1,437 matches
-
pe o tăbliță neagră cu plumb... niște semne... Fetei îi intră în cap sa meargă la școală, ca și Fănuță... Acolo ar fi primit toate răspunsurile, credea ea. Îl văzuse o dată, sau de două ori pe învățător, și îi rămase întipărită în minte statura lui falnică, și privirea blândă și bună din ochii lui. Nu-ș mai putu înfrânge ispita... hotărârea ei, gata luată, dădu pe dinafară, ca laptele în clocot. Și, într-o zi, îl zăpăci cu totul pe bătrân... - Bunicule
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îl hrăneam din mână... Da, asta trebuie să fie, mi-am spus eu. Îi întind o bucată de carne, aproape de gură... Dar el, nici măcar nu întoarce capul spre ea. Doar ochii îmi caută privirea..., ciudat enigmatică, vrând parcă să-și întipărească în memorie chipul meu, întreaga mea făptură pentru viața lui viitoare. Retrag mâna, parcă rușinat că mi-a refuzat carnea... și stau mai departe de vorbă cu el. Mă ascultă. Dar ochii îi fug mereu după ceva din depărtare, ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îl vede clar. Înfricoșător de clar. Capu‟i masiv, puternic, începu să iasă înspăimântător în lumina lunii, luciul dinților deveni strălucitor.. Și, fruntea lată a tigvei, din care o pereche de ochi fosforescenți o țintesc sălbatic... Pe fața fetei se întipări o întrebare înfricoșată... „Oare, așa voi sfârși, sfâșiată.!? o spaimă cumplită o cutremură în tot trupul.. De la contemplație trecu brusc la groază. „Oare, voi fi sfâșiată? și o subită teamă de moarte o cuprinse. Dar, pe negândite, pieptul i se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
te arăta necuviincios (și că tatăl ei nu era tocmai imaculat când venea vorba de acestea). Ciudat, se gândea acum, introducând numărul zborului său în automatul de bilete. Ciudat cum unele lucruri pe care ni le spun părinții ne rămân întipărite în minte pentru totdeauna. Și ne și sâcâie! Pe Darcey o sâcâia mereu întârziatul, și vina pentru asta i-o atribuia tatălui ei. Dar numai mulțumită lui reuși să se descurce cu cozile lungi și să mai aibă timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Apoi deschise geanta și scoase invitația la nuntă, așa mototolită cum era acum. Probabil că asta este sursa problemelor mele cu relațiile, spuse ea netezind hârtia pe masă. Anna privi invitația și apoi pe Darcey cu o expresie de confuzie întipărită pe față. —Ce vrei să spui? întrebă. Nu te duci la nunta asta? Apoi se înclină spre ea. Ai vreun trecut misterios? Ai avut o aventură cu el? Asta e? Ea nu știe despre asta? —Ăăăă... Darcey lăsă invitația pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era unul singur, și nu avea nici măcar aceleași cunoștințe ca restul. El se pricepea mai bine să repare lucruri decât să le creeze. Totul fusese un coșmar. Știa că pe Nieve lucrul acesta o speriase și o lăsase cu teama întipărită în suflet. Că acum nu voia decât să se simtă în siguranță. Dar cu garanția afacerii la Ennco erau la adăpost de orice amenințare pentru totdeauna. Iar el trebuia s-o facă să-și dea seama de asta. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
În adâncul stomacului îmi doresc niște mâncare, spuse Darcey. E verde, maman. Mișcă-te. Sunt lihnită de foame. Minette pufni și porni mașina. Dar îi tot arunca priviri piezișe lui Darcey, care se uita drept înainte, cu o expresie impasibilă întipărită pe față. Capitolul 27tc " Capitolul 27" A vionul ateriză pe aeroportul Shannon, într-o zi frumoasă de vară cu cer limpede și un vânt cald, care bătea dinspre sud. Nieve se mira că Irlanda se arăta atât de caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ea încet. —Ai intrat în transă, mormăi Rosa. Așa cum făceai și la școală. Da, dar asta se întâmpla când încercai să-ți dai seama de ceva, adăugă Carol, care o privea neliniștită. E vreo problemă? Pe chipul lui Darcey era întipărită o expresie și mai ciudată, uitându-se la Nieve, care, la rândul ei, îl privea pe Aidan și râdea fericită. Poate că ar trebui să ieși puțin. Carol era îngrijorată de figura lui Darcey. În mașină, Darcey spusese în glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
asta. Dar nu fusese în stare să-și revină din sentimentul de umilință pe care îl simțise ca femeie părăsită. Și acum că îl vedea pe Aidan acolo, cu soarele luminându-i părul bălai și cu durerea dispariției lui Nieve întipărită în ochi, își dădu seama că de mult nu mai era îndrăgostită de el. Ceea ce păstrase în minte și se lepăda acum de ea în mod miraculos era autocompătimirea. Și acum simțea că e important ca Aidan și Nieve să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
una ca asta! Nu știuse nimic despre ceea ce se petrecea. Și acum Darcey... fir-ar să fie, Darcey îi putea distruge reputația acum, doar prin a nu nega zvonurile! Nu știu unde se află, zise aceasta privind direct spre cameră, cu sinceritatea întipărită în ochii albaștri. Nici unul dintre prietenii ei nu știe, dar suntem cu toții, bineînțeles, foarte îngrijorați. Suntem convinși că nu a avut nici o legătură cu toate astea și încredințați că numele ei nu va rămâne asociat cu această fraudă. Nieve se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
6 ani. Primul cadou al meu pe care l-am primit la 6 ani a fost despărțirea de Mama! Dacă până la această vârstă nu am gustat din amarul vieți destul, abia acum începe... lacrimi și durere... Mie mi-au rămas întipărite în minte cuvintele mamei și... înmormântarea ei! A fost mare jale și mulțime multă. Au trecut, lumea a uitat, iar eu am rămas să-mi duc crucea pe care o aveam de dus. Trecuseră 3luni de la plecarea mamei, era luna
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
carnetului. Exista o adevărată piață neagră a numerelor de Început din partid, așa că nu era nici un dubiu cum făcuse Manstein rost de al lui. Un număr mic era esențial pentru avansarea rapidă pe scena politică. Chipul lui tânăr, frumos, avea Întipărită pe el lăcomia unui Toporaș de Martie, arătând asta la fel de clar cum o făcea și insigna de Partid imprimată În relief În colțul fotografiei. Au trecut cincisprezece minute până să aud zgomotul făcut de deschiderea ușii de serviciu. Am sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-se Într-o parte precum catargul unui vas care s-a lovit de stânci. Roșcovanul Îl Împinse la o parte cu pantoful, În timp ce eu am Început să o dezleg pe Grete. De câteva ori privi jenat la dungile care fuseseră Întipărite adânc pe fesele și pe coapsele ei cu ajutorul unui bici scurt. Pielea ei era rece și mirosea puternic a spermă. Nu se putea spune de câte ori fusese violată. — Fir-ar a dracu’ de treabă, uite și tu În ce hal e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am impresia că ești îmbrăcată în ceva de culoarea sânzâienelor, îmbrățișarea de-o clipă dintre frate și soră, brațul lui drept înconjurându-iI mijlocul apropiind-o mult de el, ce-și vorbesc oare acum dincolo?! și gestul lui mi-a rămas întipărit în minte, Theo e fericit! atât de fericit cum de mult nu l-am mai văzut, mine va pleca să-l vadă doctorul care l-a operat și va trece pe la Ana, nu s-au văzut din vara aceea, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de două ori pe zi, dimineața și după-amiaza. Asta pe lângă ieșirea de la prânz și ieșirea de revenire din mahmureală. —Of-of, observă Trix. Uite-l pe Heathcliff. Jack Devine năvălea în birou cu părul răvășit și cu o expresie de îngrijorare întipărită pe față. —Pur și simplu nu mă pot hotărî, se lamenta Ashling, încercând să aleagă băutura. Bineînțeles că nu poți, spuse Jack pe un ton urâcios, fără să încetinească. Până la urmă, ești femeie. A trântit ușa de la birou în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sperând să nu fie exagerat de multă lume, când, prin mulțimea care se plimba prin gară, a văzut pe cineva cunoscut... —Marcus! Pielea ei a început să tremure de bucurie când l-a văzut, lângă ieșire, cu un zâmbet complice întipărit pe față. — Ce cauți aici?! Îmi iau prietena. Mi s-a spus că deseori trebuie să aștepți mult la taxi. Ashling a început să râdă încântată. Dintr-odată, era profund fericită. I-a luat geanta din mână și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vânătaie. Nasul îi era înfundat în cavitatea facială, iar gura îi era tăiată de la o ureche la alta, într-un rânjet care parcă își bătea joc de brutalitatea la care fusese supus trupul. Știam că zâmbetul acela îmi va rămâne întipărit în minte până la moarte. Am ridicat privirea. M-a luat cu frisoane și respirația mi-a devenit brusc sacadată. Colegii au trecut pe lângă mine și mi-a ajuns la urechi o amestecătură de voci: „Nu-i nici o afuristă de urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu îmi spui, o să-l pun pe procurorul districtual din Los Angeles să te acuze că ai obstrucționat justiția. Roach îmi aprecie replica cu o grimasă. — Bravo, domnule detectiv Bleichert. Vă dați seama, desigur, că motivul pentru care mi-am întipărit în memorie atât de bine aceste date este publicitatea legată de moartea domnișoarei Short. Așadar, vă rog să aveți încredere în memoria mea. Mi-am scos stiloul și carnețelul de notițe. — Dă-i drumul, Willis. — În anul 1947, pe lângă activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sandvișul cu șuncă. — Ar fi trebuit să te arăți mai devreme. Fața nou-venitului făcu o grimasă fățișă de invidie În momentul În care agenta Jackie Watson Înfulecă o bucată sănătoasă din sandvișul ei. Mestecă parcă făcându-i În ciudă, având Întipărit pe chip un zâmbet pătat din belșug cu sos de roșii. Nefiind tocmai un tip care să se dea bătut prea ușor, bărbatul pe care Logan Încă nu Îl putea recunoaște se așeză pe ultimul scaun neocupat și Își lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
când se auzi, o făcu să tresară. Un pocnet la ușa de la intrare. Toate firele de păr de pe spate i se sculară. Se Întorsese! Mucosul se-ntorsese acasă ca și cum nimic nu s-ar fi-ntâmplat! Un zâmbet sadic i se Întipări pe față pe când se furișa afară din bucătărie, În holul Întunecat. Clanța se lăsă În jos, iar ea se Încordă. Se deschise larg și ea apucă silueta, dezechilibrând-o și aruncând-o jos, pe platicul pus să protejeze covorul. Sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
legitim al lui Tiberius. Iar Tiberius, îndată ce a pus mâna pe putere, a trimis un centurion să-l ucidă. L-au atacat prin surprindere, el s-a apărat - dar erau trei bărbați împotriva unui copilandru. Cuvintele acelea însângerate s-au întipărit în mintea lui Gajus. Silius nu știa în câte nopți visele lui de adolescent aveau să fie întrerupte de o tresărire înspăimântată. Spuse: — Când a ajuns vestea aici, nimeni n-a mai văzut-o pe mama ta timp de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tatăl său, dux Germanicus, pe nedrept destituit de Tiberius. — Lucrătura Mașterei, strigau. Totuși, cei mai mulți exultau: — Te-ai întors printre noi! În toiul entuziasmului se auzeau cuvinte ce făceau aluzie mai mult la insurecție decât la bucurie. Dintre ele, unul se întipări în mintea băiatului: „Apără-ne!“. Iar el, cu adorație, îl vedea pe tatăl său înzestrat cu puteri supraomenești. Ofițerul care comanda escorta se aplecă în șa și-i șopti: — Privește: să mărșăluim împotriva Romei cu legiunile ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l privească. El zise: — Augustus a scris că granițele imperiului nu pot fi împinse mai departe. Eu văd că trupul imperiului este deja prea mare ca să poată fi ținut laolaltă prin forța armelor... Fiului său Gajus, acea imagine i se întipări în minte. Germanicus declară: — Nu mai vreau ca între noi și gentes externae să fie o graniță instabilă, cu popoare ce se răzvrătesc și sunt ținute în frâu de legiuni înarmate. Vreau un grup de aliați. Vreau să unesc interesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
revăzu pe curierul sosit în castrum pe ploaie, care cobora de pe calul murdar de noroi și, fără să-și scoată mantaua udă, anunța uciderea unui prizonier neînarmat pe o insulă îndepărtată. Auzise numele acela o singură dată, însă i se întipărise în minte. Ținu amintirea pentru sine. Agrippina continuă cu greu povestirea - în fața atenției mute, prea adulte a fiului său nu-și putea încheia frazele. În vremea aceea aveam doisprezece ani. Și, în timp ce în camerele astea noi muream de spaimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ofițer se năpusti spre el pentru a-l proteja; îl împinse într-un colț și își încordă brațele și spatele, făcând din propriu-i trup o punte pe deasupra lui. Lui Tiberius, în clipa când credea că va muri, i se întipări în minte chipul acelui tribunus militaris, Elius Sejanus. În acea clipă de primejdie tribunul dobândi încredere și influență și, nemairespectând treptele ierarhice, ajunse alături de împărat. Nimeni nu-și imagina însă că asupra Romei aveau să se abată ani de teroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]