11,564 matches
-
leagă într-un mod necunoscut de personajul X. Poți să o vezi călcând ușor, ocolind măsuța rotundă, încărcată de reviste, și așezându-se pe canapea. Tensiunea crește din ce în ce mai mult, ochii tăi parcurg cât mai repede posibil toate aceste cuvinte care întârzie mărturisirea ei și care încep să te enerveze deoarece nu sunt cuvintele pe care le așteptai. Îți amintesc că nu este vorba de o povestire ca toate celelalte, ci de o poveste pe care o născocești tu singur, folosindu-te
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
zarvă În secție și de fapt, cum v-am spus, acum doarme mititelu’. Eu nu plec de aici toată noaptea, așa că... - Bine, bine Olga, îți mulțumesc, îți mulțumesc! Nu dură mult și veni într-un suflet și Alex. - Mamă-soacră, am întârziat, nu? Dacă știam, nu plecam la județ, dar cine putea bănui!? Aseară Ina se simțea bine, nu erau semne care să ne avertizeze... Cum se simte Ina, i-a fost greu? - Olga mi-a spus că a avut o naștere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
La pahar sau vă ambalez totul pentru acasă!? Lăsând gluma să alunece o dată cu ochii peste sutele de exponate, Victor se ridică, o luă de mână pe Olga și se îndreptă spre vitrinele în care erau expuse modelele unicat. Patroana nu întârzie să-i urmeze. Olga și Victor priviră cu interes modelele, pipăiră materialele și în cele din urmă, hotărâră să comande o rochie dintr-un material recent sosit din import: o mătase plinuță, cu irizări solare de un corai superb. Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
străină de mânuirea armelor iubirii, ea făcea fel de fel de încercări: iscodea artificii, îi dădea dovezi de dragoste, îi rememora trecutele scene de tandrețe; peste toate acestea însă se vădea că se așezase praful gros al uitării. Efectul scontat întârzia să se arate. Olga își spunea adesea: Am fost o proastă! Fetele din ziua de azi, cum se mărită iau în mâna lor hățurile și își asumă în mod serios rolul de conducătoare a vieții de familie. Eu am lăsat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
aprobări de la primărie, sau mai știu eu de unde, dar acum vezi bine, suntem cu lucrarea noastră la etajul doi și avem destule probleme aici. Maistrul Lică plecă. După mai mult de o lună, veni și aprobarea mult așteptată. Acest fapt întârzie toate lucrările, fiind nevoie de meșteri autorizați pentru refacerea întregii rețele electrice și de izolare termică, ca și de instalatori specializați în domeniul ce ține de apă și canal. Șase luni încheiate durară toate amenajările începute în martie. De la primii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lume și Lăcrămiora. Cu adevărat, o lăcrămioară autentică! Între blocurile de locuințe din cartier era un mic parc: de 30 pe 30 de metri. Iarbă. Arbori ornamentali. Bănci. O minune. Aici venea, tripleta de aur, a Mariei, Mihaiului și Lăcrămioarei. Întârziau ore în șir; adesea, până aproape de miezul nopții. Devenise un simbol al iubirii și reciprocității, din toate punctele de vedere, micul lor grup. Lăcrămioara ajunsese prin clasa a treia primară. Maria devenise maistră la atelierul de confecții de damă din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
parc, atunci când tripleta lipsea, ca însuși cerul de deasupra omenirii! Mihaiu se contaminase de boala lui Bachus.În scurtă vreme deveni alcoolic. Maria era tot mai ocupată cu atelierul. Fata își căuta, cuminte, de școală. Într-o seară, Maria a întârziat mai mult decât de obicei. Mihaiu a venit acasă, beat tare. Copila dormea. Cu trupșorul cam dezgolit. El a voit întâi să i-l acopere. Brusc, s-a răzgândit. și a descoperit-o total. În el au luat foc dorințe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
foc dorințe animalice, de fiară turbată. și a violat-o. Fata n-a apucat să-și dea seama de ce i se întâmplă. Mihaiu o strângea tot mai tare în brațe, o mângâia, peste tot, până ce ajunse la gât. Acolo a întârziat mai mult. și a strâns-o mai tare. și mai tare. și Țși a asfixiat-o. Distingând, printre aburii alcoolului și spasmele excitării, ce a făcut, s-a speriat. A învelit fata în cearșaf și a ascuns-o în subsolul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se răspândise vestea. și, foarte mulți dintre cei care treceau pragul sălii de spectacol, veneau, mânați de un sentiment înalt uman, de a da un cât de cât ajutor, cuiva, căruia acesta îi este deosebit de necesar. Mulți ajungeau în fața intrării, întârziau, citeau anunțul din paner, depuneau în el cât îi lăsa inima și de cât dispuneau, și plecau mai departe. Pe la orele trei după masă, urmă a treia rundă de preconcert. Cu sala plină - ochi! Odată cu înserarea, se anunță, că de-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din Sută, dar, duceau o viață demnă, de oameni muncitori, găsindu-și de lucru pentru fiecare zi care li se aduga vieții. și era o dragoste, și o înțelegere, în familia lor, cum rar întâlnești. Într-o seară el a întârziat. A avut mai multă treabă pe unde o fi fost. Ea, venind mai devreme, a dat de mâncare copiilor, i-a spălat și i-a culcat. Apoi a adormit și dânsa. Către miezul noptii s-a trezit can iad, dacă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Patul cazon Unitatea militară din Dorohoi intrase în dezafectare. Multă lume trecea pe acolo, își alegea cam ce socotea că i-ar trebui, plătea, la mica înțelegere, celui care-i înmâna cele cumpărate, și-și căuta de drum. Tanti Cliuța întârzia să spună ce dorește. Se tot învârtea: ba pe ici, ba pe colo. și se uita. Cel de dincolo de lumea care, ba intra, ba ieșea, era atent la eventualele furtișaguri. Femeia îi deveni suspectă. O întrebă: ce cauți? Ceva ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
scrofițe, cu puii lor. și făceau o bălăcăreală, de numa’numa! Braconerii ajung la mică distanță de bălătau, se opresc, își caută locuri potrivite și se așeajă în pândă. Mistreții se opresc din mers. Măi, să fie, că am cam întârziat. Taci, și, nu-ți face griji, îl încurajează celălalt. Vino după mine. Încet. Cu mers lin. Fără zgomot. și mai încet. și mai fără zgomot. Să-i lăsăm, pe ăștia, să se așeze bine. și, dracii din baltă, făceau atâta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
momente, concertul lor era preluat, continuat și ridicat la cote superioare de frumusețe și măiestrie, de către aceea căreia printre oamenii de la prășit îi mergea numele de Ciocârlia Regină. Oamenii aflați la muncă, tocmai atunci isprăvind de stat la masă, mai întârziau câteva momente, ascultând cu adâncă evlavie trilurile fetei care își cânta dragostea, cu atâta dăruire, cu talent rar și dezinvoltură. Apoi, pe întreaga câmpie, a Zvorâștei, se reașeza liniștea, la umbra uneltelor, cu care oamenii înfoiau pământul și tăiau plantele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
s-a îndreptat spre Lunca Veche, unde aveau loc pregătirile înfrigurate ale nunții de a doua zi, a surorii sale, mai mici. Soții au purtat câteva discuții, dacă să se ducă fiecare cu mașina proprie, ori, dacă ea, să mai întârzie o zi, și să plece cu mașina soțului, împreună. El a deschis discuția, ea a încheiat-o: știi că eu doresc, totdeauna, să am ultimul cuvânt. Acum, la fel. Dacă așa ai zis, așa să facem. Bine. Așa. Ziua a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
șef le spuse, celor care se grăbeau să-l oblige să se urce în mașină: lăsați-l. E timp și pentru asta. Unul rămase cu el, sus; alți patru coborâră în râpă. Către decedată. Colonelul Nicoară privea nervos. Cât mai întârziați aici, întrebă el. Mult. Ne prinde noaptea. Gata, seara aceasta, am ratat-o, din punctul de vedere al vânătorii de gâște. Las’că alea chiar se auzeau, nu tare pe sus, apropiindu-se. Veneau de la mâncare, de la adăpat și se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a consumat câte ceva; copiii au primit și mici sume de bani, apoi, s-au mutat în alt loc.Mai poposiră, de câteva ori, până când, ajungând la ieșirea din localitate, schimbară direcția de mers, și măriră viteza, întrucât, de unde tocmai plecaseră, întârziaseră mai multișor decât au stabilit, la plecare, că vor poposi, la fiecare colindat. Ajunseră și-n cealaltă localitate. Ceremonialul se desfășură potrivit prevederilor. Își terminară și aici treaba. Porniră mai departe.Bucurie și entuziasm nemaipomenit - din partea tuturor. Urmară încâ vreo
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
douăzeci și patru de ore unele organe intră deja în descompunere, părul și unghiile continuă să crească o vreme. Piere oare conștiința din clipa în care inima a încetat să mai bată? Urmează, dimpotrivă, un fel de viață vegetativă, grație sângelui care întârzie în vasele capilare? Senzația morții e teribilă în sine: ce simt cei care înțeleg că sunt morți? Există bătrâni care-și dau sufletul cu zâmbetul pe buze, ca și cum ar dormi, precum o lampă ce se stinge. Dar ce sentimente va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Banală? Da, posibil. La cum e Dan, nu-i greu să apară acu' pe ușă cu vreo poveste ridicolă. Cu toate astea, nu i s-a mai întâmplat niciodată să dispară, pur și simplu, în halu' ăsta. Hai, că mai întârzia el la câte-o chestie sau uita, efectiv, de o ședință, da, n-ar fi fost pentru prima oară. Da' nu s-a pomenit vreodată ca să nu vină deloc la vreun seminar sau la cursuri. Aici, orice ai zice, ceva
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
doar de o banală problemă glandulară. Una cu care omul se învățase și care îi dădea un aer de mulțumire. Petrică, mai nevricos din fire, iar după noaptea asta cu atât mai țâfnos, îl și luă în primire: "Iar ai întârziat, bre?". Anton se uită la el liniștit, analiză în tăcere întrebarea și, după nici o jumătate de minut, îi răspunse într-un stil spartan (adică zgârcit la vorbă, nu războinic, așa cum și-ar închipui unii): "Păi!" "Păi ce?", se îmbățoșă Petrică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Gomboș știa că furia popii se domolise și putea răsufla ușurat. Urma o ultimă pildă pe care neapărat preotul urma să i-o dea. Asta era lege și anunța apropierea sfârșitului întâlnirii legate de ceară și lumânări. Iar pilda nu întârzia. Parohul îi arăta palma, cu policarul întins în unghi drept, edificându-l imediat asupra gestului: "Vezi tu mâna asta, Tăsică?". "O văd, părinte", spunea smerit omul-femeie-de-serviciu. "Ei, Dumnezeu a lăsat ca degetul mare să fie un opritor", făcea preotul, în timp ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i vreo problemă?" "Mmm... nu." "Îi ai la tine sau sunt în altă parte?" "Nu-s la mine, că nu umblu cu... Da' rezolv io. Deci la trei, la Mazagrand, da?" "Deci, da, la trei, la Mazagrand. Hai, poate oi întîrzia și eu o jumătate dă oră, că știi cum e cu tâmpitele astea dă la Biutiendbadistaiălsentăr. Chiar dacă ai programare făcută cu o săptămână mai-nainte, în prealabil, tot fac ele ce fac de întârzie și după aia s-apucă dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trei, la Mazagrand. Hai, poate oi întîrzia și eu o jumătate dă oră, că știi cum e cu tâmpitele astea dă la Biutiendbadistaiălsentăr. Chiar dacă ai programare făcută cu o săptămână mai-nainte, în prealabil, tot fac ele ce fac de întârzie și după aia s-apucă dă tine când vrea mușchii lor. Așa că-mi iau și eu o marjă dă siguranță, ca și timp vorbesc. Înțelegi?" "Da, bine. Nu-i problemă, rezolv și dacă nu vă găsesc o să vă aștept. E
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lor. Așa că-mi iau și eu o marjă dă siguranță, ca și timp vorbesc. Înțelegi?" "Da, bine. Nu-i problemă, rezolv și dacă nu vă găsesc o să vă aștept. E bine așa, da?" "Da, dragă. Mersi, ești un scump. Dacă întârzii și ai poftă dă un coniac și o cafea, ceva, fac eu cinste." "Săru'mîna, da' nu trebuie. Sunteți drăguță, da, zău, nu trebuie..." Lasă, dragă, e plăcerea mea. Așa. Bine. Vorbim cân' ne vedem. A! Și să nu-mi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ceas și țistui nervos. "Nțț-nțț-nțț! A dreacu' hoașcă, aproape că a trecut jumatea aia dă ceas și tot nu-mi mai vine. Stai, Relule, ca mazeta cu ochii-n soare, c-apare ea. Parc-o văd: Aaa! Bună, dragă! Am întârziat nițeluș, da' tu nu te superi, nu? Păi, nu, că timpu' meu nu contează, madam. Al tău e estraordinar dă prețios, 'zgura mă-tii dă pocnitoare bătrână!", se montă singur domnul Ciucurel. Ar mai fi comandat un pahar, însă se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
uscată d-aia de să treacă pe sub ușă și pă pariu că s-a siliconat și asta. Cred că și-a tras și ceva botulină la bot. He, he!", se amuză în sinea lui domnul director. "Aaa! Bună, dragă! Am întârziat nițeluș, da' tu nu te superi, nu?" "Să poate, doamna ministru?...", rânji unsuros dom' Relu. Femeia își aruncă ochii prin jur, după care scotoci cu sârg prin gentoiul de mușama care îi spusese domnu' Sandu costase vreo douăzeci de mii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]