89,143 matches
-
două, Cu lumina ei patrunde-n casă, Si pe ochii tăi migdale coapte Un sărut de-ndragostita lasă. Trec prin poartă ta, căci numai dorul Mi-a făcut prin poartă ta cărare. E deschisă ușa și fereastră, Ninge-ngândul meu o Întrebare. Sete mi-e și poate ai În casa Apă pentru-n trecător ca mine; Beau din cană ta cu flori alese Setea-mi trece, când mă uit la tine. Mâna ți-o sărut și plec apoi, Când trec pragul sete
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
ce ma-nconjoara. M-astept la iarnă, vânturi bat ades, de-ar ține vremea, de ar mai ține vremea mai am atâtea fructe de cules! ȘTII TU? E-atât de frig În camera din care pleci, Încât ferestrele Îngheață de-ntrebări. Pereți-s reci, tablourile reci, În tot sunt brațe-ntinse spre chemări. Și e pustiu În jur și e tăcere, Nimic nu mă Îmbată către vis. Sunt măcinat de chinuri și de vrere Încât mă simt acasă, ca proscris. O
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
dărâma puștiul și tăcerea. MEREU Când fugi de mine, te apropii, Că nu e depărtare de ajuns... Închide ochii și În Întuneric Eu sunt lumină care a pătruns. Când socotești că Îți devin povară Mai pune-n gânduri semne de-ntrebări Și vei vede ca-n haosul ce-l săpi Apar mereu nenumărate scări. Nu sunt luceafăr, nu, si pan' la mine Nu sunt Întinderi fără margini și nici ape, Când singură cu tine tu rămâi Întinde mâna numai, că-s
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
el mai bine astăzi decît acum două sau trei decenii cînd toată lumea îi prevestea un viitor strălucit? A confirmat sau a infirmat el, ca scriitor, toate speranțele puse în scrisul său de veteranii condeiului? Pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări, autorul în cauză are o singură cale: să publice, în aceeași carte, eșantioane semnificative din textele scrise și, eventual, publicate, de la începutul carierei pînă astăzi. Exact o astfel de carte este Scrieri de plăcere (titlu oarecum inadecvat, mai toate textele
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
ani mai devreme), motto-ul este din Leopardi ("E fango č îl mondo"), iar studiul se deschide cu afirmația: Ecuația proustiană nu-i niciodată simplă." De ce? Astăzi poate părea o evidență - chiț că nimeni n-ar putea răspunde, scurt, la întrebarea: "De ce este o evidență?" -, dar Beckett oferă, cîteva fraze mai jos, răspunsul: pentru că, adoptînd "cronologia interioară a demonstrației proustiene", trebuie examinat mai întîi "acel monstru bicefal al mîntuirii și damnării care este Timpul." Simplu spus, " ecuația proustiană nu-i simplă
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
în spații pe care, cîndva, eu le-am configurat. Mă simt de-al casei, ceea ce e bine. Alteori, doresc să retrăiesc alături de un personaj o stare anume... Am impresia că eram așteptat... Avem intimitățile noastre... C.M.: Vă adresez acum o întrebare desprinsă parcă din Oracolele liceenilor. Care sînt scriitori dumneavoastră preferați? A.E.: Thomas Mann și Hermann Hesse. Rilke, Kavafis, citesc multă poezie. Quintilian, Arta oratorică, o artă a scrisului, de fapt: superbe exerciții de concizie și logică. Salinger, Huxley. Lista
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
cadru normal, formal și schematic... Dar ce este normal? Nebunia este cheia adevărului nostru pentru că prin ea accedem la "eul ascuns" și ne transformăm într-un subiect de conștiință și cunoaștere. în perioada cînd am scris romane îmi puneam deseori întrebarea: Cine vorbește în mine?" "De ce vrea personajul să iau creionul și să scriu ce-mi spune?" " Cînd auzi voici, era de părere Paul Valéry, este primul pas spre schizofrenie". "Schizo" împarți, "phren" spirit; împărțit între autor și personaj. Prin romanele
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Privea atent spre cazemata de alături, de pe țărm. Ca și cum de acolo s-ar fi așteptat să apară cineva, în timp ce se freca energic pe piept, pe spate, cu prosopul galben, lung, pe care scria mare, nemțește. WO? - unde, adică, cu semnul întrebării, - dând din cap cu expresia aceea amuzată când de fapt te trezești vorbind singur... gândindu-se... aducându-și aminte urletul de lupoaică al lui Sisi, întâia oară, în cazemata aia de pe țărm, în care se adăpostiseră amândoi de cealaltă ploaie
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
două lumi și două stiluri, radical diferite. Tocmai în aceasta consta plăcerea alternanței de lectură: în scurtcircuitarea a două modalități narative și a două viziuni incongruente. M-am gândit că ar fi interesant să adresez experimental personajelor lui Mihail Sadoveanu întrebarea din titlul cărții lui Mircea Cărtărescu. Înainte de a răspunde, trebuie să spun câteva cuvinte despre antologia publicată de Editura Polirom, Ochi de urs și alte povestiri. Tânărul critic Marius Chivu, din cea mai recentă serie de cronicari literari, a realizat
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
Academia Cațavencu: ProTv-ul să nu-și mai spună post de televiziune, ci prost de televiziune ! l Între multele reclame și oferte de sărbători construite pe tiparul " Unde vă petreceți Revelionul ?" ochii Cronicarului au fost luați prin surprindere de următoarea întrebare : Unde vreți să vă petreceți veșnicia ?". Vai de noi și de noi ! Să spunem în rai, ar fi semn de infatuare, iar Negruzzi, Creangă și Topîrceanu ne-au băgat în cap ideea că raiul, cînd vii din România, e monoton
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
Noua Europă la întîlnirea cu Lucian Pintilie și Alex. Leo Șerban. Ideea acestuia din urmă, a unei cărți de Dialoguri cu Pintilie e cît se poate de bună. Și ne-ar plăcea să fie chiar Leo Șerban cel care pune întrebările, căci și noi băgăm mîna-n foc că n-ar plictisi. l În ZIUA LITERAR| nr. 135, 18-24 dec. 2004, un interviu luat lui Andrei Pleșu de Iolanda Malamen, cu răspunsuri tranșante, cu opinii convingătoare și cu formule memorabile al căror
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
vreme de patru ani la binele țării, urmând ca în următorii x ani acest bine să se materializeze 2)... Proaspeții demnitari, în orice caz, cu mult mai gravi și mai responsabili decât pesediștii, raportau către țară, răspunzând la câte o întrebare, evident televizată, că totul e pregătit pentru ca prosperitatea să-și arate, în sfârșit!, colții. E drept că ici-colo se mai anunța amenințarea câte unui tarif, impozit, sau taxă (4% la energie electrică, 5% la gaze naturale, 34% la abonamente telefonice
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
noi sunt j'de-mii de papagali", gazetadecluj.ro) și n-șpe ("C.-S. a inventat n-șpe partidulețe", EZ 11.03.2002), amplificat într-o formulă care include miile: "și acum de ce pui n-șpe mii de semne de întrebare?" (price.ro).
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
îți vorbesc cînd mă citești. Am scris undeva că forța lui Federman stă în faptul că nu se înțelege pe sine însuși și nici nu va fi vreodată înțeles, și are nevoie de celălalt, cititorul, ca să se facă auzit. Următoarea întrebare! - Cum ați ajuns la inventarea critificțiunii? - Ideea de gen, de împărțire a literaturii în genuri literare, e una burgheză. O piesă de Shakespeare e poezie, teatru, istorie, desfide orice clasificare. De aceea, cînd m-am apucat de scris romane, am
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
Ești francez! Vreau să-ți dau o carte." Era un roman de Geroges Simenon. N-am prea înțeles. - Care credeți că e marea dvs. slăbiciune? - Cea mai mare slăbiciune? Sexul (rîde). A, nu, ăsta ar fi un punct forte. Bună întrebare. Cea mai mare slăbiciune? Îndoiala, îndoiala că nu sînt un scriitor adevărat. E un sentiment pe care cred că-l au toți scriitorii. De-aia am nevoie de cititori - ca să-mi confirme mereu faptul că sînt scriitor. Îndoiala, da! Minunatul
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
cele două autoare menționate. La loc de cinste se află, fără îndoială, efortul susținut al lui Dan C. Mihăilescu de a oferi, la Editura Univers, o nouă traducere-interpretare a pieselor lui Ionescu, precum și traducerile și reeditările de la Humanitas (Sub semnul întrebării, Antidoturi, Prezent trecut, trecut prezent, Între viață și vis, Nu, Note și contranote, Jurnal în fărâme, Căutarea intermitentă, Război cu toată lumea), dar mai ales seria de teatru ionescian propusă de Vlad Zografi și Vlad Russo și ajunsă la volumul VI
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
său, a fost marcat de veacul în care a trăit și a creat. "Opera sa - afirmă autoarea - este înainte de toate existențială, iar discursul său exprimă o constantă tensiune dramatică. Întreaga sa operă, inclusiv Nu, reprezintă o regizare a conflictelor și întrebărilor spirituale, etice și afective". Întreprinsă cu spirit liber, călătoria în fascinanta țară Ionesquie ne dezvăluie peisaje sufletești și intelectuale mai puțin vizitate. Am descoperi astfel, printre eboșele clasicului portret al "părintelui teatrului absurdului", pe tânărul baudelairian, autor al tezei neterminate
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
perlă, o excelentă noutate DVD și video. Imaginea de pe copertă îi prezintă pe protagoniști foarte aproape, într-o ipostază senzuală, de altfel inexistentă în film; explicația, tot de pe copertă, ne informează că "frumusețea inspiră obsesie". Vezi lungmetrajul și rămâi cu întrebarea pe buze: care obsesie?! Iar cireașa de pe tort apare în momentul când producătorul se hazardează să califice filmul drept thriller domestic, acesta fiind cvasi-vid la capitolul tensiune. Ba mai mult, are o "viteză" narativă garantată să adoarmă un spectator de
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
nu și-a mai făcut apariția). Dînd la o parte cu discreție cortina bogat ornată a festivității, să vedem cum arată opera genialului fiu al Hobiței în urma "Amenajării Peisagistice" întreprinse în onoarea sa. Nu ne mai întrebăm - ar fi o întrebare inutilă! - în duhul unei istorii contrafactuale, cum ar fi fost considerat Brâncuși în Amarul Tîrg, din vecinătatea și apoi chiar de pe străzile căruia și-a început periplul, dacă n-ar fi dobîndit în prealabil o glorie mondială, dacă ar fi
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
în fața televizorului cu telecomanda în mână, să-l vezi pe Victor Pițurcă pășind grav, preocupat parcă de refacerea unei armate improvizate cu care un general a pierdut. (mă rog, a pierdut și gata!) și să auzi la un moment dat întrebarea grijulie a cuiva 1) dacă noului selecționer nu îi e frig la picioare în pantofi. Adevărul e că și nouă ne era frică să nu răcească, iar realizatorii rubricilor sportive de la mai toate televiziunile știind bine aceasta, au dat secvența
Fermecătoarele transmisii în direct by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12197_a_13522]
-
Iar Ixul nu știe nimic în plus, dar promite că va reveni, iar când revine e la fel. Seară de seară se întâmplă ca Esca (Pro Tv), Stoicescu și Mândruță (Antena 1) sau Războiu și Constantin (TVR1), să insiste cu întrebări la care se răspunde aiurea, fiindcă și întrebările sunt așa, adică la care un întrebat, om normal fiind, nu prea are ce să răspundă. Între timp mai vedem câte o emisiune ciudată, cum ar fi. Vai de mine! - nu v-
Fermecătoarele transmisii în direct by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12197_a_13522]
-
promite că va reveni, iar când revine e la fel. Seară de seară se întâmplă ca Esca (Pro Tv), Stoicescu și Mândruță (Antena 1) sau Războiu și Constantin (TVR1), să insiste cu întrebări la care se răspunde aiurea, fiindcă și întrebările sunt așa, adică la care un întrebat, om normal fiind, nu prea are ce să răspundă. Între timp mai vedem câte o emisiune ciudată, cum ar fi. Vai de mine! - nu v-am spus ? Andrei Gheorghe a reapărut la televiziune
Fermecătoarele transmisii în direct by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12197_a_13522]
-
Tudorel Urian Cum gîndește Cristian Tudor Popescu? În ce zonă se situează opțiunile sale politice? Care este modelul de societate propus României de redactorul-șef al unuia dintre principalele cotidiane ale țării? Iată cîteva întrebări legitime, frecvent formulate în ultima vreme, care fac din Libertatea urii - o selecție din editorialele publicate de jurnalist în ultimii ani - o lectură de cel mai mare interes. Atacurile devastatoare la adresa candidatului Opoziției, Traian Băsescu, după primul tur al alegerilor
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
a incriminat fraudarea alegerilor de către PSD, în vreme ce jurnalistul de la "Adevărul" a reclamat neconcedierea președintelui BEC - incompetent profesional, dar, în schimb, partizan politic -, judecătorul Emil Gherguț. Aparent ambii își motivează gestul ca pe un protest la adresa actualei puteri. Răspunsul la clasica întrebare "cui prodest?" îi aduce însă pe amîndoi la un surprinzător numitor comun: Adrian Năstase. Puse cap la cap, atitudinile sale din campania electorală abia încheiată îl recomandă, pe Cristian Tudor Popescu ca pe un susținător frenetic al PSD și al
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
să ajungă în profunzime, nu să se mulțumească cu o explorare de suprafață. - Taxi... Uitînd că se afla la New York, îi vorbi franțuzește șoferului uluit. Își ceru scuze și îi dădu în engleză adresa prezicătoarei. Trebuia să-i pună o întrebare, una singură. Și ea locuia tot în Greenwich Village, iar comisarul fu destul de surprins să vadă o casă frumoasă, o casă burgheză cu patru etaje, cu o scară curată, acoperită de un covor, și cu ștergătoare în fața ușilor. Doamna Lucile
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]