2,199 matches
-
vorbesc. Încerc din răsputeri să-mi rețin lacrimile. Su Shun continuă, cu pieptul tresăltând de emoție: — Unul dintre înțelepții antici ai Chinei a prezis că țara va fi distrusă de o femeie. Sper ca noi să nu grăbim ziua aceea. Înspăimântat de expresia de pe chipul lui Su Shun, Tung Chih sare de pe tron. Se repede întâi la Nuharoo și apoi la mine: — Ce se întâmplă? Când observă că îmi tremură mâinile, Tung Chih mă întreabă: Ți-e bine? Da, fiule, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a servit călugărul? Mă strecor în robă și traversez încăperea. Zgâlțâi eunucul, dar el îmi răspunde cu un sforăit sonor. Poate că e doar foarte obosit. Mă hotărăsc să ies afară și să verific curtea. Îmi este teamă, dar mă înspăimântă și mai mult îndoiala care mă cuprinde. Luna strălucește, iar curtea pare acoperită cu un strat de sare. Vântul poartă parfumul dafinului. În clipa când mă gândesc la liniștea profundă din curte, zăresc o umbră ascunsă după o arcadă. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
când te întorci. Dacă nu ești atent, ți se aud și șoaptele, fără să mai vorbim că toată lumea știe cum îți crești copiii, cum te porți cu părinții și cum îți iubești nevasta. Asta e foarte rau, ar zice cineva înspăimîntat de ideea că viața sa personală s-ar desfășura ca pe o scenă, ca pe un podium imens, în care fiecare ar fi și spectator și actor. Ia să vedem, ce rău e aici? în primul rând că marile spaime
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a mai văzut la față de când au plecat. Furtuna care s-a abătut peste capul lui de invalid din primul război mondial nu l-a doborât însă până într-atît încît să-mi spună mie întreg adevărul. Stă și se tânguie înspăimîntat de violența neînfrînată cu care e judecat nefericitul lui gest de a fi luat-o de la capăt la bătrânețe și de a fi căutat, ca orice muritor, un strop de fericire până în ultima clipă... Celălalt fiu pare mai ponderat în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vreun cusur. Toate au un aer de familie, ca vitele și cîinii bătrîni care încep să semene cu stăpînii lor. Timpul a fost eliminat iar clipa, aici, rămîne încremenită. Eu însumi nu pot ieși din acest tipar. - Și nu vă înspăimîntă această neschimbare? - Fără prefaceri nimic nu există dar, cu vîrsta, îți place ca primenirea să aibă un contur stabil. Aici apare o lume pe care o guvernează legi. - Mărturisesc că nu mi-e foarte limpede... - Oi fi prea tînăr să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
stă în lipsa ei de șovăială. Asta ne capacitează acțiunea. Cum nenorociții sînt mult mai mulți decît fericiții, adevărul nostru e indiscutabil. Cei care vă pretindeți gînditori va trebui să cugetați la condiția în care trăiește majoritatea oamenilor și să vă înspăimînte caracterul subuman al ei. Îți mai pasă de individualism cînd vezi că, pentru mulțime, nimic nu se îndreaptă iar nepăsarea împietrește legile sociale și-i întărește pe cei care știu să profite? - Nu mă poți obliga să lupt împotriva propriei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
căldări, unelte de lucrat pământul și de cioplit lemnul, banițe și câte alte alea. Căruțele de mine erau pictate, cu motive cosmice, contra unui onorariu modest, plătit În natură și În servicii. Mă rog. Fugăriții prin porumbiște nu s-au Înspăimântat iremediabil: au dat un mic ocol, și-au chemat la rândul lor rubedeniile și au pornit o bătălie cum nici În filmele lui Ghiță n-ați mai văzut vreuna. Ciomege, furci, coase, seceri, topoare, bărzi, sape - fiecare ce-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zise nimic și se luă după ceilalți. Îi era frică de orice: lupi, lipitori, albine, viespi, Întuneric, cucuvele, șerpi, gândaci, dihori, ape adânci, ape repezi, tufișuri dese, singurătate, morți, biserică, profesori, fete, câini, cimitire și orice ar mai fi putut Înspăimânta un băiat de vârsta lui. Văru-său, dimpotrivă, nu se temea de nimic. De el nu se Împiedicau viespile În zborul lor, pe el nu se puneau lipitori și, când Îl vedeau, șerpii o luau În partea cealaltă. Bălțile scoteau clăbuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
singur nu prea l-ar fi Îndemnat inima să pornească. Viclean, Încercă de câteva ori arma netotului și o lăudă: „Țeapănă, ca lumea!”. Vânătoarea pe Vale fusese plănuită de mai multe zile și Blondul (căruia unii Îi ziceau Ectoraș), deși Înspăimântat de ceea ce ar fi putut să i se Întâmple, nu putuse - ca să nu pară nevrednic să dea Înapoi. Ba chiar se pomenise că ațâța nerăbdarea vărului cu imaginea unui morman de guguștiuci vânați, răsturnat pe masa de sub șopron. Bunica ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
simțise iarăși rușinat. Când văzuse sângele țâșnind și ochii Îngroziți și plini de chin, Îl duruse sufletul. Îi dăduseră și lacrimile, dar le ștersese repede, ca să nu le zărească ăilalți. Se bucurase când vițelul o luase la goană și-l Înspăimântase iureșul care urmase. Apoi i se strânsese inima și pentru zornăitul unei ditamai legături de chei a Directorului pe chica gălbuie și tunsă scurt, cu țepi, a lui Baronu. „De ce dă, mă?” se oțărâse pedepsitul la Ectoraș, În timp ce se mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i-au aprins o lumânare la cap, i-au Închis pleoapele și au pus pe ele doi mărunței de metal. Nopți Întregi m-au chinuit ochii aceia. Mă trezeam și intram iară și iară În același vis negru care mă Înspăimânta. Îl vedeam pe Lică În sicriul lui din groapă, năpădit de tot felul de coropișnițe și de viermi, cu fioroase rădăcini Înfipte În coaste, dar, mai ales, În țeastă. Rădăcini vânoase de salcâm Îi intrau pe nări, pe urechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
treci de bunăvoie În Partea Ailaltă, frica nu are ce căuta În ecuație. Dacă Îți e frică, atunci nu mai faci pasul ori, dacă-l faci, e vai de curul tău de sinucigaș prăpădit. Nu trebuie să apuci să te Înspăimânți. Otrava fricii Îți spurcă moartea și chiar o face inutilă, căci disprețul pentru ea e unul dintre motivele pentru care ți-o oferi, nu? Prostii. Otravă? Brrr! De unde să fac rost de cianură ca să termin repede? Să Încerc cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și vinovate furișări Încă din copilărie. De pe atunci nu era În stare să aleagă Între două lucruri căci era sigur dinainte că, de cum alegea, Începea să-i pară rău că nu făcuse altmiteri. Îi plăcea, dar, În același timp, Îl Înspăimânta să fie singur. Nu izbutea decât În puține clipe să se simtă bine cu el Însuși ori cu cei din jur. Găsise scăparea cea mare În somn. Încă de mic visa enorm, de cum Închidea ochii trecea de-a dreptul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și la minte, căci mai ager s-a arătat cel care ajunsese vânzător la librăria din magazinul universal sătesc. Acolo poposise Într-o seară ploioasă de toamnă Ectoraș. Strângea În palma asudată, vârâtă În buzunar, douăzeci de monede și căuta, Înspăimântat de câte i se ofereau, un cadou pentru ziua de naștere a mamei sale. Nu izbutea să se hotărască Între o sticluță cu parfum de trandafiri, o pereche de papuci turnați din plastic și un batic verde pe care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frumusețe. Când să treacă un șleau mai adânc și plin de apă tulbure, ea Îl apucase de mână și inima lui Ectoraș o luase razna, i se suise În gât și bătea așa de tare, Încât Îl asurzea și-l Înspăimânta. Apoi, tot ca din Întâmplare, degetele li se Împreunaseră și băiatul știuse dintr-odată că urma s-o iubească nebunește și cu sfâșieri până la moarte. Habar n-avea ce cuvinte Îi ieșeau din gură și singurul lucru pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu deznădejde pe Marianti, fiica grecului Dadgelinis, și că acea deznădejde se adunase și ea la cele ce mă Îndemnaseră să ung cu vaselină frânghia cea nouă, atârnată de căpriorii Înaltului acoperiș a șopronului...”. Sergentul grănicer care voise să-i Înspăimânte pe copiii aflați În iarba de pe malul Gropanului și-l făcuse pe Lică să se arunce - spre a-și arăta disprețul - În apele reci, adânci și aducătoare de moarte părea un om la locul lui: Își Înjghebase o gospodărie frumușică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Roșii strămători de bete, Să fii drag așa la fete, Cum ești drag măicuții tale, Dragul mamei, drag. Ieri pe când cântau cocoșii, Peste piept ți‐am pus La cămașă panglici roșii, De deochi, ca el să piară Unde spaime‐ l înspăimântă și cocoșii‐n zori nu‐i cântă Să rămâi curat, ca fața Soarelui de sus. Dormi în pace și te scoală Tânăr plugărel! Azi prin somn mi‐ai râs în poală și te‐ am dus plângând sub cruce. Maica Domnului
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o mână uriașă Întinsă după noi din țintirim. 281 Ies din pereți, alunecă ușor și calcă fără zgomot pe podele, Trec aburoși prin uși și prin perdele, Tăcuți și groaznici în tăcerea lor. Făptura lor, atât de dragă ieri, Ne înspăimântă astăzi și ne‐nghiață. și chipul lor nu‐ i cel de‐aici din viață, E cel de dincolo, cu ochi de ceață și cu obrazul supt de lungi zăceri. Arareori, vorbesc cu noi în vis, Ca dintr‐ o foarte mare
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pentru fiecare războinic inamic mort. Ceea ce anticipa nu era prea departe de adevăr. Armata clanului Tokugawa care dăduse unității lui Hidetsugu o lovitură nimicitoare se năpustea acum, cu ferocitate, asupra propriei sale unități. Comandanții din clanul Tokugawa erau ei înșiși înspăimântați de forța neînduplecată a spiritului trupelor lor. Caii făceau spume la gură, chipurile oamenilor erau încordate cu îndârjire, iar armurile care veneau în valuri, se acoperiseră de sânge și praf. În timp ce forțele clanului Tokugawa presau din ce în ce mai aproape, intrând în bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întîmplat. 15. Au venit la Isus, și iată pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci, șezînd jos îmbrăcat și întreg la minte; și s-au înspăimîntat. 16. Cei ce văzuseră cele întîmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii. 17. Atunci au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor. 18. Pe cînd Se suia El în corabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo. 29. Dar locașul Domnului, făcut de Moise în pustie, și altarul arderilor de tot erau atunci pe înălțimea Gabaonului. 30. David nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimîntase sabia îngerului Domnului. $22 1. Și David a zis: "Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu, și aici să fie altarul arderilor de tot pentru Israel." 2. David a strîns pe străinii din țara lui Israel, și a însărcinat pe cioplitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Israel în păzirea legii Domnului, Dumnezeului tău! 13. Atunci vei propăși dacă vei căuta să împlinești legile și poruncile pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru Israel. Întărește-te și îmbărbătează-te, nu te teme și nu te înspăimînta. 14. Iată, prin străduințele mele, am pregătit pentru Casa Domnului o sută de mii de talanți de aur, un milion de talanți de argint, și o mulțime de aramă și de fier, care nu se poate cîntări, căci este foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
40. Dar un fum gros începea să se înalțe atunci din cetate. Beniamiții s-au uitat înapoi; și iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer. 41. Bărbații lui Israel se întorseseră; și bărbații lui Beniamin s-au înspăimîntat, văzînd prăpădul care avea să-i ajungă. 42. Au dat dosul înaintea bărbaților lui Israel, și au fugit pe calea care duce în pustie. Dar năvălitorii s-au luat după ei, iar pe cei ce ieșiseră din cetate i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
mâhnirea că-și pierduse un copil o cufundase într-o disperare fără margini și se îmbolnăvise, doborâtă de febră. În timp ce zăcea, îi tecu o clipă prin minte că Lizzi ar putea fi implicată în pierderea celuilalt copil și asta a înspăimântat-o așa de tare, încât nu a cutezat să spună nimic. Îi fusese așa de rău, încât a crezut că poate a fost doar un coșmar. Un laț de fier părea căi strivește capul și era foarte speriată, apoi înota
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
stânga unde este fiara apocaliptică cu gura deschisă. În partea stângă, în dreapta scaunului de judecată sunt 3 grupe de condamnați: iudei, turci, tătari amestecați cu armeni, conduși de Moise la judecată. Dacă fețele drepților sunt oarecum senine, ale păcătoșilor sunt înspăimântate și deznădăjduite. Toți se îndreaptă nelinițtiți spre judecată. În partea stângă a ansamblului urmează părțile obișnuite: învierea morților vestită de un înger, animalele terestre și din apă care restituie trupurile omenești. De remarcat femeia apocaliptică, încadrată de două animale, ținând
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]