13,784 matches
-
sfîrșită într-o baie de sînge, Revoluția românească a fost resimțită, prin jertfe și prin timpul ei calendaristic, drept un semn mesianic și o certă slobozenie la mîntuire. Nu se putea intra în nici o sală de expoziții fără a fi întîmpinat de valuri de sînge și baloți de spini împletiți în coroane, de păduri de cruci și tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cîteva zile în urmă, îi pictaseră în atitudini hieratico-marțiale pe demiurgul din Primăverii și pe îngereasa
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
fiindcă - se zice - am fost prea aspru, folosind niște epitete care nu rimează nici cu "prinț", nici cu "regent". După care a continuat: "...în ultimele zile îmi era rușine și scârbă să scot capul îl lume. Din toate părțile eram întâmpinat cu vorbele: - Bine i-ai făcut! Prea își face de cap. (E vorba de Măria Sa) - Ai avut curaj! - Ești îndrăneț!" ..."oficioasele partidelor național-țărănesc și liberal s-au luat la harță, învinuindu-se reciproc de a mă fi plătit și pus
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
timp, producând autarhia textului. (Auto)referențialitatea prozei de ficțiune rămâne una larg deschisă, înglobând (i)realismul, mitul, visul, alegoria, parabola. Pentru Blandiana, proza este calea spre completitudinea expresiei de sine. Descoperim aici o extensie poetologică spre concret și reconstrucție biografică. Întâmpinăm, prin urmare, aceeași poetică a transgresiunii, ca și în poezie, a substituirii, a reproiecției realității în imaginație, prin metoda firească a memoriei transformatoare. Transformarea este idealizată și "afectată", prin emoție și conștiință vizionară, libere, fără urme de înstrăinare ideologică. Teleologia
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
se pare cel mai dureros. Toate aceste experiențe care trec de faza juvenilă n-ar avea nimic special dacă ele n-ar disputa mereu acest ciudat sentiment al lui a fi într-o lume străină, propriu tuturor dezrădăcinaților. Marjan nu întîmpină dificultăți în a socializa, cel puțin clubul perifericilor o primește cu brațele deschise însă dificultățile încep atunci cînd încearcă să-și facă cunoscută propria sensibilitate nu doar în acord, ci și printr-o diferență cu sensurile ei care vin din
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
mai târziu, deceniu care înseamnă alterări de profunzime ale Clujului din deceniul șase. Amândoi am parcurs cu mare euforie experiența echinoxistă: Petru Poantă, critic de poezie; eu, critic de proză. La absolvire traseele noastre se despart categoric. Petru Poantă era întâmpinat în 1970 de un Cluj permisiv, deschis, iubitor de tinerețe și intelectualitate, devenind prin repartiție guvernamentală redactor la "Steaua", cum nu se putea mai bine pentru un profesionist ardelean al spațiului literar: "Clujul mă adopta ca pe un răsfățat al
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
și intelectualitate, devenind prin repartiție guvernamentală redactor la "Steaua", cum nu se putea mai bine pentru un profesionist ardelean al spațiului literar: "Clujul mă adopta ca pe un răsfățat al soartei", recunoaște el (p. 29 în volumul 2). Eu eram întâmpinat, în 1978, la absolvire, de un Cluj ostil, închis, suspicios față de tineri și față de noii intelectuali care ar fi dorit să se instaleze aici. Ba chiar mai grav, în acel moment, era o proastă recomandare pentru instituțiile oficiale ale regimului
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
a Studenților", edificiu central și definitoriu, atât pentru oraș, cât și pentru scriitorul care îl evocă pornind de la un pretext, de la un eșantion semnificativ de istorie trăită. Autorul cunoaște dificultățile pe care le va avea de înfruntat: Voi avea de întâmpinat cel puțin două capcane: una, a sentimentalizării unei nostalgii presante după vârsta tinereții eterne, care aici este intervalul studenției; și a doua, un posibil entuziasm excesiv față de Clujul anilor '60, a cărui imagine nu o pot nicicum asimila imagisticii derizorii
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
mereu încolțit de timp, strivit de spațiu, boicotat de istorie?! A trăi cu acest orizont în față - iată fapta de eroism a omului, iată - spus simplu, în proza cea mai curată - măreția individului care, cu moartea în suflet, încearcă să întâmpine neantul prin curajul actelor sale. La întâlnirea cu moartea, el nu vrea să vină cu mâinile goale. Așa au apărut catedralele, așa a apărut civilizația. Ca o sfidare a condiției noastre limitate, ca o revoltă față de durata noastră precară. Grandoarea
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
și atunci când epocile se schimbă. Însă scena de vârf, extraordinară, a cărții e una de interior. În apartamentul mizerabil al lui Pepino, care li se deschide numai dacă aruncă înăuntru, pe geam, cu bulgări de pământ, cei trei fugari sunt întâmpinați de surdomuta Steluța, nevastă disponibilă și mamă aprigă a unui copilaș jegos, chinuit de țigănușii de pe scară. Foamea, frica și instinctul sexual, plus cel matern, gătitul și îndestularea stomacului, avansurile "părințelului" și complicitatea amoroasă a gazdei, spectacol live reflectat și
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
pricinuită de o pierdere cu neputință de recuperat. Moartea cere doliu și îmbălsămări, parastase și pomeni, lacrimi și regrete. Alteori cere apoteoze romantice: poeții fac apologia morții în numele eliberării de chinul vieții. În toate aceste cazuri, o trăsătură invariabilă ne întîmpină mereu: un sentiment ce se exprimă într-o formă mai mult sau mai puțin patetică. Nu aceasta e situația filozofiei. Dacă vreți o discuție aseptică golită de orice urmă de emotivitate spontană, citiți cărțile în care filozofii vorbesc despre moarte
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
doream să umplu acest gol al memoriei mele afective, de aceea, știind că Augustin Buzura va veni la Cluj, în octombrie, ,,pentru niște nesuferite controale medicale", am decis să fug din Oradea în orașul amintit, ca să îl întâlnesc. M-a întâmpinat cu un aer ceremonios, îmbrăcat într-un elegant costum albastru-închis, la care asortase o cămașă bleu și una din cele peste o sută de cravate pe care le colecționează. (Am aflat mai târziu că, în aceeași zi, trebuia să participe
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
de cutnie ca gușa porumbului, încins peste mijloc cu un șal de }arigrad, cu ișlicul în cap și învelit pînă la ochi cu o giubea de postav albastru blănită cu blană de rîs" (cap. I). în această antologică scenă ne întîmpină un fond balzacian mai profund: nenumit, dar prezent, Lavater îl ajută pe scriitorul român, ca și pe Balzac, să citească pe fața eroului său caracterul și destinul personajului. Iar prima apariție a celuilalt erou principal, Tuzluc, apariție sonoră, prevestitoare, sub
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
sferturi de veac, s-a trezit nemaipomenit de tînăr. Iar această tinerețe nu este confecționată nici din entuziasm, nici din dorințe deșarte, ci dintr-o extraordinară seninătate. O seninătate incorporată în ceea ce se apropie de veșnicie și nu în ceea ce întîmpină în faptul zilei clocotul vieții.
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
France și difuzate de canalul de televiziune Paris Premiere în luna mai a anului 1996. Ecoul mediatic iscat de ele a fost pe măsura îndrăznelii cu care sociologul atacase atunci televiziunea, iar reacțiile de ostilitate cu care jurnaliștii i-au întîmpinat critica nu au făcut decît să-i sporească notorietatea. Mai mult chiar, popularitatea lui a atins pragul vedetismului mediatic. Din sociolog a devenit vedetă și din teoretician, persoană publică. Dar o vedetă care îndrăznise să divulge mecanismul producerii vedetelor. O
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
celor care nu înțelegeau, la apariția noii Gramatici a Academiei, de ce e nevoie de o descriere amănunțită a verbului românesc (de ce 10 sau 11 conjugări?) venea și din faptul că mulți nu încearcă să-și imagineze dificultățile pe care le întîmpină un non-român care învață româna. Desigur, discuțiile au adus și multe opinii raționale, argumentate, datorită cărora întreaga agitație mediatică a căpătat oarece sens: a atras atenția asupra unor probleme și le-a formulat, scoțîndu-le din tăcerea și nepăsarea care le
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
a lui Ion Iliescu. Dovada peremptorie că lucrurile stăteau așa se află în revoltătoarea poveste a ceea ce ar fi trebuit să fie primul număr pe 2006 al revistei Institutului, "Clio 1989". Coordonată de istoricul Bogdan Murgescu, revista a avut de întâmpinat barajele în serie puse de abilii oameni de curte ai lui Ion Iliescu, între care strălucit prin îngustimea viziunii și jenant prin lipsa de informație eternul domn Scurtu. Ca mostră de "competență", dl. Scurtu nu auzise, de pildă, de Peter
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
valoroase produse literare, lucrări simfonice sau capodopere ale artelor plastice. Nu deranjau pe nimeni, viața lor părea fixată definitiv pe niște fundamente ale normalității, sensibilității și bunului gust, într-o armonie familială pe cât de solidă, pe atât de predictibilă. Au întâmpinat cu entuziasm sfârșitul războiului, convinși că lumea va reveni la rosturile ei firești și primii ani postbelici au fost de frenetică și inconștientă sărbătoare. Apoi, după abdicarea Regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, totul a basculat într-un coșmar inimaginabil
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
lumi românești (...) nu erau bogăția sau confortul, ci calitatea relațiilor umane. Ele se înjghebau repede, se dezvoltau cu simplitate și se desfăceau de cele mai multe ori fără dramă. O bunăvoință însoțită de oarecare discreție făcea ca un nou venit să fie întâmpinat cu o prejudecată favorabilă, și doar dacă intervenea ceva cu adevărat condamnabil în comportamentul lui se vedea evitat, dar nu mai mult decât atât. Prieteniile erau tolerante, antipatiile la fel. Falsele idealuri nu măturau încă lumea întreagă, cu aripa lor
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
plăcea să vină, pe malul unui rîu etc. Ca și Garcia Marquez cu romanul său, Dragostea în vremea holerei, regizorul reușește să transfigureze crochiul, să confere personajelor sale acea complexitate și trăire autentică. Nu există nici un ricoșeu cinic, moartea este întîmpinată fără spaimă, ea este deja acolo, iar viața pulsează în toate aceste femei atît de diferite nu doar ca vitalitate, ci și ca intensitate a trăirii. Regizorul insistă pe o serie de cadre care ne amintesc de neorealismul italian cu
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
supremația clasicismului, "spre mortificarea modernilor", cam în chipul în care bătrînul Boileau proceda în faimoasa-i dispută numită La querelle des Anciens et des Modernes. Contestînd "naturalismul modern" semnat de Flaubert, Zola ori de frații Moncourt, firește că Brunetiere a întîmpinat "o viguroasă rezistență" din partea "impresioniștilor". Scandal! Un Jules Lemaître își permitea a declara că operele clasice s-au perimat și că numai creațiile moderne pot naște vibrațiile de sensibilitate ale cititorului de azi. S-ar părea că e la mijloc
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
Cantemir și pe trădătorul Gavriliță, - i-ar fi pus în lanțuri, dându-i pe mâna lor, să-i aducă la Iași, să fie judecați. Dumitrașcu e fericit citind scrisorile acestea. Se pregătește de sărbătoare. Strânge lumea la miting, să-l întâmpine pe Husain-bei, presupusul aducător al mult râvnitei confirmări. Locului de întâlnire, capcanei întinse, farsei și comicăriei, i se nimeri să i se zică Valea adîncă. (va urma)
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
și apoi fiica sa, Olga Sturza, care ̀în 1918 ̀înființează aici un orfelinat, iar ̀în 1946 donează totul statului. Acum, aici funcționează „Grupul Școlar Agricol Mihail Kogălniceanu". Biserica din Miroslava La ieșirea din curtea palatului Mavrocordat, te întâmpină fosta biserică a familiilor Sturza și Mavrocordat, ridicată ̀în 1834. Un monument funerar sculptat în marmoră de Olga Sturza pentru tatăl său, împodobește interiorul bisericii, iar în exterior îi corespunde o placă pe care scrie că rămășițele pământești ale
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
aflăm că s-a reparat radical în 1898 prin strădaniile preotului paroh Mânjescu și a primarului Gh. Oarză. Schitul Vlădiceni, Str. Trei Fântâni, Nr. 3 Așezat ̀în locul numit „Poiana Vlădicăi”, unde domnitorul Alexandru cel Bun împreună cu Mitropolitul Mușat au întâmpinat în 1415 moaștele Sfântului Ioan din Trapezunt. Prima biserică s-a zidit în 1910, dar a dispărut la explozia depozitului de muniție din apropiere (10 mai 1918). A doua biserică, construită între 1923-1928, a fost dărâmată de comuniști. Actuala biserică
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
erau profesoare. Biserica din Vlădiceni, Sat Vlădiceni biserica veche a fost restaurată ̀în 1803 de cuviosul arhimandrit Macarie, iar ̀în 1908 soții Neculai și Eufrosina Gheorghiu o renovează cu fonduri proprii. Casa Kogălniceanu din Bucium Casa Kogălniceanu ne întâmpină la intrarea în șoseaua Buciumului. Aici a locuit cel care avea să spună: „Ceea ce știam mai mult am ̀învățat nu ̀în Germania, ci ̀în Moldova”. El a făcut parte din prima promoție a „Institutului de educație” de la
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Ion Creangă și Mihai Eminescu. Prima școală din Bucium, Soseaua Bucium În toamna anului 1865, anul școlar ̀începea ̀într-o căsoaie cu două săli de clasă și locuință pentru director. Atunci ̀învățătorul Ștefan Țeranu ̀îi ̀întâmpină, cu emoție, pe cei 25 de școlari, șturlubatici, care purtau opinci și trăistuțe cu ceasloave și bucoavne, dar cu ochii vii și plini de deșteptăciune. Fosta primărie a comunei Bucium, Șoseaua Bucium După cum este scris ̀în mozaicul de la intrare
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]