1,882 matches
-
fi Lună plină?” Decisă, trase draperia opacă ... III. BALTA MIRESEI, de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012. Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta ... Citește mai mult Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
povară Îți sădeam întinerirea în cânturi de vioară Cu gândul purității te atingeam Și flacără devastatoare deveneam De dragul tău, de dragul neîmplinitei căutări De dragul meu, ce -n patime și desfătări Ades mă risipeam, spre adorate-nfiorări... Cum cristalele vibrau în rugă, în înserări Rugatu-m-am! să mă înalț în armonii Te-am căutat și te-am găsit în insomnii Știi! serile când m-atingeai cu flori opale Undele gândului atingeau imense catedrale! A fost o seară când te îndurerai să simți Că
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
este dor de România mea! Așa cum o vizez acum în brazdă, Când noaptea lumina o bea Să-mi fie nemurirea vis și gazdă. Eu mai vin la voi pe drumul învierii Renăscând pe culmi efectul Crist, Sângele meu colorează clipa înserării Și-adorm sub iarbă îngândurat și trist. Moartea mea-i un efort de vise Când trec prin istorie încălecând un cal Să apăr timpul țării care vine, Căci moartea nu-I un asalt final. De România mea îmi este dor
SCRISOAREA EROULUI CĂTRE AI LUI, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345321_a_346650]
-
și culoare, Albastru în ferestrele deschise... O ploaie te-aș doini printre regrete De câte ori un nor mi-ar mai străpunge Ultima notă-a albelor sonete Mărșăluind prin fluvii noi de sânge... Mai cântă-n amintiri un alb de veghe Al înserării-n noi de vechi cuvinte; Te chem să-mi vii, deși la mii de leghe Te-ai exilat în ghețuri și mă minte Zăpada vie ce-a-nflorit în ochii mei Și ninge astăzi, iar cu flori de tei... Referință
NINGE ASTĂZI, IAR CU FLORI DE TEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345333_a_346662]
-
lumii, suntem împreună! Voi, maicilor ați recunoscut oare alesul Ce-mi potrivește spre celesta cale mersul? TRIBUT (Iuliei Hașdeu) Dincolo de cețuri unde vibrările se cern În miezul ducerii, un câmp de vise aștern Acolo un palat lovit de taină în înserări Nespus de drag , mă cere vântului de înseninări -Mai rămâi șoptește adâncul și-mi cere o simbrie Ce îngândurarea înșăși o alungă-n sihăstrie Vrea nou tribut de jertfe, o prea mărite Doamne Vrea ardere de spirit în urna mea
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
isop Se revarsă în ritmuri trezitoare, potop Când zorii ori strălucirile amiezii ivesc Frumuseți neghicite de ochiul lumesc Suspinele stelelor în urmă se aud Ca o adiere magică, ascultată demult Atunci astrele, orbite de năvala culorilor Adorm retrase-n cuibul înserărilor Se trezesc din nou când soarele se culcă Însetate și ele de lumina cea multă Părtașe măreției sunt când constelații Mișcă roțile Carului, Lebăda naște vibrații Pe cer, de-o frumusețe barbară, totdeauna Solemnă, distantă, sporindu-ne tainele stă Luna
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 813 din 23 martie 2013 Toate Articolele Autorului (fuga pionului) pionul s-a sinucis între adevăr și bucurie atât de fericit era încât i-am oferit drept premiu răsăritul și o felie zdravănă de înserare apusul îl păstrez pentru primul care pleacă din concurs salutând în mișcarea de piruetă elegant înainte ca lătratul câinilor să-și stingă sunetele obosit de fericire cu tâmpla încinsă de atâta nimic în juru-i - ceilalți s-au culcat unii pe
FINAL DE CONCURS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345369_a_346698]
-
din toți, Dar și bolnăvicios din cale-afară, Mă tot miram și mă gândeam cum poți Să nu îmbătrânești pe dinafară ? Aveam pământ din boierescul neam . Ne învățați secretele lucrării, Cu fiecare zi trudind le-nțelegeam, Dar adormeam devreme sub aripa-nserării . Și anii au trecut cum trec, în goană . Pe toți ne-ați rânduit cum se cuvine ; Te liniștiseși mult și erai calmă, Iar noi ne bucuram că ești atât de bine ! Așa cum spune cântecul : „Vremea-i vreme, vremuiește Și-ți
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345497_a_346826]
-
tot și-n toate Și în marea tremurândă Când furtuna din pahare Uneori stătea la pândă. Și mă plec la talpa crucii Ca un fir de lumânare Pentru toată neputința Cer iertare și-ndrumare! Iar când pleoapa o să cadă Peste ceasul înserării Te rog Sfinte îndurare, Și pe toți ne dă iertării! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Te simțeam / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate
TE SIMȚEAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377036_a_378365]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNAINTAM NESIGURI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Înaintam nesiguri pe secundele grămezi, ne pierdeam în umbrele-nserării și-n țipetele ierburilor verzi. Alături, via se frângea dospită și-mi șoptea: “Tu nu ești iubită, tu nu ești iubită...” Cerul ne cădea pe umeri. Și luna, ca pe o boabă de strugure, puteam să o culegem cu mâna
ÎNAINTAM NESIGURI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377954_a_379283]
-
Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Haiku Penița ruptă căzută-n iarba verde - scrisul întrerupt Norii atârnă - crizantema se-nclină spre glia rece Ghiocel pătat - bruma dimineții reci ștergând albul lui Spre înserare - câinii latră la stele în parcul umed Leagănul cel vechi- foșnet de frunze căzând pe lemnul rece Bruma zorilor - pleoapele îmi atinge vremelnic răsfăț Glie uscată - tulpină străvezie soare rătăcit Susurul mării - luciul lunii în ape august efemer. Foșnet de
HAIKU de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377998_a_379327]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ÎNSERĂRI PREMEDITATE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului Bolnav de febră, ne transpiră pulsul. Secundele din noi intimidează o fobie neclară în pătrunsul tablou cu alge putrede-n amiază. E vânăt cerul
ÎNSERĂRI PREMEDITATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378021_a_379350]
-
suicidară. Plămânii s-au încins cu fantezii, Să nu răcească-n ploaia abuzivă de muguri și petale-n simfonii compuse într-o notă aluzivă. Fecunde clipe, estompează trapa din sânul unei veri alambicate. O vânătaie își închide pleoapa, De-atâtea înserări premeditate. Referință Bibliografică: ÎNSERĂRI PREMEDITATE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2254, Anul VII, 03 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ÎNSERĂRI PREMEDITATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378021_a_379350]
-
încins cu fantezii, Să nu răcească-n ploaia abuzivă de muguri și petale-n simfonii compuse într-o notă aluzivă. Fecunde clipe, estompează trapa din sânul unei veri alambicate. O vânătaie își închide pleoapa, De-atâtea înserări premeditate. Referință Bibliografică: ÎNSERĂRI PREMEDITATE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2254, Anul VII, 03 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ÎNSERĂRI PREMEDITATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378021_a_379350]
-
Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Suntem veșnicii de sentimente alese, Emoții din purele cuvinte.. neculese, Doar în interiorul nostru-i vers irepetabil, Ai făcut tot ce-ai putut, nu-i regretabil.. Cum se așterne înserarea peste o zi, Cinstește-o a ce rău nu-ți va mai veni.. Iubește cu puterea a ce nu ai să pierzi Că-i mai crunt ochii dragi să nu-i vezi.. Și, de va fi soarta-ți cât mai
SOARTA-MI..ZEVZECĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378073_a_379402]
-
unei existențe ardente în slujba culturii, a frumosului în general. În miezul verii, în zile de arșiță și tihnă petrecute la umbra pomilor din livadă, am primit pe e-mail cele mai recente cărți ale doamnei Buică: Liliacul înflorit la umbra înserării și Universul vacanțelor (amândouă apărute la Ed. Anamarol, 2014). Cunoscând și vârsta la care se găsește Domnia Sa, și faptul că sănătatea o mai șicanează uneori, m-am întrebat, în chip firesc, ce o motivează să scrie cu atâta perseverență, încât
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
adierea unui vânticel cu miresme de primăvară, să se lase mângâiați de seninul dimineților însorite și nu de puține ori se poate întâmpla să-și piardă firea trăind la temperaturi înalte ca în anii tinereții.ˮ Liliacul înflorit la umbra înserării, prima dintre cărțile recente ale Elenei Buică, se articulează din opt secvențe: Anamneza lângă liliac, Cuvânt înainte, Partea I - Întâmplări din tainețele vieții, Partea a II-a - Rânduri izvorâte din adâncul inimii, Partea a III-a - Cuvântul frumos rostit, Partea
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
adâncul inimii, Partea a III-a - Cuvântul frumos rostit, Partea a IV-a - Frumoasele vacanțe, Partea a V-a - Comentarii critice, la care se adaugă oFișă de autor, în care sunt trecute în revistă elemente importante din cariera scriitoarei. Umbra înserării, înmiresmată de liliacul înflorit oferă o perspectivă aparte asupra evenimentelor, asupra eroilor zilei (membri ai familiei, prieteni, scriitori etc.). Ne explică Elena Buică: „În scrierile seniorilor se oglindește bogata experiență de viață filtrată prin sita vremii. Faptele de viață revin
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
care au condus acest lăcaș de ... XXX. NU TE-AM RECUNOSCUT!, de Cornelia Vîju , publicat în Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015. Ai pribegit prin lume cu tălpile rănite, Ne-ai văzut împietrirea din inimi și ai plâns, De înserări cu jale, de zări întregi tivite Cu nepăsarea noastră și grea tristețe-ai strâns. Și-ai mers desculț pășind pe căile în care De slava-Ți s-a uitat și de iubirea Ta, Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
să mă ajuți, Să scutur din inimă a neputinței filă, Să urc spre veșnicie, iubirii să leg punți. Cornelia Vîju ... Citește mai mult Ai pribegit prin lume cu tălpile rănite,Ne-ai văzut împietrirea din inimi și ai plâns,De înserări cu jale, de zări întregi tiviteCu nepăsarea noastră și grea tristețe-ai strâns.Și-ai mers desculț pășind pe căile în careDe slava-Ți s-a uitat și de iubirea Ta,Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare,Cum fără de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
umplut cu apă ploile? Să mă închin ca pământul mă are? Nu am nici cui să mă destăinui, n-am garanția răului sau raiului... Trăind prin iluziile unui râu al iubirii clădeam poduri din vise de piatră, însă uneori spre înserare alunecam fără șanse de salvare, într-un fluviu cu valuri virtuale, lovindu-mi capul de pereții depresivi al unui vis claustrofobic, curgând într-un etern purgatoriu, spre o vale fără cuvinte, fără ecou. Sunetul ștrangulat de-al nopții embargou, își
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
au umplut cu apă ploile?Să mă închin ca pământul mă are?Nu am nici cui să mă destăinui,n-am garanția răului sau raiului...Trăind prin iluziile unui râu al iubiriiclădeam poduri din vise de piatră,însă uneori spre înserare alunecam fără șanse de salvare,într-un fluviu cu valuri virtuale,lovindu-mi capul de pereții depresivial unui vis claustrofobic,curgând într-un etern purgatoriu,spre o vale fără cuvinte, fără ecou.Sunetul ștrangulat de-al nopții embargou,își anchiloza
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PUNȚI LEGĂNATE Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului În palma sufletului meu Venit din vuietul de mare La ceasul-nserării, tu... Și-ndepărtata mea suflare. Ascunsă pe gama iubirii, Sub notele ce curg duios, Din bolta-nălțată -a firii Într -un acord așa frumos... Făcute-s punți de legănare, Legat-ai nori pufoși de dor, Cu sunetul atins de zare Te-
PUNȚI LEGĂNATE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376506_a_377835]
-
pădurar. În dreptul bisericii din Poiana Mărului, satul nostru natal, a descălecat, a legat calul de un plop de pe marginea drumului și s-a așezat pe iarbă cu capul între mâini. Privea gânditor spre coasta dealului împădurit, învăluit tainic de umbrele înserării. Se pare că era atât de transpus, încât cei care l-au văzut au crezut că este bolnav și au anunțat-o repede pe mama. De ce se oprise acolo? Probabil și-a amintit de ziua când, fiind copil, l-a
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]