7,771 matches
-
relata și nu te vei burzului la fata aceea! - De ce aș face-o? Ce am eu cu Vira asta a ta? - Ei vezi? Asta e! Vira, al cărei nume tu îl pronunți impasibilă și cu o oarecare ironie, a descoperit întâmplător un nor negru care planează peste casa ta, în stare să aducă tulburări în atmosfera căminului tău conjugal. - Nu mai spune? Pe chipul Inei înflori un zâmbet, abia perceptibil, dar în care se ascundea o oarecare teamă, ca întotdeauna când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Film din care nu au înțeles mare lucru, în special, din cauză că băiatul, care mai mult a mângâiat țațele, obrajii, pieptul și părul fetei, decât a văzut ce se perinda pe ecranul cinematografului LA DOAMNA DIN COLȚUL STRĂZII. Cum zic, nimeriseră întâmplător, unul lângă altul, doar cu câteva minute înainte de a fi început filmul.Avuseseră timp doar să se privească, dar, clipa a fost magnifică. Au tresărit. S-au plăcut. Apoi lumina s-a stins, a început rularea filmului, și, în același
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tâmpit, cu o curvușcă, abia ieșită de pe băncile liceale, printrun gest cât o furnică, au iascat o furtună cât un elefant, în imensul pahar cu apă, al societății românești contemporane. Nefericirea tuturor a făcut ca cei doi să se cunoască,întâmplător, la o petrecere extravagantă. Hodoronc, tronc, s-au îndrăgostit, lulea, unul de altul. Ba, nu chiar unul de altul, ci, el,de cucuiul ei, pe când, ea, de numele răsunător al nababului și de miliardele sale. Presa - călare pe ei! În
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fost acceptată cu mare dificultate, în foileton, în ziarul Iran, apoi în volum, tot în 1941. Publicul cititor a fost șocat nu numai de noutatea estetică a romanului, ci și de limbajul criptic, ceea ce dă naștere la multe interpretări. Nu întâmplător, credem, capodopera prozei persane a stârnit interesul și entuziasmul părintelui suprarealismului, André Breton, după traducerea în franceză. Calitatea esențială a Bufniței oarbe e că nu seamănă cu nici o operă din literatura universală. Ea nu se poate înscrie în nici o tipologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să fie muzicant. Pauza Îi amin tește că trebuie să știe a calcula timpul, ca un poet. Atitu dinea față de muzică nu e identică la Isadora Duncan, la circ, la varietăți sau la teatrul japonez”(În Tehnica mișcării...,1920). Nu Întîmplător am subliniat cuvîntul stăpîn : o ironie a comentariului gînditorului citat ne face să observăm cîte acte de sclavie Îndeplinește stăpînul scenei! Subordonarea față de text, regie, mișcare, muzică, durată (a segmentelor de spectacol), distanță( Între actor și celălalt interpret, dar și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ce consemna, referitor al secțiunea sa secundă : după ’89, se zice, cenzura rămîne doar de natură economică. Și totuși... Maria Ghitta demonstrează că epoca... supramodernă a teatrului românesc, anul Întîi de după șocul eliberării, nu a Început spontan, nu a fost Întîmplător, nu a scăpat din chingile neo controlului ideologic. Cei care au anunțat pe micul ecran, emoționați, „ Tiranul a fugit!”, nu erau inocenți. Primul an de libertate al artei scenice, susține atît de inteligent autoarea capitolului, era suspendat Între „magia libertății
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Salonul-separeu se lumina brusc, ca și cum s-ar fi repetat acel prim bing-bang al înfiripării Creației. Erau însă și dăți când Iozefina juca o altă carte: intra în bibliotecă la ora fixată, bineînțeles, dar nepăsătoare, ca și cum ar fi trecut pe-acolo întâmplător sau ca și când ar fi intrat în bibliotecă pentru prima oară, dând mai ales, senzația că nu mai poate presta „munca aceasta patriotică ingrată” de a dactilografia texte pe de-a moaca și că, obosită fiind, mai degrabă s-ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
împărțit tovarășul Sima. Valy îi suflă de fapt, lui Sima, cel mai bine în supă. Până și eu de la el învățasem (mi-am dat seama mai târziu, desigur) să suflu în câte o supă (nu în prea multe, pentru că, nu întâmplător, mă născusem într-o familie de nonconformiști și principiali care erau convinși că nu s-ar ajunge departe cu linsul blidelor). Sau începusem, fără să-mi dau seama, să semăn tot mai bine cu Mihai din Giulești, cu personajul pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu deosebită răbdare bâțâindu-mă pe genunchii lui-Cred că te-ai lămurit, Pruncule, că în cutia asta năzdrăvană, nu stă nimenea, pentru că nu are cum să încapă. Cei care vorbesc aici sunt departe, tare departe. Când zicea departe, se uita întâmplător spre ușă, iar eu îi urmăream cu gura căscată, privirea și gestul cu mâna, ca și cum acel departe ar fi chiar acolo. Repede săream de pe genunchiul lui nenea Epa și mergeam spre ușă, adică spre acel departe, unde mă aștepta pridvorul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bălăriile care țin loc de gară. Da. De acolo, trenurile nu se mai întorc înapoi. Vorbea cu buzele întredeschise. Aproape crispată. Ca și cum i-ar fi părut rău că gândise toate astea cu voce tare. Îmbujorată la față, cu palma ajunsă întâmplător pe mâna lui Gerard, udă, zise : Dictați, vă rog... Gerard dictase câteva fraze. Iozefina întrerupse din nou dictarea: Strașnic bărbat, Mihai de Giulești ăsta făcuse ea pe un alt ton, mai veselă. Și îndrăgostit lulea de doamna contesă de Bethlen
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aer dintre noi. Reluam propoziție cu propoziție, sintagmă cu sintagmă, cuvânt cu cuvânt accentuând mai ales vocalele deschise. Ea repeta după mine ca și cum ar fi vrut intenționat, să mă imite prost. Figura aceasta se repetă de câteva ori și, fiindcă întâmplător, ea se bâlbâi, o umflă râsul și, fără să-și verifice gestul, căzu cu capul pe umărul meu, apoi și-l retrase, ca și cum ar fi conștientizat, cu oarecare întârziere, greșeala făcută. Lăsați-vă capul pe umărul meu - șoptesc. Și cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a discuției... Acuma începeam să pricep eu cât de cât, de ce am găsit statueta Afroditei făcută cioburi. Fusese așa ca și cum ar fi trebuit poate, să corespundă unui anumit plan încă necunoscut mie. Senzația că în această lume nimica nu e întâmplător, îmi tăia orice elan. Stau și mă gândesc abia acuma, cât de fericit aș fi putut fi, dacă nu aș fi dat importanță statuetei cu pricina. Eram aproape sigur că tot ceea ce avea să se întâmple în cele două luni
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sfârșit, mai dramatizam eu nuvela lui Alexandru Ivasiuc? Totuși în tot răul este și un bine. Nu aveam, cu certitudine, această onoare. Ce era de făcut acuma? Puteam eu să o iau pe Roji la bani mărunți în ceea ce privește discuția auzită întâmplător? Nu. Și la ce bun? După discuția respectivă, cu o oră înainte, nu mai credeam în nimic și în nimeni. Toți pașii săvârșiți de mine în acest orășel, fuseseră, în mod cert, bine gândiți de cineva. Aproape că nu mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din lumea celor lunecătoare pe șosele; nici măcar la știrile de după-amiază, de obicei doldora de accidente rutiere, descarcerări și explozii, dispariția ei n-a fost pomenită. A rămas doar un haiku despre moartea alfinei (compus de un avion care trecea Întâmplător deasupra, pe ruta Frankfurt-Tokyo): „A chibritului flacără, scăpărând un stacojiu stins...“ ...și-a mai rămas, câteva săptămâni, amprenta ei carbonizată, ca și cum o țigară gigantică s-ar fi stins acolo, iar acel ochi negru a privit curios cerul printre genele arborilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rămășițe ale unor epave, diverse obiecte căzute de pe transatlantice - sau cum s-or numi vasele care brăzdează Pacificul -, toate aceste obiecte fixându-se sub forma unei armături care menține, pe dedesubt, cupola aflată deasupra apei. Iar forma aceasta, poate deloc Întâmplător, ținând cont de materialele componente, este chiar cea a unui sân . Da, cu țâmburușul său țanțoș din vârf (de fapt, un pâlc de arbuști crescut acolo nu se știe cum) și fiind ușor lăsată Într-o parte din cauza vânturilor și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Heisenberg avea Însă dreptate cu al său principiu al incertitudinii: cu cât știi mai multe despre viteza unei particule, cu atât știi mai puține despre poziția ei. Și invers. Eu nu știam nimic despre Qwa, deci am regăsit-o, total Întâmplător, exact când mă oprisem din căutat. S-a Întâmplat În timpul unei călătorii de afaceri (Între timp, devenisem vânzător ambulant de biblii evoluționiste), undeva În galaxia lenticulară Spinoza 3. Sunasem la o ușă și mi-a deschis o particulă În capot
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
crimă? Nici până astăzi nu se poate răspunde cu precizie la această întrebare, devenită încă una dintre enigmele nedezlegate ale secolului abia încheiat. "New York, aprilie 1955. Scriitorul Truman Capote ia parte, împreună cu Marilyn Monroe, la o înmormântare". Am citat, nu întâmplător, primele cuvinte ale romanului Marilyn pe divan (în original, Marilyn, dernieres scéances) de Michel Schneider. Dincolo de eventualele similitudini între modurile de viață și destinele celor două vedete ale vieții culturale și mondene americane din anii '50, această aducere în același
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
Dublul discurs e în floare. Analistul politic se ia cu mâinile de cap: în România, stânga nu e la stânga și dreapta nu e la dreapta. Iar centrul nu există. Stolojan figurează ca pesedist, apoi ca liberal; Constantinescu e cel mai "întâmplător" președinte de stat din Europa; Năstase, descins din nomenclatura comunistă, implementează capitalismul; Băsescu, după ce a demolat partidele istorice, vrea unul popular; în fine, zâmbetul lui Iliescu se vede, remanent precum cel al pisicii din Wonderland, deasupra acestei încrengături ininteligibile. Baobabul
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
a discursului detonator. Spre deosebire de criticul care se dorește prozator și prozatorul care se vrea critic, Cornel Regman nu se ridică, în evaluarea confraților, la nivele mai înalte. Nu are curiozități în ceea ce privește metoda, sistemul lor teoretic, operele de anvergură pe care, întâmplător, unii dintre aceștia le-au dat. Contestarea lor e una strict funcțională. Ea îi dă "criticului de a doua zi" punctul de plecare și starea de spirit necesară. Dacă acceptăm fără enervare această poză marțială și trecem de formele mediat-publicitare
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
anilor '20, la periferia Brooklynului, în ghetoul evreiesc un grup de băieți de diferite vîrste se adună în bandă, bat străzile împreună, trăiesc din mici furtișaguri și servicii făcute micilor întreprinzători. Unul dintre ei este Noodles Aaronson care se ciocnește întîmplător de cel care-i va deveni cel mai bun prieten, Maximilian, "Max" Bercovicz. Banda a mai făcut rost de un membru și împreună pun la cale o lovitură de maestru convingîndu-i pe contrabandiștii de pe malurile rîului să le salveze marfa
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
cu descoperirea unei vocații și contopirea integrală cu literatura, Nicolae Breban rezolvă problema sensului vieții, atât de copleșitor filosofic pusă încă din titlul cărții, optând irevocabil pentru "îngroparea în operă, în vocație" (p. 324, în volumul I). Nu am folosit întâmplător termenii dintr-o aceeași arie semantică: religie, altar, amvon, preot. Scrutându-și originile chiar în debutul cărții, prozatorul constată întâlnirea unui șir de preoți, pe filiera tatălui, cu un clan de comercianți nemți, pe filiera mamei. Rezultatul nu putea fi
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
transportat. Există un secret, dar și o relație om - animal; acest animal (calul) nu cară mai mult de 1 / 3 din greutatea lui; am cerut al doilea cal - am fost refuzat și am spus că nu semnez documentele de mobilizare. Întâmplător sau nu, o comisie a C. Tr. Ch. - Secția Înzestrare, a sosit la Brigadă pentru verificarea documentelor de mobilizare. Totul a decurs foarte bine, până la proba cu calul. Le-am spus celor de la O.M. și de la C. Tr. Ch.
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
carte a fost primită elogios cu o unanimitate uimitoare pentru oricine a urmărit spațiul literar francez în ultimele decenii. Atât cititorii, cât și criticii au remarcat calitatea excepțională a stilului Dvs. Îmi imaginez că o asemenea performanță nu se naște întâmplător, că este rezultatul unor lecturi și a unui exercițiu. Aș fi curios să aflu care este prima carte pe care ați citit-o? Fabulele lui La Fotaine. Îl iubesc pe La Fontaine. Este din nou la modă, așa încât a spune astăzi
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
este lipsa însemnărilor despre avatarurile pe care trec, probabil, la Sighet". în ce mă privește, lucrând la o carte și umblând la sertarul cu fișe de documente și lucrări ale unor autori cu nume ce încep cu litera S, dând întâmplător peste textul lui N. Steinhardt și tentat să-l citesc am fost cucerit, mai ales, de tonul dezinvolt și uneori șăgalnic al notațiilor. Ca, de pildă, descrierea neplăcerilor cauzate de frâna mașinii cu care călătoreau, de vremea nefavorabilă sau, dimpotrivă
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
Calculii biliari sunt rari la copil, dar pot fi prezenți la orice vârstă, chiar și în viața intrauterină. Adeseori sunt descoperiți întâmplător, la ecografie. Cauzele pot fi genetice. Există și cazuri legate de administrarea excesivă de calciu la femeia gravidă, dar și pseudocalculi, apăruți în urma tratamentului cu ceftriaxonă. Adesea, la copii, calculii se resorb spontan, dar există și cazuri în care este
Revista Spitalului Elias by IOAN ANGHELESCU, ALICE DASCĂLU, LIANA TAUBERG () [Corola-journal/Journalistic/92057_a_92552]