8,755 matches
-
simt suflarea ta divină, Că pot să văd ce-ai plăsmuit!” celălalt revers al medaliei se impune cu tărie de lege implacabilă: Mi-e inima de lacrimi plină, Că-n ea s-au îngropat mereu Ai mei, și-o să mă-ngrop și eu!” Așadar, acest rai este în același timp și un nevăzut și vast cimitir. ,,Ai mei” - subiect exprimat printr-un pronume posesiv - sugerează lungul și neîntrecutul șir de părinți, moși și strămoși, care ,,sau petrecut ca florile și frunzele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cimitir. ,,Ai mei” - subiect exprimat printr-un pronume posesiv - sugerează lungul și neîntrecutul șir de părinți, moși și strămoși, care ,,sau petrecut ca florile și frunzele anotimpurilor”, de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Adverbul ,,mereu” și viitorul popular ,,o să mă-ngrop” dau dimensiuni cosmice acestei realități. Cu toate că este vorba de o veche și acceptată lege a naturii, poetului îi este ,,inima de lacrimi plină”... Asemenea lui Eminescu, însă cu sens diametral opus, Coșbuc apelează și el la semnificațiile metaforice ale mării
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
învățătorului lor. La plecarea lor, domnu’ Trandafir află cu mirare că cei doi străini erau: ministrul și ,,inspectorul cutare”. Deși ar fi putut pleca din târgușorul acela, spre locuri mai bune, domnu’ Trandafir a rămas acolo, unde a și fost îngropat. Scriitorul îi păstrează o amintire neștearsă, expri-mându-și sentimente de admirație și recunoștință față de munca și personalitatea deosebită a acestui dascăl adevărat: În locul acela, odată, a trăit un om ...”. Elevii vor dezvolta fiecare idee în parte, fără a folosi dialogul. Ideile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
diafan al soarelui aruncă peste lume privirea-i speriată ca de pe alt tărâm, iar ultima lui rază de-abia mai sclipește în cea din urmă frunză care tremură căzând încet. Noaptea, când liniștea este mai puternică si când totul se îngroapă în bezna nesfârșită, iar plopii își lasă în jos crengile rupându-se încet, toamna se simte tot mai mult. De sub faldurile de întuneric și de flori, de sub brazdele sângerate de culori, toamna își trimite mesaj după mesaj, intrându-și treptat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să împletească din paie și făcea acest lucru, deoarece iubea oamenii, motiv pentru care nu i-a părăsit niciodată: Dar Domnu’ Trandafir nu s-a du nicăieri, a rămas acolo pe pământul nostru și-n pământul nostru l-au și îngropat. Sadoveanu îi păstrează o vie amintire dascălului său, despre care spune în final că a fost un adevărat om, un bun român și un mare patriot: În locul acela odată a trăit un om... Folosind ca modalități de caracterizare, atât caracterizarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
popor este miraculoasă. Am continuat să dăinuim aici pe acest Plai mioritic, grație unor artiști de talia lui Manole. Meșterul Manole, după cum spunea Tudor Arghezi, este fiecare creator de artă și de acțiune, fiecare zămislitor și întemeietor, care trebuie să îngroape în efortul lui tot ce are mai de preț în viață, deoarece nu se poate viață nouă fără jertfă. Jertfa lui Manole n-a fost însă zadarnică. Ei au intrat în conștiința poporului prin opera lor, devenită nemuritoare, prin sacrificii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dispariția totală, ci numai o circulație între regnuri. Când oița năzdrăvană spune că l-apus de soare / vreau să mi-te-omoare / baciul ungurean / și cu cel vrâncean, ciobanul, întrezărind doar posibila moarte, roagă pe oiță să spună celorlalți doi să-l îngroape peaproape în strunga de oi și în dosul stânii pentru a fi tot cu animalele lui. În așteptarea morții, baciul nu-și ia măsuri de precauție, nu se zbuciumă, nu se teme, dar nici nu stă cu mâinile încrucișate, reacția
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se zbuciumă, nu se teme, dar nici nu stă cu mâinile încrucișate, reacția lui fiind grija pentru întocmirea testamentului. Testamentul este transmis pe cale orală mioarei bârsane, oierul moldovean rugând-o să-i spună lui vrâncean și lui ungurean să-l îngroape pe-aici, pe aproape / în strunga de oi, iar la cap miorița să-i pună instrumentele specifice păstoriei, cele trei fluiere: de fag, de os, de soc. Această dorință reflectă dragostea păstorului pentru meseria sa, el neputându-și imagina despărțirea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
crăiasă, / a lumii mireasă. Este deosebită această fată de crai cu care ciobănașul s-a însurat. Asemenea lui, Mihai Eminescu se gândește cum va fi moartea sa și cum o va accepta. Dorința lui este să moară și să fie îngropat. Mihai Eminescu, în poezia Mai am un singur dor, își alcătuiește un memorabil testament în care își exprimă clar dorința de a muri la marginea mării și cu codrul aproape, ceea ce este imposibil. Dar el speră că moartea lui va
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să îi fie prieteni. Acest lucru, frica de veșnicie, este redat și în versul În singurătate-mi. Celor două remarcabile poezii, li se alătură și poezia Vara de George Coșbuc, în care aceasta își exprimă concret dorința de a fi îngropat acolo unde dorm și strămoșii săi. George Coșbuc se sperie de ce va urma, viața nesfârșită ce îl așteaptă după moarte, dar se resemnează în natură, știind că va fi alături de cei pe care i-a iubit cândva. Imensitatea naturii: O
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ostenit al timpurilor, s-a apucat de treabă. Striga să nu-l audă nimeni, suferea s-alunge eclipse ,,și de lună, și de stele, și de dor de rândunele!”... Apoi s-a stins. Fusese vânt în ziua aceea. L-am îngropat cum a vrut el, lângă mare, cu trecerea aproape și nu i-am dat flori, doar lopata să trebăluiască și să dezghețe urme. Adio! Ne mai vedem noi în iunie! Și-ți mulțumesc că am plâns împreună, craiule! Magda Geană
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ușa se deschise În sfârșit cu destul elan, și În fața sa apăru femeia din vitrină, cu cortul portocaliu În brațe. Nici măcar nu era Împachetat cum s-ar fi cuvenit, ci făcut ghem ca o parașută pe care trebuie s-o Îngropi după ce ai fost „desantat” În teritoriul inamic. Înaltă, osoasă, gura mare, ochii verzi ușor oblici, părul roșu venețian. V-am adus cortul, zise ea și dădu drumul cearceafului portocaliu care se lăți spre Încântarea sa În mijlocul camerei. Uite un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de pasiunea conversației. Într-un fel a avut noroc căci a rămas fată mare, cu toate că, la Început, a zis că nu-i pasă. Apoi s-a bucurat văzând ce puternice sunt prejudecățile. De parcă numai fecioarele ar vrea să se mărite... Îngropată Într-un teanc de avize pe care trebuia să le transmită, Șușu nu observă apariția profesorului. Petru Îi admira profilul delicat așa cum mai făcuse de atâtea ori. Aceeași și totuși... Vocea nazală, un fel de ecuson al profesiei, mișcările precise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Gheretă, tranșă Petru. La fel tușea și bunicul meu. Tot ce se poate, domnule Șendrean. La munte, cu un râs ca ăsta poți provoca avalanșe, În Elveția, de pildă. Noroc că elvețienii nu râd ca noi. Demult ar fi fost Îngropați de vii. Îmi permiteți să dau un telefon acasă? Vorbesc puțin. Telefonul era la Îndemână pe o măsuță din lemn de stejar. Alături un taburet din aceeași esență! Gheretă formă numărul rar, pronunțând precaut fiecare cifră pentru a evita Încurcăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își trăise toată viața. Și de câțiva prieteni pe care Îi bănuia undeva În preajmă. Ei nu plecau nicăieri. Nici măcar În concediu. Cum o să plece? Se mira Gheretă cu țâfnă. La etatea lui? Să moară printre străini și să Îl Îngroape fără caracterizare? Unii nu vor să plece, iar alții n-au unde. De ăștia e cu siguranță greu, Își zise Cain. Chipul i se lumină căci un gând bun Îi Încolți În minte: lor le va Închina această călătorie cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca atâția alții, de-atâția ani, și În care intrase doar la recepție și Încă de vreo câteva ori cu ocazia unor mici inundații, o dată la trei luni. Ura blocurile. Pentru el fiecare bloc era o casă demolată, o grădină Îngropată În moloz, un om plângând pe o grămadă de lemne sau lângă un camion În care tocmai Își Încărcase mobila. Prefera să stea cu chirie În casa doamnei Ster, decât să locuiască În propriul său apartament. Trăia urându-și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vise. Flavius-Tiberius Îi lăsă pe cei doi să se privească În voie și se Îndreptă spre ieșire, mormăind mai mult pentru sine un la revedere chinuit, incert, În care sinceritatea sentimentelor era serios pusă la Îndoială de precaritatea rostirii. Ninsoarea Îngropase arteziana din parc cu pește cu tot. Se simțea bine În Piața Carolina pentru că ea era locul său așa cum fântâna era locul peștelui. Crescuse În această Piață ca un copac cu rădăcinile În cer. Să trăiți și să mai veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
magazinul de sicrie al lui Wellmann. Știa tutungeria, știa și magazinul de pompe funebre „Viața de apoi”. Acum câțiva ani, Însă, era a statului. Amândouă prăvăliile erau deschise. La Wellmann În vitrină doi Îngerași gonflabili vegheau un sicriu de stejar Îngropat sub coroane de flori artificiale. Pe o lespede funerară din polistiren se putea citi următorul text: „Sicrie, coroane, lumânări servim. La orice oră din zi și din noapte și la cele mai mici prețuri. Asigurăm gropari calificați și transport pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bărbatul Întreținea prin atitudine o așteptare curioasă. O Încuraja să vorbească. Și ea nu se mai lăsă așteptată. Doi. Pe tata și pe bunica. Tata a fost un bărbat Înalt, dar avea ambele picioare amputate. Accident de muncă. L-au Îngropat Într-un sicriu mare, deși ar fi intrat Într-unul mai scurt și mai ieftin. Pantofii negri de lac au fost lipiți cu clei de tâmplărie de lemnul masiv al sicriului acoperit cu voal alb. La Început au vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar privi o eclipsă totală de soare, o broască țestoasă sau o pictură de Baba ori Ilfoveanu. Cu ochii ei albaștri, cu chipul ei oval și pistruiat, cu sânii ei mici și rotunzi ca două mingi de tenis pe jumătate Îngropate În zgură, cu picioarele ei de 1,20 m (exagera), cu tunsoarea ei à la Rimbaud, cu degetele ei subțiri, uscate și mereu pătate cu tuș, cu toată experiența ei de iubită a lui Grațian și de viitoare emigrantă. „Experința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
timp profan, o dată pe lună. Unul ca el te poate fura și să rămâi totuși cu portmoneul plin, te poate viola și să rămâi virgină, să te strângă de gât și să poți cânta apoi arii din opere, să te Îngroape de viu și tu să zburzi apoi prin parcuri, lanuri de grâu ori de floarea-soarelui, să te pângărească și apoi să te purifice. Era o sumă de paradoxuri și un izvor de miracole. Era bărbatul ideal, Înțepenit deocamdată În ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fluidă Între cele două perioade ale vieții sale, un loc unde lucrurile se despart, dar se și amestecă asemenea apelor dulci și sărate la vărsarea fluviilor În mări și oceane. Până una alta, singura sa certitudine era chiar această frază Îngropată În memorie printre mii de alte cuvinte mai mult sau mai puțin folositoare, printre imagini clare sau voalate și senzații, Încă vii sau pur și simplu fosilizate: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Era ecoul, când discret, când asurzitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gagurile răsuflate de pe TVR1. Jenantă o vreme, tăcerea deveni asurzitoare. Noroc cu telefonul. Grațian le făcea cuvenitele urări de Anul Nou și promitea domnului Moduna câteva partide de șah, pe viață și pe moarte, la vremea perelor coapte. O să-l Îngrop de viu, zise domnul Moduna, frecându-și mâinile de bucurie. Până atunci, avea vreme să se antreneze și, mai ales, să Învețe din nou să deosebească regele de regină, căci regula pièce touchée, pièce jouée funcționa fără abateri. Verva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
când ați cumpărat șampania acum câteva zile? Un patriot ca dumneavoastră n-ar trebui să uite, hi, hi! Primim pe oricine. Fără deosebire de vârstă, naționalitate, sex, convingeri politice sau religioase. Bătrânii vor fi Înmormântați pe gratis. Sunt dispus să Îngrop tot orașul. La o adică și țara, dacă e nevoie. Ce-ți poți dori mai mult? Urcă În mașină binedispus și Își aprinse o țigară. Trase adânc În piept fumul acela cald și otrăvit după care tânjise o noapte Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deodată, se auzi un muget, ceva care venea parcă din pământ: Bine-mi taie cuțâtu', Că l-am ascuțât amu! Mai auzise cândva aceste versuri. Căci versuri erau, Și Îi plăcuseră. Folclor autentic. Minunatul nostru folclor În care ne-am Îngropat de bună voie. Uneori, chiar de vii. Pentru că n-am avut piramide. Ca să vezi lipsa lor nu trebuia să fii poet. Deoarece acest cuțit, inoxidabil precum Înțelepciunea milenară a poporului român, tocmai fusese ascuțit, anume pentru el, tăietura nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]