1,357 matches
-
diferențialismului. Totuși, este posibil să schițăm o soluție de tip universalist care ține seama și de normele diferențialismului, cu condiția ca acestea să fie „corectate” prin impunerea unor limite. Recunoașterea alterității celorlalți drept ceva demn de respect, altfel spus drept Întruchipare a unei valori În sine (sau intrinseci), este actul care singularizează antirasismul diferențialist prin excelență. Acest imperativ implică obligația de a respecta necondiționat și În mod egal, fără distincții (așadar fără excluderi și fără ierarhizări), toate atitudinile și comportamentele celorlalți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
element provenind dintr-o altă cultură. Descrierea dramatică a omului se regăsește atât În chipurile umane cărora Lam le-a consacrat un mare număr de pânze, cât și În natură, care este În picturile sale animată, plină de prezențe secrete, Întruchipare a „frumuseții convulsive” la care visa și André Breton, de altfel mare admirator al lui Lam, pe care l-a și pus În legătură cu Aimé Césaire, poetul din Martinica. Acesta a spus În legătură cu tabloul intitulat Prezentul etern: „Lam așterne pe pânză
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
învățau că pot aspira oricât de sus. Astăzi, păpușa Barbie mai păstrează puține elemente din modelul original vândut cu trei dolari în anul 1959. Lansată atunci ca singura păpușă care nu avea imaginea unui copil, ci a unei femei adulte, întruchiparea viselor de viitor ale fetițelor din întreaga lume, Barbie a trebuit să își adapteze imaginea vremurilor în care trăim. A devenit o păpușă multiculturală, feministă sensibilă la problemele de mediu sau ale persoanelor dezavantajate. Dimensiunile sale de fotomodel au rămas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
în mileniul al III-lea. Dl. Theodor Codreanu, chiar dacă este un împătimit după Bacovia, păstrează întotdeauna dreapta măsura în aprecieri și ține la rigorile obiectivității: "Dar cine e ființa destinată muțeniei totale? Numele ei arhetipal este Cenușăreasa. Bacovia a fast întruchiparea ideală, în variantă masculină și literară, a mitului Cenușăresei, particularizat inconfundabil în ceea ce voi numi "complexul Bacovia". Cenușăreasa duce o viață "în cenușă", de râd fetele cele mari, fudule, îmbufnate; sau o primesc cu condescendență, în cel mai bun caz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trimiteri. Multe dintre acestea sunt microstudii în cadrul monografiei despre Bacovia. Chiar în primele pagini ale volumului, Theodor Codreanu își anunță obiectivul exegezei sale: să-l găsească pe ascunsul Bacovia, care și-a, pus o mască a Cenușăresei: "Bacovia a fost întruchiparea ideală, în variantă masculină și literară, a mitului Cenușăresei". Cititorul, alături de autor, pornește în căutarea ascunsului Bacovia. Numai că Th. Codreanu, călăuzindu-și cititorul spre complexul Bacovia și bacovianism (peste nouă mări și nouă țări), îi descoperă multe alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scria în ziarului oficios "Pravda": "Gr. Vieru are darul de a ridica plasticitatea versurilor sale până la monumentalitate, de a ne comunica cu desăvârșire real, concret, vizibil și auditiv măreția a ceea ce este necesar omului. Pacea. Munca. Iubirea. Și ca o întruchipare a tuturor acestora Mama. Mama-Patrie și mama ta, despre care poetul a scris cutremurătorul său Reazem". În timp ce Guram Asatiani, într-o carte scrisă în 1981, a fost atras de obsesia poetului moldovean față de problema recuperării limbii strămoșești: "La Vieru, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mult decît o ființă umană: În temnițele subterane și în holocaustul războiului și în nu mai puțin violentele crize și încleștări spirituale cu dușmanii interni și externi ai comunismului, Stalin era ceva mai mult decît un comandant militar. El era întruchiparea unei idei transfigurate în mințile comuniștilor sub forma unei idei pure și deci a ceva infailibil și lipsit de păcate. Stalin reprezenta lupta victorioasă a zilelor noastre și fraternitatea oamenilor zilei de mîine.20 Cu toate că Tito petrecuse o lungă perioadă
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
PNȚCD de-abia 2,6. În pofida rezultatelor lamentabile înregistrate de partidele de opoziție împotriva FSN, susținătorii anticomunismului au continuat să rămână în stradă trei săptămâni după sfârșitul alegerilor. Definiți drept "golani" de către Ion Iliescu, pe care protestatarii îl vedeau ca întruchiparea umană a neocomunismului, termen pe care aceștia l-au îmbrățișat ca etichetă nominală identitară, contestatarii au adoptat Proclamația de la Timișoara, al cărei punct 8 interzicea candidatura foștilor activiști de partid și ofițeri ai Securității pentru primele trei legislaturi consecutive. Protestele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoric-naturală, ci în sensul că mișcarea gândirii autonome nu este spontană, ci reglată, iar aceasta presupune o administrare a urmelor gândirii autonome urme evidente în fel de fel de acte de constituire ale sale prin gândirea autonomă însăși, care capătă întruchipare propriu-zis istorică. Autonomia gândirii (justificatoare) față de unitatea de viață a condus și către o sistematizare a practicilor și chiar a unităților de viață omenească; până la urmă, și a modalităților de gândire asupra acestora (în fond, gândirea a devenit reflexivă!). Faptul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectul", "realul", în vreme ce ființa (cu toate ipostazele sale aristotelice sau înțelesurile sale "categoriale") este nimicul însuși. De aici putem înțelege că ființa nu reprezintă doar ceea-ce-este, că ea are în sine negativul, de vreme ce a fost gândită, în comparație cu ființarea socotită vrednică întruchipare a realului (a ceea ce este), ca nimic. Recuperarea nimicului din ființă este o sarcină a gândirii. Dar prin îndeplinirea ei, gândirea trebuie să iasă din orizontul dictaturii judicativului, de sub dominația regulilor strict formale ale acestuia; așa încât, însăși ordinea discursului recuperator
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apropiată, tehnic, de operația cu același nume în sens fenomenologic, însă ea rămâne, în esența sa, logic-judicativă (ca și cea fenomenologică, de altminteri). Ultima dintre cele patru amintite mai sus, "reconstrucția", este principala operație filosofică, aceea prin care capătă chip (întruchipare) un fapt filosofic: întrebare, idee, problemă, soluție, argumentare, aporie, teorie, viziune etc. Dar reconstrucția are și un sens propriu-zis logico-judicativ, atunci când ea, preluând normativitatea judicativă, trece în condiția analiticii și/sau dialecticii. Inducția (epagoge) și deducția (apagoge) sunt, în primul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unui sistem de logică constituit, care devine, se-nțelege, obiectul său (poate cu excepția interpretărilor celui din urmă). De aici și unele "excese" simbolice în astfel de interpretări, semnalate de mai mulți logicieni, care fac distincții clare între silogistica aristotelică în întruchiparea sa din Organon și silogistica aristotelică luată ca obiect de aplicație pentru calculele logicii simbolice. Este de amintit, în acest sens, o lucrare citată și mai devreme, aparținând lui G. Patzig: Silogistica aristotelică (1959).83 Interpretarea de față nu ține
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
substanța, ceea ce este în succesiune, adică relația cauzală (dintre "cauză" și "efect"), și ceea ce este simultan, adică unitatea tuturor fenomenelor, comunitatea lor, care constă în relațiile diverse și reciproce dintre fenomene. Însăși "lumea" "natura", în termenii lui Kant capătă o întruchipare în acest fel. Dar experiența posibilă, așa cum o concepe Kant, are trei sensuri: a) sinteza tuturor fenomenelor, ca element al cunoștinței impus de categorie prin schema corespunzătoare ei; orice judecată sintetică a priori (cunoștința veritabilă, potrivit lui Kant) este condiționată nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
început, așadar, Dasein-ul "înțelege" ceea ce se ivește în orizontul său de viață. El poate rămâne chiar la acest nivel de constituire factică a sa, deși este deja deschisă calea unei spargeri de orizont, a unei depășiri de limită către alte întruchipări ale Dasein-ului. Același element operațional este vorba despre "ca" face cu putință atât constituirea unei ipostaze a Dasein-ului corespunzătoare preluării "lucrurilor" ca ființări-la-îndemână, cât și spargerea acestui orizont de constituiri pe linia "menirilor funcționale", ustensilice, a lucrurilor, în sensul trecerii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
umplându-i" această structură cu aplicații (interpretări), prin care ea se apropie de "stilul" demersului filosofic.196 Neîndoielnic, idealul dictaturii judicativului încarnată în aceste forme de cunoaștere l-a constituit adevărul. De aceea adică fiind ideal adevărul nu poate căpăta întruchipare în ipostaza desăvârșită a dictaturii judicativului, ideologia; într-un fel, nici în logică, filosofie sau știință. Nu este de găsit în logică, fiindcă aceasta îl concentrează în semnificații strict cognitive, anulându-i astfel aspectul ontologic, nici în știință, unde este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fost clar pe temeiul prezenței secunde a aspectului alethic în judecată, prezență condiționată, judicativ, de aspectul formal, și aceasta atât pentru logos-ul formal, cât și pentru cel ca atare. Logos-ul, în ambele sale ipostaze, se află dincolo de orice întruchipare (constituire) alethică a judicativului (dincolo de orice judecată, chiar dacă aceasta are un aspect formal descins direct din logos-ul însuși). Judecata îl caută, am putea spune, în sensul de a-l recupera nu doar obiectual, ci propriu-zis operațional, pentru că, de fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rezolvat; sau poate fi postulată preeminența unuia dintre acești doi termeni. Nu trebuie să înțelegem, cumva, din cele spuse, că dictatura judicativului este un spațiu al arbitrariului; de fapt, imediat după instituirea principiilor ei (amintite mai devreme), tot ce capătă întruchipare, tot ce este obiect constituit (orice "produs" al gândirii, rostirii, făptuirii, constituit temporal) este "acreditat" (sau neacreditat) în funcție de acestea. Dictatura judicativului este un spațiu al legii, un spațiu strict "raționalizat". Iar legea nu este pusă în discuție decât în sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
toposul reprezentat de acest orizont propriu dictaturii judicativului trebuie descris și adus la o lămurire din perspectivă judicativă, în măsura în care este operată reducția judicativă, dar și din perspectivă non-judicativă, în scopul de a deconstitui și aceste mecanisme de acreditare judicativă a întruchipărilor gândirii. Vorbeam mai devreme, din perspectivă judicativ-constitutivă, despre slăbiciunea timpului în comparație cu ființa și, în consecință, despre o preeminență a acesteia față de timp. Dar tocmai slăbiciunea timpului îl aruncă pe acesta către sine; cum sinele său "slab" fiind nu poate fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așa numita diferență de nivel ontologic, chiar "diferența ontologică", luată, deseori, ca diferență între ființă și ființare; dictatura judicativului produce denivelări ontologice tocmai pentru a se feri de multiplicarea necontrolată a orizonturilor tematice, adică de conținuturile absolut diferite ale unor întruchipări (constituiri obiectuale) ale gândirii. Problema diferențelor dintre nivelurile ontologice și orizonturile tematice va fi în atenția mea în continuare, dar nu în sine, ci în cadrul discuției despre cele trei întruchipări noetice posibile prin fenomenul în-ființării verbului ("este"-lui) de către timp
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a orizonturilor tematice, adică de conținuturile absolut diferite ale unor întruchipări (constituiri obiectuale) ale gândirii. Problema diferențelor dintre nivelurile ontologice și orizonturile tematice va fi în atenția mea în continuare, dar nu în sine, ci în cadrul discuției despre cele trei întruchipări noetice posibile prin fenomenul în-ființării verbului ("este"-lui) de către timp: ființare, ființa ființării și ființa, despre care am vorbit și mai devreme (și în ordinea în care reducția judicativă le așează, potrivit timporizării (temporale a) lui "este"). Nu trebuie uitat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reformalizării logos-ului prin care propoziția și starea de fapt sunt obiectualizate (constituite intențional). Înțelegem din cele de mai sus că dictatura judicativului nu este dislocată; de fapt, ea capătă, prin reformalizarea logos-ului, o confirmare, intrând într-o nouă întruchipare. Dar și non-judicativul este, întrucâtva, potențat. Pentru a da un exemplu potrivit, să observăm că Wittgenstein susține că semnul care participă la o propoziție stă pentru un obiect, dar noi nu putem cunoaște ce este obiectul; dar nu putem cunoaște
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formelor noi și a unor sisteme noi de cod (asemenea comunicării animalelor, limbajului uman, marelui cod dual din evoluția biologică). 6. Subiectivitatea este întrupată Intenționalitatea, subiectivitatea și auto cunoașterea nu sunt fenomene inaccesibile științei. Cheia înțelegerii științifice a minții este întruchiparea existenței și nu ficțiunea decorporalizării simbolice a organizării, așa cum apare în inteligență artificială clasică. Unitatea conștiinței este funcție a unicității istorice a corpului. Corpul efectuează interpretări ale situațiilor noi care apar în peristază. Subiectivitatea este o emanație a organizării organismului
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
altora: tot simbol național a rămas, până În ziua de astăzi, pentru ceceni, iar pentru romani semnul sub care s’au născut. Întinsul său areal l’a făcut prezent și’n alte părți: ca strămoș mitic al lui Ginghis-han ori ca Întruchipare a lui Zeus și atribut al lui Apollo. La urma-urmei e vorba de popoare mai mult sau mai puțin e păstori. Și, unde e oaie, va fi și lup, care le va inspira sau chiar imprima calitățile lui: isteț, Îndrăzneț
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a fost cuvântul tun, veacul următor, al XIX-lea, a instalat în același rang vocabula locomotivă, pentru ca secolul XX să considere emblematic atomul. Veacul nostru încă mai cugetă. Și tunul, și locomotiva, și atomul, sunt, într-un fel sau altul, întruchipări ale forței. Ce putere maiestuoasă exprimau și impuneau bătrânele locomotive cu abur, de la seriile de elită 142.000 și 231.000 ("Pacific") până la măruntele 375.000, "căprițele" 324.000 ale cursei Rădăuți-Botoșani, ori harnicele și modestele mașini din seria 140
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
albe metalice, strălucitoare, terminate cu un cucui lucitor și ascuțit în vârf, cum aveau însă de culori gri-argintiu ostașii germani și austrieci prezintă onorul pentru două șiruri de călăreți, care preiau serviciul pentru următoarele ore. E un ritual cazon impresionant, întruchipare a unei ordini vechi, tradiționale, sacre, mirifice. Doamna Mariana simte nevoia să ne informeze: Acest palat regal a fost construit la 1697, pe locul unei vechi cetăți medievale "Trei Coroane" de către arhitectul Nicodemus cel Bătrân, în stil renascentist. Are 608
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]