2,073 matches
-
mult sake, adică. Inuchiyo râse din toată inima, clipind din singurul său ochi, În lumina lumânărilor. Era același om chipeș pe care Îl cunoscuse Hideyoshi În tinerețe. — Hideyoshi n-a fost niciodată un mare băutor, continuă Katsuie. — Într-adevăr. Se Înroșea imediat la față. — Dar Îmi aduc aminte că, pe vremea când erați tineri, adesea petreceați toată noaptea bând Împreună. — Da, În materie de dezmăț, Maimuțoiul ăla tânăr nu obosea niciodată. Era specialist. Eu, ori de câte ori beam prea mult, cădeam de pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
călărea sub stindardul de comandant cu tigve aurite. La granița cu Omi, În regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea În vâlcele și râpe. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era Încă destul de rece cât să Înroșească nasurile războinicilor. În asfințit, armata se Împărți pentru a-și ocupa pozițiile. Soldații aproape că zăreau inamicul. Și totuși, nu se zărea nici o coloană de fum a vreunui foc din tabăra dușmană, nici un singur soldat inamic. Ofițerii, Însă, le arătară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
decăderea unui om, dintr-o singură lovitură, nu apărea decât o dată. Acum, Katsuie se afla pe punctul de a apuca sau a rata o asemenea ocazie. Cercetându-și opțiunile, lui Katsuie aproape că-i lăsa gura apă, iar Genba se Înroșise la față. — Shogen, Începu În cele din urmă Katsuie, dacă ai vreo strategie de propus, te rog să vorbești deschis. — Umila mea părere este că n-ar trebui să pierdem această ocazie, dar ar trebui să atacăm cele două fortărețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În fața ochilor o victorie de asemenea proporții? Of, Încep să cred că Demonul Shibata Îmbătrânește. — Vorbești prostii. Ești Încă tânăr, atâta. Ai curaj În luptă, dar, În materie de strategie, Îți lipsește experiența. — De ce spui asta? Începu Genba să se Înroșească la față, dar Katsuie nu se lăsa pradă agitației. Era veteranul a nenumărate bătălii și nu risca să-și piardă calmul. — Gândește-te un moment, Genba. Nimic nu e mai periculos decât să te strecori În adâncul liniilor dușmane. Merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care păziseră camera lui Katsuie ieșiră În fugă, pe culoar. — Ce s-a Întâmplat? Ținuta luptătorului care dăduse zor ca purtător de cuvânt nu era obișnuită. Vorbea atât de repede, Încât i se Încălecau cuvintele: — Cerul de peste Kinomoto s-a Înroșit de o bucată de vreme. Iscoadele noastre tocmai s-au Întors de la Muntele Higashino... — N-o mai lungi atâta! Zi-ne doar esențialul! Îl Întrerupse brutal Menju. — Hideyoshi a venit din Ogaki. Armata lui face mare zarvă lângă Kinomoto, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În timp ce munții din Echizen se deschideau la miazănoapte, părând să se afle drept sub copitele cailor. Soarele Începea deja să asfințească, iar cerul și pământul ardeau Într-o văpaie a amurgului care avea culorile curcubeului. Chipul lui Hideyoshi era intens Înroșit. Totuși, nu arăta ca un om nedormit de mai multe zile. Uitase că oamenii aveau nevoie de somn. Înaintând permanent, Încă nu ordonase un popas. În acea perioadă a anului, erau cele mai scurte nopți. Înainte de a se lăsa Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-și zborul. Trei zile mai târziu, Sanzo se Întoarse dintr-un loc secret. Intră, cu pas grăbit, pe poarta dosnică a castelului și, la fel ca data trecută, se Înclină Înaintea lui Shonyu, În grădina interioară. Apoi, Shonyu primi sabia Înroșită de sânge proaspăt pe care Sanzo o scoase dintr-o Învelitoare de hârtie uleiată și o inspectă cu atenție. — Asta este, cu siguranță, spuse Shonyu, dând din cap, după care adăugă pe un ton de laudă: ai făcut o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oameni. Cât ai clipi din ochi, singurul om rămas pe țărm fu Sanzo. În sfârșit, strigătele războinicilor Începură să zguduie cerul umed al nopții, de pe malul opus, până În zona de sub zidurile castelului. În acel moment, un colț al cerului se Înroși, iar deasupra Cetatea Începură să danseze scântei sclipitoare. Iscusitul plan al lui Shonyu izbutise perfect. Castelul Inuyama căzu În doar o oră, cu apărătorii pradă unei surprize pe care o desăvârșea trădarea din interiorul castelului și al orașului. Desigur, trădarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Sakichi a aflată și, fără Îndoială, l-ar fi făcut să se simtă prost mai târziu. Dovada era aceea că, În clipa când Întrebase, stânjenit, despre Chacha, expresia impunătoare a lui Hideyoshi se risipise și chipul, aparent autoritar, i se Înroșise. Arăta peste măsură de jenat. Sakichi Îi observă imediat stinghereala și nu-și putu stăpâni un zâmbet În colțul gurii. După căderea Castelului Kitanosho, Hideyoshi le Îngrijise pe cele trei fete ale lui Oichi ca și cum ar fi fost propriile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
am plecat din Osaka. Azi vreau să mă spăl și eu odată. Lui Hideyoshi i se pregăti imediat o baie În aer liber. După ce săpară o groapă În pământ, pajii săi o căptușiră cu hârtii uleiate. Umplând groapa cu apă, Înroșiră apoi În foc o bucată de fier vechi și o aruncară În apă pentru a o Încălzi. În sfârșit, așternură În jurul gropii scânduri și Înconjurară locul cu perdele. — Ah, apa e minunată. În acea baie simplă În aer liber, stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
torente de sânge. Apoi, Însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care Îl țintea pe războinicul cu mantie albă de brocart, Îl nimeri drept Între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se Înroși cât ai clipi. Căzând Înapoi pe cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, În valea aceea, bravul tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, Încă ținând căpăstrul. Hyakudan, calul preferat al lui Nagayoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ryusenji, fie și doar pentru câteva momente. — Oare să-l atacăm? — Nu, inamicul are douăzeci de mii de oameni, iar forțele noastre nu numără decât cinci sute, așa că, dacă Îi atacăm, nu le-ar trebui decât o clipă pentru a Înroși râul cu sângele nostru. Sunt hotărât să mor, dar nu fără rost. Aha, deci vrei să-i lăsăm armatei stăpânului nostru din Nagakute destul timp pentru a se pregăti complet să-l aștepte pe Hideyoshi. — Întocmai, dădu din cap Honda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu ea." Iar trădătorii își ucid stăpânul. Oile și câinii plâng la mormântul lui, iar fluierele cântă în vânt. Miorița, cu gâtul întins, rămâne acolo ca s-o aștepte pe mireasă. Stă nemișcată luni în șir, iar ochii i se înroșesc tot privind în zare. Moare de bătrânețe așteptând, iar iubita nu mai vine. Și numai un păstor din vale Liniștea mausoleului O tulbură cu pasul lui agale". Sfârșitul poemului lui Millevoye* pare făcut pentru a încheia legenda românească, atât de
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fără vom striga: au aceasta e Ezavél, aceaia, carea odinioară sulimănită, împodobită, înfrumusețată, ceasuri întregi sta în fereastră...?”), menite să mai albească o piele uneori cam smeadă - constata François de Pavie 301 - sau, dimpotrivă, să le îmbujoreze chipul, să le înroșească buzele și să le rumenească obrajii 302. în costumele de ceremonie, alături de soții lor, în tablourile votive. Convenția înseamnă tradiție. Lângă soții lor, Voievozii, ce concentrau în aparițiile lor puterea și autoritatea de a o exercita (și de care uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe Centrul universitar. Și au început primele asperități. Venise arogant, de pe o poziție de superior, că el are un CV impresionant, și am avut atunci tăria de a-l înfrunta în câteva ședințe ale biroului. Începea să urle, incoerent, se înroșea, jignea. Stăpânind arta delațiunii, a făcut declarații scrise și verbale la partid. Lumea îl știa ca pe un personaj sinistru al Centrului universitar, motiv pentru care îl îndepărtase, dar nu total. Emilian Bujor l-a reintrodus în joc, au devenit
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
simțire (3); spaimă (3); ură (3); ascunde (2); ascuns (2); bine (2); bujori (2); cinstit (2); defect (2); demnitate (2); dezonoare (2); disconfort (2); dispreț (2); durere (2); educație (2); emotiv (2); eșec (2); eu (2); față (2); goliciune (2); înroși (2); înroșire (2); lacrimi (2); liniște (2); neplăcut (2); nimic (2); nu (2); oameni (2); obraz roșu (2); ocară (2); om (2); pată (2); pierdere (2); probleme (2); public (2); reacție (2); regrete (2); retragere (2); reținere (2); rîs (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
poartă”. După aceea, ia sania, urcă și predă ștafeta următorului partener. Câștigă echipa care a terminat prima. MÂINILE SUNT RECI? După o bătaie cu bulgări de zăpadă, nu se pun imediat mănușile. Mâinile trebuie mai întâi bine frecate până se înroșesc, după care se spală cu zăpadă. Nici unul dintre copii nu se va mai plânge ca îi îngheață mâinile. Bătaia din palme pe sub piciorul mult ridicat sus. Cei mici cad de obicei în zăpadă. ALERGAREA ÎN ZĂPADĂ Alergați cât puteți de
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]
-
gândindu-vă la o problemă și v-ați trezit dimineața că aveți soluția la acea problemă? Sunteți conștient de faptul că ați dat aprobator din cap atunci când v-am întrebat dacă sunteți căsătorit? Oamenii uneori observă că fața li se înroșește involuntar în anumite situații. Mă întreb dacă ați avut vreodată experiența unui sentiment profund de relaxare, atât de confortabil încât vă era dificil să vă mișcați? Uneori atunci când oamenii sunt relaxați și se simt foarte confortabil pot avea vise foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
inocență („Mi-e inima bolnavă de cutremur / și sufletul îmi este adormit / cu capu-n poala cărnii ce îmi arde”), mai târziu autoexilatul denunță banalul cotidian („Cei ce au lucrat la cer, unii l-au vopsit albastru / alții l-au înroșit, seara / alții / au vopsit iarba în verde și cei mai răutăcioși / au făcut-o cenușie”), constatarea fiind însoțită de o săgeată trimisă spre făcătorul lumii („Ce puțin gust estetic / are Dumnezeu!”). Versurile anterioare stabilirii în Occident exprimă, în tonalitate neoromantică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
sfințenia Sâmbetei; să ne scuture, zgâlțâie, amețească, scoate din țâțâni, din prejudecățile cele mai onorabile și ancestrale, din raționamentele cel mai impecabile, din obiceiurile cele mai sancționate de obște, din adâncurile noastre cele mai stratificate; să ne ardă cu sabia înroșită în foc. Pentru ca să ne poată trezi la ceva nou. La ceva cu totul nou, neașteptat și nebănuit: la libertate și milă. Scoțându-ne de sub lege și din păcat nu la o biată moralistă de virtute ne cheamă, ci la deplina
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de pește 37grade, astenia, dureri la nivelul articulațiilor, epistaxis (hemorogie nazala), fenomene a caror vindecare durează 1-3 săptămâni, după care apar adevăratele simptome ale reumatismului. Primele manifestări, apar la nivelul articulațiilor, mai ales de la șold, genunchi, care se umflă, se înroșesc, devin calde și dureroase. Toate aceste fenomene se mută de la o articulație la alta. Alte semne sunt: febră, care apare și dispare, transpirații abundente, creșterea pulsului. La nivelul articulațiilor pot apărea nodozități (de marimea bobului de mazăre) nedureroase. Boală mai
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
viitor, aceste două cuvinte, gata unite, gata turnate într-un blazon nepieritor. Atîta brutalitate și duritate în istoria lor însoțită în spirit de atîta duioșie, gingășie, tandrețe, ca seara aceasta, iarăși, lăsîndu-se peste parcul deasupra căruia se leagănă în văzduhul înroșit smeele... * * * Michelangelo la Sfîntul Petre în lanțuri. Orele cinci după amiază. Lumină bate la ușă din dreapta. Genunchiul puternic luminat, sandaua cu degetele bine reliefate. Treptat lumină se mută căzînd acum peste mijlocul lui avînd mantaua drapata. Cu mîna dreaptă își
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
tolănită într-un fotoliu, cu un pahar de Old-fashioned în mână, privind la televizor, cu sonorul dat la mic. - Ești acasă, îi spune mirat. Atunci de ce-ai încuiat ușa? Ea îi aruncă o privire piezișă, cu ochii săi negri, înroșiți de atâta uitat la televizor. - S-a încuiat singură. - S-a încuiat singură, o îngână Rabbit, dar se aplecă să-i sărute fruntea lucioasă. E o femeie micuță, cu pielea măslinie și atât de întinsă, de parcă ceva care se tot
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
e plăcut să fii însărcinată. Ce-i cu toanele astea? Spune-mi și mie. Ce-i cu toanele astea trăsnite? Ea își deschide ochii căprui, podidiți de lacrimi care se revarsă peste genele de jos și se preling pe obrajii înroșiți de ciudă; se uită la el și-i spune îngândurată: - Nenorocitule!
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
putem dovedi că sîntem buni profesioniști, autentici și prezenți în contemporaneitate, chiar dacă, în principiu, am fi. Și nu putem dovedi, pentru că nu folosim instituțiile care contează în această ecuație. Putem să spunem în fața oglinzii că sîntem geniali pînă ni se înroșesc coardele vocale, dar trebuie să-i convingem de acest lucru și pe cei ce trăiesc în afara budoarului în care facem noi vocalize. Pentru asta avem nevoie de o legislație rațională și stabilă, de instituții puternice, de continuitate în efort și
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]