2,464 matches
-
devin mai indiferenți față de violența afișată la televizor. Dacă la 7 ani, 18% dintre copii se declară indiferenți, la 18 ani, 45% dintre adolescenți au această atitudine față de violența televizuală. Dar o proporție mare a copiilor declară că sunt înfricoșați/îngroziți/nesiguri de scenele de violență văzute la televizor. Curba de tendință are un maxim în jurul vârstei de 12 ani (figura 3). Între 10 și 12 ani, copiii declară o stare de nesigurață/groază în proporție de 35-38% (conform tabelului 4
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
TV fiind, de fapt, urmare a credinței că această violență e dăunătoare, mai ales pentru copii, segment de public care suscită, în primul rând protecția. Rezultatele arată astfel că, la 7-10 ani, pe cei mai mulți copii (aproape 31%), violența televizuală îi „îngrozește și le dă un sentiment de nesiguranță”, aceștia fiind urmați de 26% pe care violența TV îi „amuză și îi lasă indiferenți”. Se observă de asemenea că la cel mai mic segment de vârstă, există cel mai mare procent a
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
a indignat foarte tare în numele nostru și a zis că, dacă Elinor își închipuie cumva că o s-o fardeze gratis, o să vadă ea! Apoi ni s-a alăturat și tati și a imitat-o destul de bine pe Elinor uitându-se îngrozită la frișcă, de parcă cineva ar fi vrut să i-l toarne în cap și am început să râdem cu toții isteric - până în clipa în care Luke a coborât și ne-a întrebat ce e atât de amuzant, și a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui 1940, curând după expulzarea regelui, aproximativ 2000 de legionari, au pornit în pelerinaj spre Râmnicu Sărat, unde mulți dintre ei fuseseră internați de fostul regim. Când au ajuns la închisoare îmbrăcați în uniformele lor verzi, femeile deținute au fost îngrozite. Legionarii au căutat imediat celula Anei Pauker, dar spre uimirea tuturor nu doreau decât să se angajeze într-o discuție politică, adresându-i-se cu respect ca unui lider al comuniștilor. La un moment dat, unul dintre legionari s-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un urlet de fiară rănită. „Uite-l că nici nu mai poate vorbi criminalul”, a zis blândul locotenent Ștefan. L-au dus în celulă așa dezbrăcat. Cu hainele în brațe. Când l-au văzut Nicolae Petrașcu și Popicu, s-au îngrozit de modul cum arată. Toată carnea îi era vânătă și pe spate avea răni din care curgea sângele. Acesta era al doilea „leac de frică” (vorba lui Lăpușneanu) pe care Administrația îl dădea lui Nicolae Petrașcu, care fără să vrea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
trezit și a deschis ochii. „N-ai murit, mă?” Nu i-a răspuns nimic. L-a lăsat să se ridice bălăbănindu-se și după ce i-a pus pătura în cap din nou l-a dus la celulă. Toți s-au îngrozit de cum îl mutilase bestia, iar când și-a dat cămașa jos: vânătaie lângă vânătaie și rană lângă rană, șiroind de sânge. O mai mare barbarie nici nu se putea imagina. În timp ce Tavi Voinea era la executarea celei de-a doua
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nimic.” Referindu-se la inițiativa generalului de securitate Pintilie Gheorghe în comiterea atrocităților, Bădică Ilie spune: „... este vorba aici de așa zisa demascare, care era condusă special de tov. Pintilie. Nimeni nu avea dreptul să intre în penitenciare ... ne-am îngrozit de ce am putut vedea: oameni cu capul umflat, bătuți groaznic ș.a.m.d. Desigur că declarațiile citate conțin și multe alte amănunte concludente, însă ne-am rezumat doar la cele mai pertinente cauzei noastre. Chiar dacă depozițiile nu fac referire directă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
celor proaste: -Nu vezi leliță, cum umblă să-și ascundă păcatul, cum se strânge în bete ca într-un chimir? Privirea lui Ion stârnește groaza în sufletul Anei: Femeia vru să ridice mâinile să-l roage, dar privirea lui o îngrozi, spunându-i că într-adevăr e hotărât să o omoare acuma. Șovăi o clipă și apoi porni după tatăl său care făcea câte doi-trei pași, se oprea, se întorcea, zvârlea ginerelui câte o înjurătură, iar se urnea și iar se
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Republica (partea I, cartea I, e). Bătrânul metec folosește imperativul în mod greșit și cade pradă ironiei lui Socrate. Cephalos se teme de moarte și se crede „pregătit să moară” pentru că și-a plătit toate datoriile bănești. Altfel, Cephalos pare îngrozit de întâlnirea cu înfiorătoarea imagine a Hades-ului cuprinsă în mitul lui Er. La sfârșitul Republicii, Platon însuși va confirma că simpla pregătire paideutică pentru moarte nu-l scutește pe muritor de răsplăți și pedepse după moarte. Dar tocmai acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de câteva secole se clatină amenințător. Exemplele de mai sus par să facă parte dintr-o serie aflată abia la începuturi. Ne putem aștepta ca noi „incertitudini” să zdruncine încrederea noastră în realitatea obiectivă. Suntem în situația care i-a îngrozit pe pitagoreici în urmă cu aproape trei milenii. Învățăceii din Crotona au descoperit că nu există numai numere întregi și raționale, ci și numere „iraționale”, precum rădăcina pătrată a monadei (). Cumplita revelație, care clătina însăși armonia cosmică, a fost ascunsă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
atotcunoscătoare a lui Zeus, folosim tehnologiile lui Hefaistos, ne înălțăm icarieni până la Helios, străbatem spațiile uraniene, utilizăm energia smulsă de Prometeu zeilor atomici și nucleari, respirăm aerul înveninat cu noxe al Herei, ne nutrim cu speranțele lui Epimeteu și ne îngrozim de profețiile apocaliptice ale Casandrei. Iar Ananke ne decide încă soarta, după bunul ei plac, alcătuind planurile secrete ale moirelor și itinerariile abominabile către împărăția lui Hades și a Proserpinei. De unde ne-ar mai putea veni salvarea? Am crede că
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
l-au inspirat pe Kipling să-l creeze pe Mowgli, eroul unui celebru desen animat de Walt Disney. La sfârșitul lunii septembrie 1920, reverendul Singh este găzduit pentru o noapte într-un sat din India, când un localnic îi vorbește îngrozit despre existența „unei creaturi monstruoase în jungla din apropiere”. Înnebuniți de spaimă, fiind chiar gata să se mute în alt loc, sătenii îl roagă pe pastor să-i scape de aceste Manush-Baghas („spirite umane”). Organizând împreună cu prietenii un loc pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
de cuviință să-mi spună doar că s-a greșit, fiindcă așa sunt ei obișnuiți, să jongleze cu viețile oamenilor. Atunci am văzut cu ochii mei cum se poartă organele de anchetă cu oamenii în România. Mergând abătut spre casă, îngrozit de ceea ce văzusem, ideea de a fugi din acel iad a încolțit în mintea mea, ceea ce am și făcut șapte luni mai târziu. După plecarea mea de acolo, soția a fost chemată la miliție și i s-a cerut să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
încasa valuta pe care dumnealor au contat. Este adevărat că întreprinderea este falimentară, dar aparatul administrativ pe care l-a creat și care nu produce nimic este extraordinar de mare: dacă vezi birourile la centrala și filialele din Tripoli, te îngrozești și nu știi unde sunt atâția muncitori dacă birocrații sunt așa de mulți. Nu avem cuvinte pentru a vă explica ce se întâmplă pe șantiere. La fiecare sector de activitate sau secție, cât de mică ar fi ea, există câte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ca să mă simt în fața dvs. mai ușurat, și să vă adresez cu plăcere ce aud și văd. întâmplător mi-a fost dat să trec prin cartierele 13 Septembrie, Uranus, Antim, Rahova și multe străzi legate de acestea și am rămas îngrozit de ce am văzut. Aveam impresia că văd scene îngrozitoare din Beirut, San Salvador, Nicaragua etc. sau din alte țări unde sunt răscoale sau terorisme. Am văzut cum tancuri (buldozere) intră în casele oamenilor, ale poporului, și le dărâmă și le
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
șantier. Acestor liste li se adăugau numele acelor ingineri și tehnicieni care în trecut s-au remarcat prin lipsa lor de entuziasm față de comunism și a căror nemulțumire actuală a fost raportată de agenți sau înregistrată de microfoane. Sunt încă îngrozit când îmi amintesc acele câteva cuvinte spuse mai târziu de Nicolae Doicaru, autorul principal al dosarului respectiv: Atunci când nu reușeam să fac pe cineva să semneze că a sabotat deliberat regimul socialist, îl trimiteam pe gorila de Brânzaru în celula
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sau alta, pe cei care au cunoscut acest spațiu de detenție. Povara lagărului o poartă Kostoglotov, a cărui boală este, de altfel, urmarea tratării neglijente în lagăr a tumorii sale. Lumea lagărului ca amenințare apare în cazul lui Pavel Rusanov, îngrozit de vestea că sunt eliberați din lagărele de "reeducare" unii precum Rodicev și Guzun, trimiși acolo în urma denunțurilor făcute de el. Lagărul ca amenințare, dar în alt sens, apare și în închisoarea specială, prin imaginea sa de lume a detenției
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ființe înspăimântătoare, unde pacienții, epuizați de boală, strigă de durere. Sora medicală Maria îl așteaptă în capătul scărilor "ca un soldat", iar "Pavel Nikolaevici fu cuprins de groază", înțelegând că îl așteaptă "o existență nouă, atât de grețoasă, încât îl îngrozea încă și mai tare decât tumoarea însăși"216. Spre deosebire de Rusanov, Oleg Kostoglotov nu este înspăimântat de stranietatea și hidoșenia spitalului, deoarece nu este tocmai un neinițiat în ce privește contactul cu asemenea lumi. El a trecut deja prin "școala lagărului" și, prin
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și maimuțele sînt mai deștepte. Cum stăteam și priveam lupii, unul dintre flăcăi, un dobitoc, spune celorlalți: Dacă ne atacă, trebuie să-l sacrificăm pe unul dintre noi. Pînă îl mănîncă, noi trei sîntem departe. Cum adică "noi trei", mă îngrozesc eu. Cu bîtele lor evident că sînt mai greu de mîncat, pe cînd eu... Am auzit că le place cărnița mai fragedă. Noi sîntem vițoși la carne și cred că or să caute ceva mai bunișor. Se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la beneficiile de a fi totuși om. Dacă aș fi fost cocoș, cu un asemenea nebun de vecin eram pierdut. Poate aș fi cocoșit și eu pe la alții mai bicisnici, dar in final sigur mi-aș fi găsit nașul. Eram îngrozit la gîndul că aș fi putut fi un cocoș. Chiar cu multe găini (niște țațe nerușinate!), cu harem legal, tot era umilitor să-ți ia cineva tot haremul și să-l batjocorească în văzul lumii. Sultanul meu, cocoșul ăla șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
1638 încoace, că se apleacă cu sensibilitate și omenie spre nevoile dacice.* Însemnă că omul a fost și va rămîne Om! Iar dacă n-am dreptate, voi suferi și mai mult. Un prieten de neuitat De mai mult timp mă îngrozesc informațiile din Algeria. Algeria, dragostea mea! O țară frumoasă, cu orașe frumoase, cu terenuri fertile, cu bogății fabuloase, cu oameni minunați. Acolo mi-am petrecut ani frumoși din tinerețe, acolo am lăsat urme, prietenii și regrete. Dedic aceste rînduri micuțului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sîntem altfel. Poate singurii oameni normali din atîtea miliarde. Sînt de acord întru totul și devenim prieteni la cataramă. Îi păzesc geanta cînd e nevoie și ea mi-o păzește pe a mea. Un om grăsuț strănută în palme. Mă îngrozesc cînd îl văd cum își freacă apoi palmele ca să dispară umiditatea. Îmi imaginez că apoi va deschide o ușă și după aceea o voi deschide și eu. Brr! Deodată, de pe panou dispare scrisul. Ne uităm unii la alții. Alergăm la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
femei omul nu se... repede. Ușurel, cu blîndețe... mă rog, o să simțiți efectul... Plec bucuros că mai pot veni la acest om misterios. Plătesc binișor, ca să fie mulțumit și să mă mai primească. Cu lampa în mînă, merg vorbind singur, îngrozit de rețeta aceea care să te facă să iubești volens-nolens vreo cucoană. Mamă! Nu mai beau nimic din ce-mi oferă o cubaneză mai închisă la culoare. Auzi, rîme și... Pun lampa la mine în cameră și ard feștilele timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de așa ceva. Eu vreau să trăiască mult și bine chiar! Atunci vă duceți la babalawó să vă sfătuiască, să încerce alungarea răului din el. Dar fără...., adică... nici vorbă de nganga. Vorbiți cu babalawó, o să găsească el o soluție. Ies îngrozit de omul ăsta care vrea să-i facă nganga finuțului meu. Ptiu! Rătăcesc pe străzi și ezit să intru la babalawó. Mă rodea în "organism" cuvîntul ăsta de ipochimen. Ceva trebuia să fac, să stopez ura din sufletul acestui copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au apărut în living. Umblau pe vîrful picioarelor, erau doi bărbați desculți și extrem de prost îmbrăcați, doi negri, slabi și speriați de moarte. Hassan, las-o baltă, hoții erau speriați de moarte?! Da, se speriau unul de altul și erau îngroziți de frică. Ai văzut tu pe fața lor? La lumina de afară?! Da, îi vedeam foarte bine, unul avea un neg mare pe lobul urechii. Haida, de. Urechea neagră, negul negru și-l vedeai. Poate era fosforescent... Eu spun ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]