1,110 matches
-
de exemplu, zvonul unor amenințări îi poate face pe alegători să voteze într-un anumit fel. În special în zonele rurale, cetățenii care se găsesc într-o situație de dependență și asupra cărora angajatorii pot exercita influență pot fi prea înspăimântați pentru a vota pentru un candidat al opoziției. Frauda poate avea loc la numărarea voturilor de exemplu, prin distrugerea voturilor opoziției sau prin introducerea secretă a unui număr de voturi pentru candidații favoriți. Prin urmare, ele trebuie deschise la sfârșitul
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
3. Cum să faceți față senzației de copleșire Inspiră superficial și expiră lent. Mă concentrez asupra a ceea ce se întîmplă acum, nu asupra a ceea ce s-ar putea întîmpla; ce trebuie să fac? Mă aștept să mă simt și mai înspăimîntat, dar pot ține sub control sentimentul de teamă. Situația aceasta va lua sfîrșit în curînd. Îi pot face față. Teama îmi încetinește reacțiile, dar nu mă voi lăsa învins de ea. Chiar dacă mă simt rău și aș vrea să evit
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
se fi răpit o provincie. Să ne punem mereu întrebarea: oare tăcerea privind crimele generate de această alianță între polii răului nu compromite social-democrația europeană? Crimelor nazismului li s-a pus capăt, dar victimele comunismului stalinist sunt și azi dezrădăcinate, înspăimântate, discriminate, neavând decât vina de a se fi născut când nu trebuia. Să ne amintim de caracterul criminal al Pactului chiar din titlu: să-l numim cinstit Pactul Hitler-Stalin.
PACTUL RIBBENTROP – MOLOTOV DE FAPT, PACTUL HITLER-STALIN. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
oraș: — Am văzut sângele lor curgând laolaltă cu al vostru, bravii mei cavaleri... are aceeași culoare ca și cel al domniilor voastre... „Așa e“, Își spuse, „am avut dreptate. În fața lui Dumnezeu toți suntem la fel...“ În mijlocul curții stăteau palizi și Înspăimântați captivii, Înconjurați de slujitorii ducelui. Erau acolo Amadeus din Genf, Siegebert din Solden, maestrul de vânătoare, starețul Otto și alții. Eglord lipsea. — Unde-i ministerialul din Opfingen? Întrebă Conrad. Oamenii lui Îl priviră mirați. Înaintea lor se afla un războinic
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ei sărăcăcios, cu sacoșa cu pâine și mâncare pentru copilași. Da. Era bucuroasă. Copiii erau sănătoși, cuminți și ascultători. Aveau ce mânca. Era liniște și pace. Spre dimineață, în zori, zâmbetul mamei s-a metamorfozat brusc în groază, iar copiii înspăimântați se trăseseră îngroziți în spatele mamei pentru a fi apărați, protejați, salvați. Ce se întâmplase? Din "rânduiala" Ta, Doamne, veniseră "lupii" înarmați cu pistoale-mitralieră să pedepsească pentru păcatele și fărădelegile lor "oile" Tale. Și-i voi arunca pe ei în cuptorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în urma bătăilor primite la celula 101. Spune că a procedat astfel imitând cazul Petre Popescu, când avusese ordine de la Popa. Popescu a fost implicat în ambele procese ale deținuților, decedând în Casimca Jilavei într-o precară stare fizică și complet înspăimântat. Când unii colegi din Jilava i-au lăsat pâine la baie, Aristotel Popescu i-a denunțat gardianului pentru că îl ajutau, refuzând să mănânce cadoul primit. A fost, într-un fel, victima absolută a Piteștiului, pentru că, prin torturi îngrozitoare, a fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
întrucât mișcarea nu urmărea înlocuirea vechilor credințe cu cele comuniste, ci, pur și simplu, distrugerea primelor. În ceea ce privește sintagma 'creier spălat', ea este justă doar dacă admitem că spălarea creierului urmărea introducerea spaimei, și nu a vreunei scări de valori. Cei înspăimântați au fost însă foarte puțini chiar și după încetarea acțiunii, iar păstrarea lor pe aceste coordonate se explică prin condițiile în care au trăit după oprirea schingiuirilor. Exemplele la îndemână sunt cele ale lui Aristotel Popescu și Dan Dumitrescu (ambii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ale rațiunii sau ale socialului dezlânat și „desfrânat”, ale istoriei brutale, „iraționale”, dar curaj și În mijlocul unei nopți clare, cristaline, de august, cum mi se Întâmplă și mie - și foarte multora, pe toate meridianele! - când ridic privirea admirativă, uimită și Înspăimântată, spre firmamentul sclipitor și teribil, ce Încearcă, prin grandoarea și forța sa liniștită și enormă, să mă turtească În carapacea mea de măruntă insectă așa-zis gânditoare! Toată această indescriptibilă și incomensurabilă masă de piatră și gaze, de continue explozii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vârsta lor, un băiat care locuia doar la câteva minute de mall, dar care acum dispăruse. Iar ceea ce mă făcuse să mă foiesc neliniștit pe banca aia era faptul că nici unul dintre cei cinci băieți, inclusiv fiul meu, nu părea înspăimântat. Nici unul nu părea să se teamă de ceva. Ceea ce mă deranja cel mai mult era cum fuseseră nevoiți să-și domolească entuziasmul - amuzamentul - în fața unui adult. După care: valul de adrenalină stopat de întrebarea lui Sarah. - Tati? întrebă ea. - Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ud pe buze. Robby a trântit ușa și-am auzit zăvorul. M-am ridicat în picioare, clătinându-mă în întuneric, și mi-am șters sângele de pe buze. Am scos un strigăt atunci când Robby m-a ținut locului cu o îmbrățișare înspăimântată. Am ascultat atent. Era atât de întuneric în cameră încât ne-am forțat să ne concentrăm asupra sunetelor zgârieturilor. Brusc, zgârieturile au încetat. Strânsoarea lui Robby s-a relaxat. Am expirat. Dar destinderea n-a putut continua pentru că s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai piuie. - Hu-ah! Asta venea de unul din tipii de la etaj. Celălalt a scos iarăși un chiot voios. Se vedea că se distraseră și altădată în acest fel. Miller și cu mine respiram din răsputeri. Nu-mi păsa dacă arătam înspăimântat. - Simt o prezență masculină, l-am auzit pe Miller murmurând în timp ce scana încăperea. - Luminile pâlpâie, Bob, strigă Sam de pe coridorul de la etaj. De unde stăteam eu și Miller am privit sus și am putut zări luminile pâlpâitoare ale aplicelor reflectate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
izbitor cu frenezia și eșecurile costisitoare ale tehnicității contemporane, „omul tehnic” aflat într-o criză deja descrisă în secolul trecut de ultimul idealist, neamul Heidegger. Cel care devine, din stăpân pe instrumentele și legislația revelată a forțelor naturale, sclavul lor înspăimântat, aproape dușman al naturii și al omului, al planetei. Închinător și jertfitor la noua religie a „progresului”, Progresul văzut ca ultima zeitate de aur a umanității, cea în fața căreia, și a imaginii ei arogante, „Vițelul de aur” al adaptării și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ordinea universului. Cine vede modificările astea? Dumnezeu și, vreau să cred, artistul. Geograful vede deplasarea continentelor, istoricul analizează prețul războaielor dintre continente, politicianul le scoate la mezat, bancherul le transferă la pierderi. Cine sesizează mișcarea interioară, a ființelor care trăiesc înspăimântate, mereu la limită, vieți unice și irepetabile? Artistul. Fie el poet sau muzician, pictor sau geometru, filosof sau împletitor de plase de păianjen...! Poezia este sămânța a patra, cea căzută în pământul cel bun? Sau cea căzută pe stâncă stearpă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să plec În sud și să caut senzația completă care deschide În loc să restrîngă, să limiteze, cum face marfa. Senzația - kick - Înseamnă să vezi lucrurile dintr-o perspectivă aparte. Senzația e una de libertate de moment față de revendicările cărnii precaute, sîcÎitoare, Înspăimîntate, pornită pe Îmbătrînire. Poate că voi găsi În yage ceea ce am căutat În marfă și-n iarbă și-n coca. Yage ar putea fi rezolvarea ultimă. Nivelul cel mai de jos În evaluarea cuiva care se Înscrie pentru serviciul militar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
con cesiuni când nu i se acordase realizarea promisiunilor făcute, dar de rândul acesta, fiind vorba de resortul lui, în Ministerul de Finanțe, nu poate ceda: ori obține numirea lui Ottulescu, ori se retrage și țara va ști de ce. Duca, înspăimântat, caută să obțină atenuări, dar, nereușind, pornește vineri 29 decembrie la Sinaia, la Peleș. Cu același tren pleca o mulțime de lume la sporturile de iarnă și odihnă. Dinu cu familia, Costinescu cu doamna și mulți prieteni. Duca - preocupat, și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu dădu îndărăpt. Apoi a doua comandă rostită cu același glas strident: Arma la ochi!... Foc!... Și iarăși văzui culcându-se la pământ zecimi de oameni. De astă dată toți câți mai rămăseseră în picioare au rupt-o de fugă, înspăimântați, iar cavaleria luându-se după dânșii îi strivi sub picioarele cailor, îi snopi cu săbiile pănă ce curăți cu desăvârșire strada pe care nu se mai vedea acum decât răniți și morți. Am fost față la acest înfiorător măcel. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o coșmelie ar fi tentați s-o numească unii mai boieroși, cu trei încăperi și o verandă, Doamne, pereții sunt atât de firavi, atât de subțiri încât iarna, ca acum, când bate vântul șuierător și rece, noaptea, eu mă trezesc înspăimântat gândindu-mă că dintr-o clipă în alta vântul o să doboare zidurile, o să le spulbere și o să ne pomenim cu paturile dimineața în zăpadă, sub cerul liber, neajutorați... Sigur, s-ar putea să fie vorba de o exagerare a minții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu-i așa? Noi credem în tine, ajută-ne! Nu ne lăsa! Stăteam încremeniți cu lemnul pe umeri, cu inima cât un purice, neîndrăznind nici să respirăm. S-a apropiat și mai mult de noi, examinându-ne fețele înghețate și înspăimântate. Deodată s-a luminat la chip, s-a dat un pas înapoi lovindu-și cu bastonul cauciucat tureatca cizmei bine lustruite. Un zâmbet nătâng îi apăruse pe fața lui buhăită prelungindu-se până la gușa fleșcăită, tolănită indecent pe cravata cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
două componente solide ale cavității bucale. (Apud Nicolae Bălcescu) În momentul în care am fost trântit pe masa de stejar, m-am lovit atât de dureros, încât organele mele cu secreție externă au intrat automat și simultan în funcțiune eliberând înspăimântate produsele degradate ale activității lor fiziologice. Pe fața de pânză roșie se vedea limpede un lichid sub formă de pată lăbărțată, iar în atmosfera camerei de tortură plutea un iz de natură viscerală. Eram îngrozit. Nu mai eram o ființă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
onorata doamnă ceva mai înaltă, și-a dat drumul ca din pod, iar la contactul dureros cu patul a mai clipit rapid și nervos de vreo câteva ori din coada ochiului stâng. Ei, drăcia dracului! S-a ridicat tulburată și înspăimântată pipăindu-și cu palma dreaptă și cu degetele rășchirate partea posterioară pentru a se convinge dacă toate cele cinci vertebre atrofiate ale zonei coccisului sunt la locul lor și dacă prețioasa noadă este în afara oricărui pericol. După un sumar dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că era cu putință, dar că suferințele vor depăși tot ceea ce îndurase până atunci deoarece era deja vindecat, iar operația ar dura mult. Cu toate acestea, el hotărî să se supună acestui martiriu, chiar dacă fratele lui mai mare îi spunea înspăimântat că el n-ar putea îndura o asemenea caznă. Rănitul însă suportă totul cu aceeași răbdare. 5. I-au tăiat carnea și osul de prisos, căutând să afle diferite mijloace pentru ca piciorul să nu rămână prea scurt: l-au uns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
bine celor care vă urăsc”1). 279. DESPRE CUM CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, A POTOLIT FURTUNA MĂRII, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 8,23-27. 1. Primul. În timp ce Cristos, Domnul nostru, dormea, s-a stârnit pe mare o furtună năpraznică. 2. Ucenicii Săi, înspăimântați, L-au trezit, iar El i-a mustrat pentru puțina lor credință, spunându-le: („De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?”). 3. Le-a poruncit vânturilor și mării să se potolească; și potolindu-se, s-a liniștit marea; oamenii s-au minunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe rând aducându-i mâncare în fiecare zi, încât o copleșea rușinea. Trecuse prin minte totul, fără a omite nici cele mai mici detalii. Trecuseră opt luni de zile de când îi murise copilul iar vocea o trăda cât era de înspăimântată că nu va mai avea un alt copil. Situația se schima radical din zi în zi. După câtva timp, Carlina întâlni din întâmplare pe doctorul Ciuntu, un neurolog renumit și îl rugă dacă poate să îi facă un control amănunțit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o paranteză în jurul lui. "Pe urmă" m-am căsătorit, îmi răspunde pe un ton rece. Da-da, începe ea să se înflăcăreze, m-am căsătorit. M-am căsătorit cu un bărbat foarte frumos, atît de frumos că uneori, noaptea, tresăream înspăimîntată că l-am pierdut... "L-am pierdut", surîde doamna Cristina, nu-i așa că sună ciudat? Poți pierde un ceas, poți pierde un inel, poșeta... Era frumos, revine ea la tonul dinainte, înflăcărat, era manierat, era... cum să-ți spun?... era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am aranjat-o în întregime, unde totul este al meu, am adus și 1 200 de cărți“. Atunci, marele șef, răzgândindu-se, nu știu de ce, s-a instalat sub arcadă, zicând: „Biblioteca din camera asta îi aparține doamnei“ - și eu, înspăimântată, am întrebat: „Și rândul de cărți cu învelitoare albă de deasupra ușii?“ Atunci s-a întâmplat minunea: omul ăsta îngrozitor, care m-a lăsat săracă precum Iov, fără pat, fără saltea, fără o masă sau un scaun, lucruri care pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]