62,610 matches
-
îmi spune. VII Așezat la o măsuță, la cafenea, citești romanul lui Silas Flannery împrumutat de la doctor Cavedagna și o aștepți pe Ludmila. Mintea ta e ocupată cu două așteptări concomitente: cea interioară, a lecturii, și cea a Ludmilei, în întârziere față de ora întâlnirii. Te concentrezi asupra lecturii, încercând să transferi așteptarea Ludmilei asupra cărții, sperând s-o vezi venind spre tine din paginile cărții. Dar nu reușești să mai citești, romanul rămâne blocat la pagina pe care o ai sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a noastră, simte nevoia să vadă pe cineva care face cărți, așa cum planta de dovleac face dovlecei, așa spunea ea... Ușa se deschide pe neașteptate. Ludmila intră, aruncă pe un fotoliu paltonul, pachetele. — Ah, grozav! Ce de lume! Iertați-mi întârzierea! Luați ceaiul împreună. Ar trebui să fie și Irnerio pe-aici, dar fotoliul e gol. — Era aici. Unde s-a dus? — Oh, o fi plecat. Vine și pleacă fără să spună nimic. — Așa se intră și se iese din casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
În aerul transparent și pur mi se pare că surprind pe chipul ei imobil semnele acelei mișcări invizibile care este lectura, alunecarea privirii și a răsuflării, dar parcă și mai mult trecerea cuvintelor prin ea, curgerea sau oprirea lor, elanurile, întârzierile, pauzele, atenția concentrându-se sau risipindu-se, revenirile, acel parcurs ce pare uniform, dar de fapt e mereu schimbător și accidentat. Oare de câți ani nu-mi pot permite o lectură dezinteresată? De câți ani nu mai reușesc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe rulou. — Comunicarea se poate stabili la diverse nivele..., încep să-i explic, apropiindu-mă de ea cu mișcări cam precipitate, dar în mintea mea se învârtesc imagini vizuale și tactile care mă fac să elimin orice distanță și orice întârziere. Ludmila se agită, se eliberează: Dar ce faceți, Mister Flannery? Nu despre așa ceva e vorba! Vă înșelați! Firește, aș fi putut pune mai mult stil în mișcările mele, dar acum era prea târziu ca să mai repar greșeala: nu-mi rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nimic acasă, să lase totul la birou. Aș fi știut de unde să le iau...Așa, voi avea multă bătaie de cap, trebuie să merg astăzi să caut. Tot el a luat și fotocopiile după materialele din arhive. Vom fi în întârziere, volumul nu va fi predat la timp, cei de la editură așteaptă. Acum s-a găsit și el să moară! Directorul face o grimasă de dispreț în fața unei asemenea neseriozități. Nu pot nici eu să-l scuz pe decedat în fața șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
maică-mii, a răcit bocnă. Sper că nu i-a prins și plămânii, ar fi îngrozitor. Are nevoie și de vitamine și calciu. O să mai am nevoie de bani. Să nu uiți să-l suni pe Marcu, e disperat de întârziere.”, lipit pe ușa de la bucătărie, lângă „Închide apa și gazul!”. Înghit o felie de pâine cu sare. Altceva nu merge, nu alunecă pe gât. Apa are gust de clor. Îmi curge sânge de la o gingie. Înghit. E un miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
grabă, se cățără pe culmea abruptă și pîndi de acolo, ascuns printre buruieni, mișcările de du-te vino ale celorlalți membri ai echipajului. Spre prînz, cei patru bărbați, care stăteau de ceva vreme lîngă șalupă, Începură să se Îngrijoreze din pricina Întîrzierii tovarășului lor și spre seară se Împrăștiară pe insulă, strigîndu-l cît Îi ținea gura. Mai era numai o oră pînă să se Întunece, cînd li se alăturară alți zece-doisprezece oameni, care Își petrecură noaptea pe plajă, unde aprinseră focuri mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
picioare și Începu să repare, răbdător, stricăciunile căminului său. Clopotul se auzi violent, speriind pelicanii, fregatele și corbii-de-mare, care-și luară zborul imediat, cîrÎnd supărați, și obligîndu-i să alerge mai mult pe brînci pe prizonieri, temători să nu ajungă cu Întîrziere și la fel de temători pentru simplul fapt că domnul și stăpînul lor, „regele” lor, Îi convoca, ceea ce constituia de obicei un prilej de nenorociri. - Sosește un vapor, a fost tot ce a rostit acesta drept explicație pentru că-i chemase. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vînau, oamenii colonelului Nicolaj, șeful serviciului de contraspionaj al lui Mackensen. Iar Nicolaj era un om talentat, cu instinct și căuta îndeobște în locurile unde putea găsi cîte ceva. Atunci, cînd aștepta barca, plin de nerăbdare și cuprins de neliniște, întîrzierile în asemenea situații nu aduc nimic bun, nu se gîndea la talentul și instinctul lui Nicolaj, dar știa că el, Mihai Mihail, este adversarul lui direct și mai devreme sau mai tîrziu colonelul Nicolaj va afla asta. Dorea doar atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e curentul și mai ales cît timp îi va trebui să ajungă pe malul celălalt și de acolo pînă în Valea Siretului. Nu-și putea permite mai mult de 48 de ore ca să ajungă pînă în liniile românești. De aceea întârzierea bărcii era ca un semn rău pe care îl trimitea soarta. Nu era superstițios, dar avea o deosebită preocupare față de coincidențe. Deși era foarte sigur pe sine, avînd convingerea că mai întotdeauna hotărîrea și viteza de reacție a omului decid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poziție, un prestigiu, nu se cade să vin la o întrunire, oricare ar fi ea, printre primii. Dacă nu sînt așteptat, întîrziind mă fac așteptat. O chestiune tehnică, face parte din educația celor ca noi. Mă rog, am sosit cu întîrziere și am constatat imediat o stare de spirit cu totul și cu totul specială. La treizeci de metri de Bufet este un fel de magazie din scînduri. Se țin butoaie, ambalaje, nu prea umblă nimeni înăuntru. Acolo se stabilise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că același Petar Janković, o rubedenie de‑a lui, totodată și coleg de serviciu, intra În fiecare dimineață, la ora șase, În clădirea UDB‑ei pentru discuții ( În baza denunțului lui Dragović mai sus pomenit) și ajungea la serviciu cu Întârziere, cu chipul vinețiu și tumefiat de pălmuială și nesomn, și asta În fiecare zi de la Dumnezeu, cu noaptea‑n cap, timp de șase luni, până nu și‑a amintit și de alții care Împărtășeau ca și el deruta cu rușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
senzațională din Times, publicată sub titlul Sfârșitul irevocabil al Conspirației, ar fi putut, În mod firesc, să pună capăt acelei penibile afaceri, care otrăvise deja multe suflete și luase atâtea vieți. Urmărirea făptașilor, așadar aflarea mistificatorilor, va Începe cu o Întârziere de vreo douăzeci de ani. Cea mai mare parte a participanților răposare deja, Rusia fusese izolată de restul lumii. Nilul (părintele Serghei) cerceta arhivele mănăstirilor. Această căutare a surselor primare ale Conspirației poate constitui un capitol aparte dintr‑un stufos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
întoarse mațele pe dos, lăsându-i în gură un gust amar, de fiere. Luă un taxi și ajunse la serviciu cu picioarele tremurând. Era trecut de opt și Nuța Cordel nu pierdu ocazia s-o atenționeze că-i va menționa întârzierea în ultimul referat. Ce referat? Parcă rezolvase problema asta. Își aminti, cu greu, că nu reușise să dea de urma documentului care-i lipsea. Hotărî să scrie o declarație către director în care să justifice absența acestuia. Scoase o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stârnească dorința de a-l iubi. Realizând că fetița micuță, plină de viață și toată numai inimă, era încă departe, el încetă să mai caute copii nereușite a ceva ce numai ea putea întruchipa. Pierdut în gânduri, Ștefan sesiză cu întârziere agitația din jur, auzi ca prin vis sirena salvării ce ieșea pe poartă, îl văzu pe slujbaș făcându-i semne și pricepu că cea purtată de dubița albă era Luana lui. Alergă ca un nebun în parcare, urcă la volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Bill a coborât fereastra, dar nici un soldat nu s-a simțit destul de curios ca să se apropie. Noi trebuie să trecem, a strigat Bill. Avem o invitație la Palat. Lăsați-ne imediat să mergem mai departe, pentru a nu fi În Întârziere! Bill vorbea indoneziana afectat, profesoral. Margaret Își Închipuise mereu că era o limbă care i se potrivește, dar nu mai era la fel de sigură. Soldații s-au pus pe râs fără să fie limpede din ce cauză. — Baricada aceasta ne oprește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sfârșit la manifestație. — Asta? a Întrebat fata cu capul oarecum Întors spre poarta prin cipală. Nu știu cât o să mai țină. Eu am terminat de vorbit, iar acum trebuie să fac ceva care nu mai poate s aștepte. Regret, dar sunt În Întârziere! și-a ridicat sprâncenele ca și cum i-ar fi părut rău și a făcut un semn peste umăr spre locul unde erau păs trate bicicletele. Margaret a băgat de seamă că fata avea o dungă la Încheietura mâinii, o urmă de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Așadar Z, autoarea faimosului pamflet revoluționar! Mă bucur că te cunosc, Z! Nu mi te-nchipuiam așa. Mă așteptam la cineva mai fioros. — Asta e pentru că aveți o mulțime de prejudecăți. Acum Îmi pare rău, dar sunt Într adevăr În Întârziere, a spus Z. și-a ridicat brațul și a răsucit Încheietura mâinii cu un gest automat, numai că nu era nici un ceas acolo și a ridicat ochii spre Margaret. N-am vreme să stau la palavre. — Z! Zubaidah! a strigat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că o să vină și Elena cu soțul. În cazul acesta Carmina nu mai vine cu mine la gară. Cinci persoane încăpem în mașină fără probleme. A refuzat să mai întârzie până la prânz. Nu era timp și așa se aflau în întârziere. Și-a arătat demonstrativ ceasul apoi a întrebat-o pe Carmina dacă n-ar fi bine să se echipeze de plecare. Avea un tremur în voce. Până s-a înapoiat ea, a fost foarte nerăbdător. S-a ridicat de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
devenea nociv, cunoștea bine regula. În stradă se despărțiră rapid, fără mult ceremonial. Îmi puteți telefona când doriți, când aveți o clipă liberă. După ora cincisprezece sunt mai mereu acasă. Sidonia îi întoarse repede spatele și se îndepărtă grăbită. Orice întârziere i-ar fi dăunat. Prefera așa, să plece, fără ca el să poată descifra cu exactitate întreg mesajul comportării ei. Era foarte conștientă că poate exista un "la o adică", întotdeauna își pregătea portița de salvare, era foarte atentă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sfredelitor, îi zâmbi strâmb. Acum ești deja cinică, mă. Își împinse buza de jos înainte. Terminase țigara de câteva minute, o strivise sub talpă. Acum se scormonea după alta. Pe cer se târau nori de ploaie. Ovidiu revenise după o întârziere destul de mare. Era într-o sâmbătă. Carmina nu-l mai aștepta, sâmbăta Ovidiu n-o vizita niciodată. Spre deosebire de celelalte dăți, sună la ușă și așteptă să i se deschidă, sprijinit cu o mână de perete. Intră în hol, își privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la ziua când, ajuns odată profesor plin, nu va mai citi deloc, mulțumindu-se doar să fie citat. Răspunse morocănos celor trei bătăi În ușă. Crezuse că persoana În cauză se răzgândise și făcuse cale Întoarsă. Apoi Își zise că Întârzierea putea fi pusă pe seama tablourilor și, nu În ultimul rând, a timidității adolescenței. O timiditate pe cale de dispariție totuși. Avea motive suficiente să se teamă de acest lucru. Ușa se deschise În sfârșit cu destul elan, și În fața sa apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tăiat pinul și l-aș fi legat dă tren să-l duc la mine În Teleorman, să se bucure copiii dă iel. Le făceam și io În sat „Orășelul Copiilor” și... 9. Trenul oprea, pornea, iar oprea, iar pornea. Cu Întârziere, dar după regulament: În fiecare stație. Oamenii coborau grăbiți, Își urau La mulți ani și Își vedeau de drum, tot pe Întuneric, cu gândul la ale lor. Când coborî Flavius-Tiberius, În compartiment rămăsese doar militarul. Dormea sau păzea trenul. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În orice clipă și să dispară din nou pentru o vreme, așa cum cândva făcea bărbatul ei urcând cu crema de ras pe obraz În „Molotovul” cu prelată, prăfuit și plin cu tovarăși: lupta pentru colectivizare era În toi și orice Întârziere putea primejdui viitorul de aur al omenirii spre care ei se Îndreptau posomorâți ori mahmuri, ținând pe genunchi servietele de vinilin burdușite cu broșuri de propagandă, slănină afumată, ouă fierte și, cei mai norocoși, cu câte un pui fript, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-l ia oricând Între orele 7 și 23. Și chiar mai târziu. Atunci Însă le-ar reveni altora sarcina delicată de a-l Îmbrăca cum se cuvine. La Ajan, unde Își bea cafeaua În fiecare dimineață, avea masă rezervată. Orice Întârziere peste ora 10 era un semn de alarmă pentru prieteni. Ajan punea mâna pe telefon și nu se lăsa până nu Îi dădea de urmă. La nevoie era liber să intre chiar În casă folosind al doilea rând de chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]