Nieve o liniștea, pentru că Ursul, cel puțin, era tare pesimist din fire. Nu-mi vine să cred că am treizeci și patru de ani, exclamă ea odată ce mâncarea îi fu pusă dinainte - rac cu brânză Cheddar topită, asta comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
una singură, continuă Nieve. Se pare că tot stă prost cu bărbații. Doar pentru că vine singură nu înseamnă că nu are un iubit, observă Aidan. La urma urmei, de căsătorit, s-a căsătorit, nu? — Și a și divorțat. Aidan părea îngrijorat. — Aș fi preferat să n-o inviți. —Sperai să refuze. — Sigur că da, zise el. Uite ce e, chiar dacă despărțirea aceea ar fi fost cea mai amiabilă din lume, e destul de jenant s-o chemi... știi tu, pe fosta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe care o salvează șeful ei. Mai ales că îmi părea și bine să îl văd. —Douglas i-a spus să se ducă, zise Anna. —A. —Dar Neil ar fi venit și-așa. —Crezi? Anna dădu din cap. —Era foarte îngrijorat. —La drept vorbind, a fost grozav. Uitasem cât de organizat e. —Organizat? Neil? Darcey dădu din cap. În trecut, mă scotea din minți, atât de ordonat era. Își împăturea până și șosetele, pentru Dumnezeu! Și ori de câte ori mergea într-o călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îl vadă cu fosta lui iubită, chiar dacă era doar o coincidență oribilă asupra căreia nu avea nici un control. —Trebuie să intru, zise el la repezeală. E Stephen. Trebuie să - nu ne poate vedea împreună. —Aidan... —Serios. Trebuie să plec. Părea îngrijorat. Trebuie. Se grăbi să treacă pragul ușii, iar Darcey răsuflă ușurată. Luă ceașca de cafea în mână, însă îi tremura atât de tare, încât fu nevoită să o pună înapoi jos fără să ia măcar o înghițitură. Nici prin gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care fu prompt înlocuită cu una de îngrijorare. Se simțise vinovată pentru acest moment. Dar nu se putea abține. După ce îi răsturnase farfuria în poală, văzându-l că lua prânzul cu Melinda McIntyre, Neil fusese furios, se înțelege. Dar și îngrijorat, spunându-i că avea probleme, iar el voia s-o ajute să și le rezolve. Ea știa asta, numai că nu voia să fie ajutată. Voia să se lase pradă suferinței provocate de o trădare care credea că îi distrusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Buerckel să le urăm noroc și casă de piatră. Mi s-a părut destul de ciudat că Buerckel a ales acel moment pentru a menționa dosarul meu de război. — Dagmarr zice că ați fost pe front În Turcia. Oare era nițel Îngrijorat de plecarea În Spania? m-am Întrebat În sinea mea. — Și că ați fost decorat cu „Crucea de Fier“. Am ridicat din umeri: — Doar o medalie clasa a II-a. Deci asta e, mi-am spus, aviatorul e Însetat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Întredeschisă. De undeva dinăuntrul bungalow-ului am auzit un zgomot Înfundat de voci. Am Împins ușa cu țeava pistolului și ochii Îmi căzură pe o dâră de sânge de pe pardoseala din bucătărie. Am intrat Încetișor În casă, cu stomacul făcut ghem, Îngrijorat de posibilitatea ca Inge să se fi hotărât să arunce singură o privire Înăuntru și să fi fost rănită, sau chiar mai rău. Am respirat adânc și mi-am apăsat de obraz oțelul rece al armei automate. Răceala lui mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
eu și Corina pe culoarele clinicii ne-a dat atunci o fericită speranță, vederea îi era salvată, vor trece câteva zile până și-o va recupera în totalitate, eu m-am întors atunci la mănăstire, părintele Ioan era și el îngrijorat și l-am lăsat în grija Corinei, O spune doctorul, scrie Theo fără să-și menajeze ochii, doar la două zile după ce i-a revenit vederea, o spun doctorul și Corina, nu sfatul doctorului îl ascult, ci vocea tulburătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nebunie, călătorind de la un capăt la altul al Europei pentru, stop motor! scot desenele din mapă, înfuriat brusc de această nouă proliferare a imaginației mele, le las pe banca udă fără nici o urmă de regret și mă îndepărtez, 27 februarie, îngrijorat de starea mea neagră, Marius încearcă să mă readucă la viață, aș fi plecat deja din Paris, dar, ca și cum cineva mi-ar fi extirpat întreg sistemul locomotor, mă simt ca paralizat, nu pot face niciun pas în afara acestor doi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oțel, dar chiar și ei i se părea îngrijorătoare situația. Jack ieși din biroul său. —Au sunat, spuse domnișoara Morley. Ajung aici în zece minute. —Mulțumesc, oftă Jack, trecându-și mâinile prin părul ciufulit. Părea atât de obosit și de îngrijorat, încât lui Ashling începu să îi pară rău pentru el. — Vrei o cană de cafea înainte de ședință? se oferi ea. Jack și-a întors privirea întunecată către ea: — Nu, spuse el scurt. S-ar putea să mă țină treaz. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
hainele lor au devenit cam plictisitoare, dar mâncarea e delicioasă. Dintr-odată, cei trei bărbați s-au încordat de parcă ar fi simțit apropiindu-se un pericol. Cei doi polițiști de la capătul străzii păreau să fie problema. Par plictisiți, spuse JohnJohn, îngrijorat. Haide! spuse Boo, după care se ridicară. Pa, Ashling! Când a ajuns la bar, Marcus era deja acolo, îmbrăcat în pantaloni militărești și un tricou, cu o halbă de bere în față. Ashling tresări când l-a zărit. Venise. Venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nu știu dacă să o dau pe Molly peste cap cu o schimbare, dar e atât de nepopulară în grupul vechi, încât poate că nu e o idee tocmai rea. Înainte vorbeam și de altceva în afară de copii, spuse Dylan, părând îngrijorat. — Adică, despre ce? întrebă Clodagh defensivă. —Nu știu. Nimic... orice. Muzică, filme, oameni... Păi, la ce te aștepți? spuse ea, furioasă. Copiii sunt singurii oameni pe care îi văd, nu am ce face. Dar, dacă tot am ajuns la subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
așa că trebuie să dăm un motiv la tribunal. Lisa nu era tocmai pregătită să vorbească. Aștepta ca furtuna de lacrimi care o invada să treacă. Dacă și-ar fi deschis gura acum, ar fi ieșit cu totul. —Lisa, insistă el îngrijorat. — Eu..., reuși ea să spună. —Heeei, spuse el. —E foarte trist, se scutură ea. —Știu, știu. Mie-mi spui? După o scurtă pauză, Oliver începu să articuleze cuvintele ca și cum ar fi gândit cu voce tare. — Ce-ar fi să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ești liber. Încă Întrebându-se despre ce era vorba, Logan părăsi sala de ședințe. Inspectorul Insch rămăsese așezat pe birou, rânjind ca un maniac. Nu va trece prea mult până să-i pice fisa. Agentul Steve, arătând din cale afară de Îngrijorat, aștepta pe coridor. Chipul lui Își mai recăpătase puțin din culoare și era acum mai degrabă vânăt decât cenușiu; dar arăta oricum groaznic. Ochii lui erau de culoare roz, injectați, iar respirația Îi duhnea a dropsuri de mentă extra, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
masivă, încât structurile ei au supraviețuit până azi - erau acceptați puțini privilegiați. Acolo, inaccesibil datorită puterii sale, Tiberius îi ascultă în tăcere - cu privirea imposibil de descifrat, cu buzele strânse, așa cum apare în portrete - pe spionii săi. Nu păru însă îngrijorat de aura eroică din jurul lui Germanicus și al soției sale, Agrippina, preaiubita nepoată a divinului Augustus. Nu reacționă (aprobând sau manifestându-și supărarea) a nici măcar când senatorii, în unanimitate - populares din entuziasm, optimates ca să calmeze orașul cuprins de neliniște -, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus descoperi că poreclele afectuoase inventate pentru el în castrum - „Caligula“, „pui de leu“ - circulau prin toată Roma. Oamenii din popor îl strigau astfel, iar femeile încercau să-l mângâie când îl întâlneau pe stradă. — Nu-i un copil, observă îngrijorat Zaleucos, căruia îi era din ce în ce mai greu să-l țină sub control, e un simbol. Astfel, într-o zi din acea primăvară splendidă, Tiberius, care vorbea foarte rar, se apucă pe neașteptate să le explice senatorilor reuniți în Curie că situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și, în viitor, mulți istorici importanți - aveau să gândească la fel ca Agrippina. În acea seară însă, cuvintele ei păreau doar un strigăt de spaimă irațională. Gajus, care asculta, în vreme ce frații săi mai mari glumeau ceva mai încolo, îl întrebă îngrijorat pe tatăl său: — Ce pregătesc oare? Germanicus îi mângâie părul, așa cum făceau toți, fiindcă era strălucitor și frumos ondulat. Nu știa însă ce să-i răspundă, așa că în cele din urmă zise, mințindu-se singur: — Calpurnius nu cred că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rece pe șira spinării, însă tânărul Împărat surâdea. „E un copilandru“, gândi Macro, orbit de dorința de a pune mâna pe acea putere imensă. Împăratul îl anunță că voia să transfere comanda cohortelor la doi tribuni. În lipsa ta, spuse el îngrijorat, cred că e prea riscant să încredințez o asemenea responsabilitate unui singur om. M-am gândit la doi centurioni: Sabinus și Cassius Chereas. S-au format la școala ta. Și apoi, Chereas e atât de puternic, încât oricine se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fu confirmat de puținele zile care se scurseseră între plecarea sa de la Roma și riturile solemne îndeplinite de fratres arvales pentru a aduce mulțumiri zeilor care îi apăraseră viața. — S-a apărat singur, comentă Callistus, pentru prima oară speriat - și îngrijorat - că nici măcar el nu avusese știință de cele întâmplate. În public însă luă parte la ritual cu vădită emoție. Senatorul Valerius Asiaticus, care manevra acum sute de voturi în Senat, comentă împreună cu tovarășii săi pe coridoarele Curiei: — Proștii mor întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
durează prea mult iarna, murmura Helikon, tânjind după cerul Aegyptus-ului, și număra lunile care despărțeau Roma de zilele luminoase, înmiresmate ale primăverii. Însă Împăratul, în ciuda infuziilor de plante și a licorilor misterioase ale medicilor, seară de seară era tot mai îngrijorat că nu va putea dormi. Întunericul făcea loc unui înspăimântător dialog cu sine; asemenea unor animale îngrămădite într-un țarc, în mintea lui se agitau morții din ultimele luni, dușmanii săi la care îi era imposibil să ajungă, neliniștile cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de scris și mă apropii de ea s-o mângâi pe corpul ei gingaș; oare ea știe că eu știu că se uită la mine cu dragoste? (amiază) Trec imperceptibil pe muchia noului an: e un revelion trist. Îmi caut Îngrijorat propriul alterego În oglindă, la miezul nopții; la acest ceas faustic, se deschide o fisură invizibilă În stratul argintat prin care mă uit cu spaimă dincolo, pătrund În zona de interdicție doar pentru o fracțiune de secundă; ah, cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]