2,895 matches
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Față cu ochii că smoala Față cu ochi că cerneală, Cine a vărsat călimara, De ti-a-ntunecat privirea, Când te văd, mă pierd cu firea. Mă privești din colț de-odaie, Genunchii mi se înmoaie, Toate oasele mă dor, Simt că mor... Față cu ochi de cerneală, Îmi doresc,să te văd goală. Reflexia din oglindă Că fumul ,să mă cuprindă. Să ma-mprastie în vânt, Să m-adune într-un cânt, Și să-mi
FATA CU OCHII CA SMOALA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376661_a_377990]
-
răsfrânte în sus. Avea pe umeri o haină de gabardină gri, asortată la culoare cu pălăria, lucioasă la spate de prea mult purtat. Pantofii și-i pusese alături, pentru că își suflecase pantalonii, iar picioarele goale, nefiresc de albe și le înmuia până la nivelul gambelor în apa tulbure. Mi-am dat seama că mă aștepta, pentru că imediat ce am ajuns lângă dânsul mi-a întins peste umăr o mână moale, iar eu am prins-o cu vârful degetelor, aplecându-mă cu deosebit respect
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
deschiderea concertului, nenea Duca se putu bucura de apariția idolului său. Cât îi era de drag flăcăul acesta, cu pletele lui blonde revărsate peste bunda mițoasă specifică Ieudului, cu chitara agățată cumva haiducește la gât și cu vocea lui de înmuiat pietrele. Nenea Duca cântă alături de el, ca și cum l-ar fi sprijinit cu glasul său hârâit, fără să-și ia ochii de pe prințul colindelor. Când Ștefan își ceru scuze pentru lipsa din țară de anul trecut, an în care colindase pe la
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
spre Sfântul Petru și zâmbi: - Petre, haide să adunăm o grămăjoară de lut din malul de lângă drum! După ce munciră ei o bucată bună de vreme și terminară de adunat lutul, Sfântul Petru cără apă de la fântâna din apropiere și-l înmuie bine, apoi Dumnezeu se apucă să modeleze un pui de animal cum nu mai făcuse niciodată. Își aminti de spusele copilului și-i făcu trup de zebră, cap asemănător cu al calului, coadă de leu, urechi de iepuroi și-l
LEGENDA MĂGĂRUȘULUI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376772_a_378101]
-
revarsă spre natura ai cărei arbori acum se deșteaptă și-și verifică pierderile de peste iarna grea să-și facă loc în tăcuta neliniște a mea. Iubește-mă și mărturisește-mi tainele tale, căci în focul iubirii și piatra se mai înmoaie, îmi ești melodioasa muzică din a mea partitură iar eu îți dăruiesc înapoi totul fără măsură. Referință Bibliografică: IUBEȘTE-MĂ! / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Irina
IUBEȘTE-MĂ! de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372807_a_374136]
-
Pășesc pe un covor de frunze aurii Pe-aleea teilor,în după-amiezi de toamnă Gândind înfiorat de va să-mi vii Să mă-ncălzești la pieptu-ți,scumpă doamnă... Un soare blând îmi mângâie obrazul Și ochi de cer ,lumina îi înmoaie, Visând vrăjiți la alți doi ochi de iarbă Ce-au rătăcit,temându-se de ploaie Coboară-nduioșat astrul de ziuă Incendiind un orizont de dor, Subtil se-nalță translucid pe boltă Regina nopții,în oftat ușor Și-n timpul scurt,cât
ÎN AMURG de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372125_a_373454]
-
după care amândoi așteptam demult. Pentru mine, ea s-a comportat tulburător de erotic, demonstrând o senzualitate cum de puține ori am avut parte de la Caty, în lunga noastră căsnicie. Ne-am strâns bagajele și am părăsit poiana cu margarete, înmuiați de plăcerea mirifică a momentelor petrecute, cu gândul să ajungem cât mai repede acasă, pentru o baie binevenită. Ion C Gociu, Târgu Jiu Referință Bibliografică: Dragoste la vârsta a doua (Fragment din nuvelă) / Ion C. Gociu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PRIMUL NOU-NĂSCUT Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PRIMUL NOU - NĂSCUT Într-o zi, către amurg, Pe când umbrele se scurg Și când luna își înmoaie Razele în nori cu ploaie, Se-auzi dintr-un cuibar, Din cotețul dat cu var, Se-auzi un piuit: - Mamă dragă ! Am ieșit ! Se urni cloșca din loc Și văzu un ghemotoc Între două coji de ou, Un puiuț hazliu
PRIMUL NOU-NĂSCUT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376214_a_377543]
-
terminat de scris comedia, Fără zgomot Liniștea se adună peste nimic, Talgere lovesc cu putere, Timpanul nu se mai mișcă. Trop, trop ...tropăie Prin inima mea Un nărăvaș alb argintiu, Mă doare zgomotul Clipelor strivite Sub copitele lui Pana se înmoaie În uitare de nu mai știu ce. O venă zvâcnește Și mă invită să o trăiesc, Da ....plictiseală mare Agitate degete Se atîrnă fără rost De o șuviță de păr, Părul se zbate din strânsoare Și fuge către marginea prăpastiei
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
hău e gândul și forma-i strălucirii. Rămas-ai în jurnal, pe foaie scrijelit... printre cuvinte ce își pierd ecoul. Durerea a trecut...mi-e sufletu-amorțit... Aștept cu nerăbdare...aștept să vină...noul... .................................................................. Lacrima dorului e-uscată demult... Sarea rămasă înmuiată-i de vreme... Pierdută în pacea ecoului mut, Trăirea de-atunci naște poeme... Pierdut e-acum dorul plecat după dor... Pe pagină scrisă-s imagini cu tine... În filă cea nouă alt gând călător... Conturez cu cerneală muza ce vine
DOR DE DOR de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379713_a_381042]
-
bluza de in bleo și, în timp ce deschidea robinetul, scăpă și de lenjeria intimă. Stropii reci de apă de la primul jet au făcut-o să tresară, înfiorându-o și scoțând-o din șirul gândurilor. Pe măsură ce apa venea călduță, simțurile i se înmuiau și căzu din nou pradă gândurilor, dar într-o altă direcție... „Adrian! De ce nu ai mai sunat? Îmi lipsești atât de mult, iubitule!” Stând sub duș, stropii de apă, de-a valma cu lacrimile, îi șiroiau pe tot corpul. Emanuela
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
o porni spre casă. Nu spuse alor săi nimic, dar, îndată ce intră în camera-i, simți impulsul de a scrie. Și scrise, scrise mai inspirat decât oricând. Dar pe hârtie nu rămânea nimic. Se încăpățâna să folosească în continuare tocul înmuiat în călimara ce se dovedea a fi de nesecat. Fără rezultat! Nimic nu ieșea la iveală. Disperat, începu să plângă, deznădăjduit de amintirea condamnării ciudatului domn: doar versurile valoroase aveau să iasă la lumină! Plânse multă vreme. Învins în lupta
CĂLIMARA CU CERNEALĂ SIMPATICĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379776_a_381105]
-
dorințe, idealuri. Zefirul a adormit, Soarele ne-a toropit. Orașele sunt cuprinse De betoanele nestinse, Care adună, acumulează Căldura ce o radiază. Sufocă oameni, plante, animale, Trăim azi clipe infernale. Te invocăm și-ți cerem ploaie Arșița să o mai înmoaie. Slavă Ție Sfântă Fecioară, Ai grijă de această țară! Ionel GRECU 13.08.2015 Referință Bibliografică: VARĂ INFERNALĂ / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1689, Anul V, 16 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ionel Grecu : Toate
VARĂ INFERNALĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374668_a_375997]
-
2015 Toate Articolele Autorului Fost-am și eu odată, cândva, demult, într-un timp de aur pe care gândul meu cel obosit începe de-acum să-l scape tot mai des în ceața uitării, un copil neastâmpărat și zburdalnic care, înmuia în miezul verilor ce se topeau la căldura soarelui, clipa veșniciei. Eram pe-atunci nimicul cela fără de griji, pus mereu pe furat clipe de adâncă frumusețe și neplătite plăceri din neasemuitul rai al copilăriei. Ale mele erau atunci toate roadele
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
un timp, de nimeni știut și de niciunde, venea pe cărări ascunse un vânticel aproape nebăgat în seamă, ușor și călduț ca un surâs, ca o speranță înmugurită în mintea unui lacom. Începeau atunci a plânge streșinile caselor, a se înmuia și topi zăpezile ogoarelor dezgolind urma brazdelor groase rămase încă din toamnă. Mirosea a ceva nou, jilav, îmbietor și așteptat de oameni și animale deopotrivă. Mi se porneau atunci toți și toate spre o nouă viață, cu grabă, cu nerăbdare
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
ieși după căprioare. - Behehehe! - Dragele moșului, veniți încoace! Azi vă așteaptă un festin, căci tare bucuros mai sunt! Inima mea cântă pentru prima oară, în viața mea nu am mai simțit ceva atât de frumos și cald care să mă înmoaie. E un sentiment atât de plăcut să te simți împlinit! Da, împlinit, acesta este cuvântul magic, căci așa mă simt eu acum. Și ușurat. În mod paradoxal, deși am o răspundere acum, nu mă simt deloc împovărat. - Behehehe!!! - Hahahahaha!!! râse
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
sete din paharul cu apă, Stump îi dădu și-o dușcă de whisky pe care o înghiți dintr-o suflare. Trăgănd aer în piept, începu să-și povestească rătăcirile. Bătrănul îl asculta în tăcere și simțea cum inima i se înmoaie pe măsură ce tănărul avansa în vorbă, nedăndu-și seama că dezvăluia, de fapt, aspecte din propria sa viață. Dar, astfel, reuși să-l înduioșeze pe bătrănul Stump, fără să-și fi propus, cuvintele curgănd parcă singure și alunecau pe o pantă sensibilă
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
trunchi de foc și pară, pentru a lupta iarăși cu hainul viscol și a renaște printre aișori când pleacă Baba Dochia spre munte. Și-așa tot înving vremelnicia... Locul și oamenii rezistă, căci multe aduceri-aminte le zvâcnesc tâmpla și le-nmoaie sufletul trăitorilor de aici, bucurându-i că și ei au ivit oameni și fapte de ținut minte. ... În casa pădurarului, de când nu se mai ține minte, unul dintre fii era botezat Silvan, iar una dintre fete purta numele stră-stră-stră-bunicii Natalia
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
în mod deosebit, pentru sprijinul acordat într-un moment sau altul. Amintind numele domnului Daniel Drăgan și al doamnei Cezarina Adamescu, ambii în lipsă, apoi numind pe Mariana Stratulat, pe Maria Pavel și pe Liliana Nastas-Brătescu, vocea mi s-a înmuiat, cerul gurii mi s-a uscat și simțeam cuvintele cum scapă chinuite din gâtlej. Era semn că emoția a revenit și mă stăpânește. La un moment dat nu am mai putut vorbi. Am făcut o pauză încercând să înghit în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
Pădurea și câmpiile satului învecinat nu ofereau nimic care să le potolească foamea ce le contorsiona stomacurile goale. Unii dintre ei precum mistreții, vulpile, căprioarele și iepurii, riscaseră serios luând cu asalt culturile și livezile oamenilor, răscolind zăpada când se înmuia gerul descoperind cu mari sacrificii în pământul înghețat, boabe de grâu încolțit semănate de cu toamna, răzuind cu dinții coaja pomilor și ronțăind ramurile fragede ce se încăpățânau să răzbească gerul. Vulpile se bazau îndeosebi pe cotețele nesupravegheate și cu
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
așa cum o știa toată lumea din sat, ci era și singura fată de care flăcăul nostru prinsese drag. Nu că satul n-ar mai fi avut fete frumoase, harnice și cuminți, dar Măriuca avea o vorbă dulce și blândă care îi înmuia lui Ionică picioarele și un zâmbet care îi încrețea nasul plin de pistrui și îi aducea gropițe în obraji, făcându-l pe flăcău să nu mai poată scoate un cuvânt, ca și când n-ar fi învățat niciodată să vorbească. Pesemne că
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
ceda ispitei Din ancore nu voi să mă dezleg Voi rupe lanțurile doar iubitei Pe care am să pot s-o înțeleg Uscat de vânt, și biciuit de ploaie Voi aștepta, pe piscul meu, etern De sacrificiul meu nu te înmoaie Vei dăinui de-a pururea-n infern Să mă întorc acum, nu se mai poate Stau strajă doar cutiei nostalgiei Îndată peste pisc se lasă noapte Și-am să visez, la vremea pribegiei. 14 decembrie 2014, Focșani Referință Bibliografică: VREMEA
VREMEA PRIBEGIEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375799_a_377128]
-
acestea de trădare filială, dădui să urc în lift. Culmea! Umăr în umăr cu mine, Seneca intenționa același lucru -Bine-ai venit! se bucură el că mă-ntorsesem. Am auzit că A.P.D.I. ți-a trimis invitația, da?! -O, desigur! mă înmuiai eu zâmbind chiar, încercând să-mi drapez starea de bucurie că iar mi-apăruse în cale. Și-ndrăznii să-l întreb dac-ar fi loc și pentru grații? -Se-nțelege! îmi răspunse la veselia mea. Se-nțelege! Altfel cum?! -Chiar de
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
și noi primim tămăduiri ale suferințelor noastre: Bucură-te, podoaba cuvioșilor; Bucură-te, prin care și noi câștigăm nădejdea mântuirii; Bucură-te, mângâietorul bolnavilor; Bucură-te, vindecătorule al suferințelor ascunse; Bucură-te, îndreptătorule al celor greșiți; Bucură-te, cel care înmoi inimile celor învrăjbiți; Bucură-te, îmblânzitorul celor înrăiți; Bucură-te, alungarea farmecelor necurate; Bucură-te, dezlegătorule al legăturilor vrăjitorești; Bucură-te, ocrotitorul celor feciorelnici; Bucură-te, scăparea de duhul desfrânării; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie! Condacul al 9
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
o cuprinse gingaș cu brațele de mijlocel, o lipi de trupul său și fără nici un cuvânt o sărută apăsat și lung. Fata abia reuși să răsufle câteva secunde că un alt sărut îi asaltă buzele. Cuprinsă de vraja plăcerii își înmuie nervii și zâmbind șăgalnic, îi zise: - M-a cuprins furia la gândul că vei rătăci prin pădure alături de piază rea, iar eu voi avea dădacă pe frate-său. - Întotdeauna ai fost tare de înger, așa că nici de data asta nu
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]