1,090 matches
-
încercând să deslușească în semiîntuneric ce anume putea fi atât de periculos sub acoperișul acestei coștoroabe. 4. "DUȘMANII POPORULUI" Fusese o noapte călduroasă. Cele două geamuri erau închise. Dinspre tindă venea un firișor de aer proaspăt de afară, prin ușa întredeschisă și care nu se închidea niciodată. În cameră era liniște. Doar sforăitul monoton al fratelui meu, Mircea, se revărsa ca o barieră protectoare asupra celor șapte ființe aflate sub stăpânirea atotputernicului Morfeu. Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care era mai presus de toate. În compartiment mai era Fernic, care ațipise imediat ce trenul a intrat în Austria, cu caietele lui pline de note și însemnări muzicale în brațe. Își lăsase capul pe Cristi și sforăia încet, cu gura întredeschisă. Alături de ei era un neamț în vârstă, care nu pricepuse o iotă din conversațiile lor aprinse de peste noapte. A bănuit că dezbat politică, ei de fapt având o ditamai discuție despre cum trebuie interpretat noul cântec, pe care Cristi urma
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te gândești la melodie ? — Aha, a bălmăjit el, privind pe fereastră peisajul matinal austriac. Erau printre munți. Prin pădure, unde totul era de un verde aprins, un verde crud, iar lumina dimineții strălucea. Trenul șerpuia printre văi, iar prin geamul întredeschis al compartimentului intra un aer tare, curat și răcoros. Cristi a închis ușor ochii, dar nu ca să adoarmă, ci ca să fie lăsat în pace. Într- adevăr, nu era în apele lui, dar nu era vorba despre melodie sau despre oboseală
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
computerului nu mi-am dat seama că ușa din spatele meu se deschidea încet. Scriitorul știa că închisesem ușa. Scriitorul merse într-atât de departe încât să afirme că o încuiasem. Mă agățam de posibilitatea de a o fi lăsat ușor întredeschisă. În timp ce tastam parole inutile ușa se deschise larg și ceva intră în camera lui Robby. Și tocmai atunci când scriitorul se pregătea să tasteze neverland, am realizat că Nadine Allen nu înțelesese cum trebuie. Cuvântul nu era neverland. Cuvântul era neverneverland
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
consemnare de notar. Vocea cu timbru de "o mie și una de nopți" să fie oare a muezinului din vecinătate? Parfumul portocalilor, piuitul unei păsări colibri, mirosul de rășină de pin, toate acestea năvălesc odată cu aerul călduț pe fereastra mea întredeschisă... Abia ajuns la Ierusalim, redeschid, în camera mea de la Școala Biblică, Evangheliile care-mi evocau, pe când eram copil, cel mai pitoresc Orient; numai că acum sunt de îndată contrariat de stilul contabilicesc și deshidratat, gen biscuit fără unt. Subiect excelent
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu evlavie. Și-a dăruit viața pentru noi, cei 4 copii, pe care ne-a crescut și educat cu dragoste de țară și de adevăr. O păstrăm în sufletul și mintea noastră vie blândă și scumpă, șiorice impas, cu ochii întredeschiși, o simțim cum ne vine în ajutor. De la ea și de la tatăl nostru, am moștenit o parte din calitățile care ne-au prins bine în viață. Acum și noi am intrat în a doua jumătate a vieții și nu știm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ambasador, eu am mai multe treburi de făcut în ambasadă, după cum știți foarte bine. Când a sunat oaspetele, eram în grădină și am încercat să ajung cât mai repede să deschid, dar când am ajuns la poartă, am găsit-o întredeschisă. M-am uitat pe stradă, nu era nimeni, am închis-o și am urcat la biroul dumneavoastră să vă informez că poarta era deschisă. Eu atât am avut de spus. Tovarăși, reluă ambasadorul, acestea sunt faptele pe care eu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
seceta, alunecările de teren ori creșterea ratei șomajului în industria siderurgică, de unde naivul impuls de a culpabiliza gașca politiciană pentru toate celea. Mai e la mijloc și juisanța prin delegație, căci nu degeaba-s aleși, iară nu desemnați, deputații societăților întredeschise. De unde și frecvența remanierilor guvernamentale de cafenea. Oamenii, beau, mănâncă, voiajează și copulează prin intermediul reprezentanților. Reamintește-ți jubilatoriul strigăt al veteranului din anecdotă: "I-am dat o sută și-un leu,/ Dar o fute cum vreau eu!". Cu varianta disforică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Vintilă tot aici la Gărâna într-o tabără de creație. După terminarea mesei și a discursului lui Vintilă, am urcat cu Bobiță în cameră. Ne-am întins în liniște fiecare pe patul său. Soarele își trimitea puternic razele prin geamul întredeschis, umplând camera cu o lumină puternică, arzătoare. Îmi fugise somnul, oboseala pe care o simțisem mai devreme pe drum, dispăruse. M-am ridicat, schimbându-mă în niște haine mai comode, punându-mi și pălăria mea de piele. Bobiță a fost
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
bibliotecă, spune Gabriela, fiica lui V. Voiculescu într-un interviu publicat în Lumea magazin nr.4, 1997. — M-am trezit brusc în toiul nopții. În casă domnea o forfotă continuă. Pași grei răsunau pe parchet. Venise Securitatea. Printr o ușă întredeschisă am văzut în hol un bărbat în haină de piele, cu automatul agățat de gât. Prin fereastră se vedea o mașină mică, neagră, oprită în fața porții. Ceva mai la vale, în fața locuinței doctorului Banu, era o altă mașină. Doctorul Banu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
la vechile biserici și catedrale, în partea de jos este mai groasă decât în partea de sus. Sticla a curs și ea la vale în decursul sutelor de ani, fără să se spargă. Timpul scurt este însă brutal. O ușă întredeschisă, lovită de glonțul unui pistol, nu se mișcă, glonțul care a trecut prin ea, cu toată energia lui, nu a putut modifica starea ușii. Împingând însă încetișor aceeași ușă cu un vârf de ac, aceasta se va deschide, fără un
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
bună. S-a sculat brusc în picioare și a părăsit încăperea. Vlad a rămas complet derutat: ce fusese asta și ce urmează? Douăzeci și patru de ore n-a mai apărut nimeni (doar un gardian oarecare ce i-a strecurat prin ușa întredeschisă o tavă cu apă și ceva de mâncare), l-au lăsat în pace. Chiar a dormit câteva ceasuri, chircit într-un colț al celulei. Când s-a trezit, starea lui lăuntrică, în loc să fie mai bună, s-a înrăutățit: îl stăpânea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a străduit Aneta tot am intrat în gropi, erau imposibil de ocolit pe acel drum complet desfundat și neluminat. La un moment dat Aneta ne spune că am ajuns. Toți aveam emoții. Intrăm în curtea casei pe o portiță metalică, întredeschisă. Casa era neluminată, iar dintr-o cameră se auzea un aparat de radio. Aneta a bătut în geam și a venit să deschidă ușa măicuța Natalia Ilașcu. Văzându-ne și controlând într-o fracțiune de secundă întregul grup, nu și-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vid isteric, deoarece nu-și încasau de la mine cuvenita porție de bătaie. Plânsetele lor sub ploaia de bețe a celorlalte „tovarășe“ erau tot ce-i mai făcea să se simtă persoane. Plânsul îi distingea de masa colectivului. Trecând pe lângă ușile întredeschise ale celorlalte săli de clasă, auzeam bețele lovind și trosnind și copiii plângând. În ce mă privește, și directoarea, și colegele mele educatoare, careadministrau cu regularitate bătăi, dar poate încămai mult copiii care tânjeau să plângă pe săturate- cu toții socoteau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dintre cei prezenți își rostuia gândurile și trăirile sufletești așa cum dorea. După puține clipe, inginerul electronist - scotocitorul de amintiri - a evocat o întâmplare cu mare încărcătură emoțională care îl urmărește și astăzi, spune el. Cu privirile abia strecurate printre pleoapele întredeschise, încercând să străpungă zăgazurile anilor care s-au scurs de atunci, cu glas unduios ce trăda tristețe și regrete, ne-a împărtșit-o și nouă... În ultimul lui stagiu de „expulzare” la țară (după absolvirea clasei a II-a primară) își
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și Încrezător. CÎtă vreme stă cu această față Întoarsa spre soare, grecul antic are liniștea lui Apolo, lumina ce limpezește totul. Abia cînd soarele intră În nori și obrazul său revine asupra pămîntului, vom recunoaște trăsăturile lui Oedip, iar buzele Întredeschise vor murmura „socot că totul e bine”, În timp ce În țărînă șarpele se reface din bucățile Însîngerate. Sfinxul nu suie niciodată pe Olimp și nu intră nici În atelierele sculptorilor de la apogeul clasicismului grec. Acolo sînt zeii, iar el e totdeauna
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
iau mîinile, i le sărut, apoi întind mîna la teancul cu cărți de lîngă masă și scot o cărțulie albă, Demonul de Lermontov. Te rog! spun Tamarei, întinzîndu-i cartea, e darul meu. Mi-a mulțumit mai mult șoptind, cu buzele întredeschise, răsfoind cartea. Spune-mi, o întreb, Moș Crăciun trebuie să plece imediat, ori are timp să mai zăbovească puțin? Pînă mîine, mi-a răspuns, dezbrăcîndu-și paltonul, rămînînd într-o rochie bleu, cu o floare albă în piept. Doamne, Tamara, exclam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu mine, dar am asigurat-o că-i dau tot sprijinul la formarea unei echipe de teatru. Cobor din nou la etajul întîi. Bat la ușa pe care scrie COMITETUL SINDICATULUI, intru în anticamera goală și mă apropii de ușa întredeschisă. Dinăuntru, din biroul președintei, se aude vocea Brîndușei: Tovarășul director general a fost de acord ca primele pentru șefii de secții să fie de trei mii cinci sute. Lipsesc cîțiva șefi de secție, se aude vocea președintei. Evident, premierea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mine gîndul. Surîsul ăsta al tău l-am mai văzut undeva, l-am mai întîlnit cîndva; îl simt purtat în amintire..." Nu știu, doamnă, repet eu invariabil. Degetele mele i se plimbă prin păr, desfăcîndu-i buclele. Buzele i-au rămas întredeschise, gata să surîdă din nou, iar ochii, obosiți de privit în tavan, i se închid cu o mișcare lentă a pleoapelor, împreunînd genele răsfrînte. "Parcă-i o păpușă! mă înfior eu, privind-o. De ce să...?!..." "La dracu!... Trebuie să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de-ale mele, strîngîndu-mă între genunchi. Palmele ei se plimbă de-a lungul brațelor mele, se opresc la umeri o clipă, apoi se adună la ceafă, cu palmele desfăcute, răsfirîndu-și degetele în părul meu, în timp ce buzele, nemișcate, i-au rămas întredeschise, atinse de-ale mele; doar vîrful limbii i-l simt cum îl caută pe al meu... Aștept... Limba ei pare s-o fi întîlnit pe a mea, gustîndu-se reciproc... încet... tot mai încet... Și iarăși aștept... Urmează un gest scurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un moment lung de tăcere, poți să strigi după ajutor, că pînă vine ajutorul, eu am plecat, închei surîzînd. Mă întorc și răsucesc cheia, descuind ușa. O clipă, te rog! murmură doamna Cristina. Intră în baie, o zăresc prin ușa întredeschisă cum deschide apa rece, se spală de cîteva ori pe ochi, se șterge în fugă cu un prosop, își aruncă privirea în oglindă să se convingă că nu-i prea răvășită, apoi iese, parcă mai înviorată. Să te conduc pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că visez. Teona clatină din cap îndelung, afirmativ, închizînd ochii: Da, eu aici... Dacă muntele nu vrea să vină la Mahomed, atunci... Ori poate e invers... Cine mai știe!... Închide ochii și scutură încet din cap, în timp ce pe buzele ei, întredeschise, înflorește surîsul. Cînd deschide ochii, observ că privirea ei albastră se scaldă într-o pînză fină de umezeală. Ce viu și ce cald e ramul acela de magnolie! exclamă ea, ridicîndu-se, întorcînd capul spre glastra de sub fotografia mamei, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a privirii peste întreaga încăpere, îmbujorîndu-se ca o floare de magnolie ce se deschide acum, la miezul nopții, Teona repetă gestul ei atît de feminin și maiestuos de trecere a degetelor peste umerii obrajilor aprinși, atinge vîrful degetelor de buzele întredeschise și-și alătură iar palmele, ca într-o rugăciune, închizînd ochii. Stă așa un timp, apoi îmi șoptește: Bine te-am găsit, Mihai!... Fac un pas și mă apropii de ea. Ridic încet brațele, îmi trec vîrful degetelor peste umerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lor, eșeau cu icoanele pe uliță. Atunci nu numai că nu trebuea să se zărească nici un picior de evreu pe uliță, dar chear erau siliți a- și ține prăvăliile Închise, deasemenea ușile și ferestrele caselor. Cum de zărea vro prăvălie Întredeschisă, norodul năvălea și maltrata pe acei evrei ce-i găsea. Iar de se hazarda vreunul a se uita prin vreo fereastră a casei, acela era bombardat cu pietre. Aceste barbarii le comitea poporul de jos din Moldova pentru că privea pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de taciturn. Sever la suprafață, era însă - fapt pe care l-am înțeles destul de tîrziu - generos prin curiozitatea față de „celălalt”, sensibil la „alteritate”. L-am prins, în acești ani ai corespondenței, într-un moment al vieții sale cînd lăsase porțile întredeschise, cu nostalgii de evocator reprimat, gata să dea drumul unor secrete biografice. Din păcate, mereu încrezător în răbdarea timpului, iar uneori copleșit de treburile cotidiene, am ratat oportunitățile (schițate în scrisori) de a dialoga amplu și de a pătrunde mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]