1,942 matches
-
în dreptul șoldurilor. Nu voiam să mă uit, am făcut tot ce mi-a trecut prin cap ca să mă abțin, dar era ca și cu prohabul lui Luke, atracția devenise pur și simplu irezistibilă. Cu totul împotriva voinței mele, i-am întrezărit părul pubian. —Barb, am spus, cu o voce puțin pițigăiată, fixându-mi privirea pe fața ei, ce te aduce aici în fiecare sâmbătă? — Faptul că toate persoanele interesante pe care le-am cunoscut au murit. Supradoze de droguri, sinucideri, crime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În timp ce ne pregăteam de plecare, obișnuia să se învârtă prin cameră dezbrăcat, încă ud după duș, cu instrumentul atârnându-i, și eu treceam în grabă pe lângă el, căutând un deodorant sau o perie de păr sau orice altceva, și îi întrezăream fundul micuț și adânciturile de o parte și de alta a coapselor și îmi spuneam, „Doamne, e splendid“. Dar de îndată îmi ziceam ceva de genul „Încă nu mi-am pus flecuri la cizme, va trebui să port alte încălțări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
holului. În timp ce treceam pe lângă o ușă întredeschisă, i-am văzut pe Detta și Racey! Stăteau unul lângă altul pe canapea într-o cameră de zi extrem de luminoasă, bând ceai, mâncând biscuiți (la fel de rafinați ca aceia din bucătărie, din ce-am întrezărit) și se uitau la Some Mothers Do ’Ave ’Em. Crimă și pedeapsă. (UK Gold îl dă în reluare.) La ușă, i-am mulțumit încă o dată lui Tessie și, în timp ce mă îndreptam spre poartă, a strigat după mine, cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Rachel. Eram un cerc de fete, cu rochiile noastre de sărbătoare unduindu-se, toate fericite, zâmbind și râzând. Cineva mi-a pus-o în brațe pe micuța Holly și ne-am învârtit împreună, ajutată de mâinile surorilor mele. Rotindu-mă, întrezărind în trecere fețele lor luminoase, mi-am amintit ceva ce nu știam că uitasem: Aidan nu era singura persoană pe care o iubeam; iubeam și alți oameni. Îmi iubeam surorile, o iubeam pe mama, îl iubeam pe tata, îmi iubeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
candelabre de argint scânteiau peste tot. Aceasta era camera aflată în vârful triunghiului. Prepelicarul nu se opri. Acum către latura dreaptă, își zise Vultur-în-Zbor, concentrându-se asupra direcției. A patra încăpere era cufundată în întuneric, cu doar câteva forme albe întrezărindu-se printre umbre. Pe măsură ce ochii i se obișnuiau cu lumina slabă, văzu că prin încăpere erau împrăștiate o mulțime de socluri pe care se aflauă ce anume?ă obiecte, ascunse de cearșafuri albe ca giulgiurile. Aceste fantome tăcute - nici una suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pierdusem poate însăși puterea mea de a scrie, atâta câtă mi-o știusem. Mă gândeam, posac, de parcă dintr-odată îmi văzusem tot viitorul, că atunci, în noaptea aceea, odată cu povestirea pierdută, îmi sfârșisem însuși destinul meu literar, nici măcar început, abia întrezărit în cețurile unor vârste în care tot ezitam să mă cufund. Șovăiam pe margine de timp, adulmecând doar, ca un fel de jivină întărâtată, adierile dinspre acel timp, promisiuni mai firave decât chiar aburii dimineților ridicându-se din grădina noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un om care nu are prieteni, cu gratitudine. — Vino. Am să-ți arăt restul casei. Lăsară În urmă biblioteca și se Îndreptară spre intrarea principală, mergînd Înspre grădini. CÎnd traversară sala aflată la baza scărilor, Julián Își ridică privirea și Întrezări o siluetă care urca ținîndu-și mîna pe balustradă. Simți că se pierde Într-o vedenie. Fata trebuie că avea doisprezece sau treisprezece ani și era escortată de o femeie În puterea vîrstei, scundă și trandafirie, ce avea toate trăsăturile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pironit În loc și se uită la miraj ținîndu-și răsuflarea. La puțin timp, ca și cînd i-ar fi intuit prezența și privirile furișe, Penélope Își ridică ochii spre el. Frumusețea acelui chip Îi apăru dureroasă, de nesuportat. Avu impresia că Întrezărește o umbră de zîmbet pe buzele ei. Îngrozit, Javier fugi să se ascundă În Înaltul turnului cisternelor, lîngă porumbarul de la ultimul cat al colegiului, ascunzătoarea lui preferată. MÎinile Încă Îi tremurau cînd Își luă ustensilele pentru sculptat și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de niște cadre lipsite de uși, dincolo de care se zăreau săli iluminate de lumînări, cu șiruri de paturi rezemate de perete și acoperite cu plase Împotriva țînțarilor ce se ondulau ca niște lințolii. Îndărătul perdelelor se auzeau jeluieli și se Întrezăreau siluete. — Pe aici, indică maica Hortensia, care ținea avanpostul cu cîțiva metri Înaintea noastră. Am pătruns Într-o Încăpere boltită, unde nu mi-a venit prea greu să situez scena Tenebrarium-ului pe care mi-o descrisese Fermín. Semiîntunericul Învăluia ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avea să moară executată prin gîtuire, recitînd Tatăl Nostru pe dos și cu ochii ieșiți din orbite, În timp ce un nor roșu se Întindea peste oraș, declanșînd o furtună de gîndaci morți. În visele ei, Jacinta vedea trecutul, viitorul și, uneori, Întrezărea secrete și mistere ale vechilor străzi din Toledo. Unul din personajele obișnuite ale viselor sale era Zacarías, un Înger Îmbrăcat Întotdeauna În negru, care umbla Însoțit de un motan negru cu ochi galbeni, a cărui răsuflare duhnea a sulf. Zacarías
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ceva, orice, numai ca așteptarea aceea să se sfîrșească odată. Joi după-amiază, la sfîrșitul orelor, Julián Începu să creadă că norocul era de partea lui. Doamna Aldaya nu spusese nimic, probabil din rușine, din prostie sau din oricare din motivele Întrezărite de Miquel. Prea puțin conta. Singurul lucru care conta era să păstreze secretul pînă duminică. În noaptea aceea, pentru prima oară după mai multe zile, izbuti să ațipească. Vineri dimineața, cînd Își făcu apariția la școală, părintele Romanones Îl aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Începea să se răcească și am prepupus că epuizam rezerva de apă a amfitrionului meu. Am stors ultima picătură de apă călduță și am Închis. Aburul se ridica din pielea mea ca niște fire de mătase. Prin perdeaua dușului, am Întrezărit o siluetă nemișcată, În dreptul ușii. Privirea Îi strălucea ca a unei pisici. Poți ieși fără grijă, Daniel. În ciuda tuturor răutăților mele, tot nu te pot vedea. — Bună, Clara. Îmi Întinse un prosop curat. L-am luat și m-am Înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pivniță cînd, aproape Întîmplător, am dat, În celălalt capăt al coridorului, peste o portiță pe care, la Început am luat-o drept un dulap pentru mături și găleți. Am Încercat clanța, care a cedat de Îndată. De partea cealaltă se Întrezăreau niște trepte ce coborau În picaj către un hîrdău de Întuneric. Mă izbi un miros puternic de pămînt jilav. În prezența acelei duhori, atît de ciudat de familiare, și cu privirea căzută În puțul de beznă din fața mea, Îmi veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din tîmple. Am simțit un val de frig străpungîndu-mi ceafa. În cîteva momente, mi-am recîștigat seninătatea și am Înțeles că aveam În față efigia unui Crist sculptat În lemn pe zidul unei capele. Am Înaintat cîțiva metri și am Întrezărit o imagine spectrală. O duzină de torsuri femeiești, nude, se Înghesuiau Într-un ungher al vechii capele. Am băgat de seamă că le lipseau brațele și capul și că stăteau pe cîte un trepied. Fiecare dintre ele avea o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după care a luat o pavea de piatră dintre bălării și a spart lacătul cu cîteva izbituri. Julián a Împins ușa cu vîrful piciorului. S-a deschis Încet, ca un mormînt, răbufnind o adiere densă și umedă. Dincolo de prag se Întrezărea o beznă catifelată. Julián avea la el o mică lampă cu benzină pe care a aprins-o după ce a făcut cîțiva pași În vestibul. L-am urmat și am tras ușa În spatele nostru. Julián a Înaintat cîțiva metri, ținînd flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
VÎntul stinsese lumînările și spulbera Înăuntru volburi de zăpadă. Frunzele uscate și Înghețate dansau pe tavan, plutind Într-un tunel de luminozitate prăfoasă prin care se insinuau ruinele din casă. Am mai coborît patru trepte, sprijinindu-mă de perete. Am Întrezărit o sclipire a vitrinei de la bibliotecă. Încă nu-l detectasem pe Fumero. M-am Întrebat dacă nu cumva coborîse În pivniță sau În criptă. Pulberea de zăpadă care pătrundea de afară Îi ștergea urmele. M-am strecurat pe casa scării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
iritabil, susceptibil, cinic). Chiriac este ilustrarea unei anume nuanțe de comic: cel de pe treapta de jos a trivialului. După părerea lui George Munteanu, Chiriac este prototipul „mahalalei sufletești”: „În substratul mai adânc, pe care autorul ne înlesnește să i-l întrezărim, nu neaparat al mahalalei geografic-democratice, dar îndeosebi al celei sufletești, care, indiferent de mediu, i-a prilejuit mai târziu scriitorului creionarea multor tipuri din această plămadă”<footnote G. Munteanu, op. cit., p. 484. footnote>. În acest sens ar putea fi stabilită
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
lui Moța și a camaradului său Marin, temelie Națiunii Române, fundament peste veacuri pentru viitoarele măriri românești. Să punem, deci, pe Moța și pe Marin baza viitoarei elite românești care va fi chemată să facă din neamul acesta ceea ce abia întrezărește mintea noastră. Voi, care reprezentați primele începuturi ale acestei elite, să vă legați prin jurământ că vă veți comporta în așa fel încât să fiți cu adevărat început sănătos și de mare viitor al elitei române, că veți apăra întreaga
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
adorat, dar eu n-am putut face altfel, mi-a fost imposibil să nu-l părăsesc. Sergiu era destinul meu. Iubirile de până atunci mă ținuseră captivă în vremelnic. Cu Sergiu am avut reve lația iubirii eterne. Prin el am întrezărit, ca printr-un vitraliu de muzică, prezența lui Dumnezeu. GUSTUL LIBERTĂȚII Șevaletul și bagheta Pe când locuiam în atelierul Ioanei, am observat că gesturile zilnice îmi deveneau din ce în ce mai lente. Chiar atunci când mă grăbeam, mișcările mi se făceau cețoase, pașii îmi erau
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
lecții, bietul tata îmi făcea toate temele la romînă: rezumate, compuneri, analize gramaticale... A continuat să-mi ajute astfel și după faimoasa teză, până într-o zi, când întîmplarea mi-a arătat calea cea bună, pe care eu o cam întrezărisem, însă pe care, fie din lipsă de curaj, fie mai mult din lene, nu îndrăznisem să merg. Profesorul ne dăduse să facem o compunere cu subiectul "Primăvara". Iarna era pe sfârșite și primăvara începuse să înflorească timid prin margini de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
al săgeții. Prin perdelele ceții confruntarea se zărea, totuși. Voievodul nu se mai afla În pericol direct, dar nici nu mai putea coordona ansamblul bătăliei. Toate șansele se jucau pe două fronturi: cel depărtat, invizibil, al Vasluiului și cel apropiat, Întrezărit pe fragmente, unde Începuse un joc rapid de manevre de cavalerie, o succesiune de desfășurări, replieri, ciocniri la sabie, lansări de săgeți. Și apoi, brusc, Alexandru observase că cei doi căpitani Pietro și Gâlcă se retrag, sau execută o manevră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oglinzi. Sute de oglinzi, de toate formele și mărimile care puteau fi imaginate de fantezia omenească. Tânărul se apropie fascinat, absorbit parcă de cerul reflectat de oglinzi. Era un cer gri, de iarnă, iar undeva În spatele stratului de nori se Întrezărea, ca o pată firavă de lumină, locul În care se afla soarele. Erau multe oglinzi chinezești, simple, duble, sau În construcții artistice sub forma petalelor de floare. - Yata-no-kagami! spuse negustorul În fața căruia se oprise Ștefănel. Deși nu cunoștea limba chineză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai sângeroși războinici ai Semilunei erau trimiși de Mahomed să deschidă drumul spre voievodul Moldovei. Alexandru preluă comanda celor o mie de călăreți. Din locul În care se aflau se vedea Întregul luminiș, și, mai jos, dincolo de pădurile Ilișeștilor, se Întrezăreau, vag, dealurile Sucevei. Tânărul privi călăreții, unii din ei plini de sânge de la prima Încleștare cu otomanii, sub comanda comisului Jurj. Aveau În priviri bucuria victoriei și setea de luptă. - Oșteni! le spuse Alexandru, aproape fără să ridice glasul. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și așteptând ceva, orice, să-i umple viața. Acel ceva se află la numai o milă depărtare de el, în linie dreaptă, deși, cu drumurile astea prăfuite și accidentate, distanța s-ar putea dubla. În lumina soarelui ce apune, Forrester întrezărește o lucire metalică și o sclipire trandafirie ivită pe fundalul cenușiu al pământului. Se oprește să se uite, simțindu-și fălcile încleștate și crispându-se în șa, fără să știe din ce motiv, ca un cavalerist la paradă. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
săteni din Rajput, după cum arătau, ducându-și cămilele și escortând un palanchin cu perdele brodate, purtat pe umeri cu poticniri, de patru dintre ei. Când procesiunea ajunse mai aproape, soarele era deja aproape la orizont. Pe fundalul noros, plumburiu, se întrezăreau fâșii de un roșu agresiv. Forrester așteaptă, în timp ce calul său lovește nerăbdător din copită, în albia râului acum secat. Cei care poartă palanchinul, se opresc ceva mai încolo și lasă jos greutatea. Cu capetele acoperite de enorme turbane trandafirii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]