4,649 matches
-
lacrimei -Octavian Paler Aripile Îngerului Negru s-au desfăcut peste abisul durerii, un singur trofeu ți-a cerut - inima, vârtej înnegurat de gânduri, tu suflet neliniștit, Chanchala Sarvaga*, orbit uiți visul, trăirea, iubirea, rătăcitor, cu fiecare pas, adânc călci și-ntuneci lumină, amintiri risipite în cioburi-vitralii le-mprăștii în neant, luciri de ape învolburate ne-ndepartează timpul, tot mai străin te târăști cu fiece gând, în urmă răni, lacrimi, fum, drumuri tot mai retrase în ceață, privind în oglindă de ieri trece
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
încât uneori surd și mut de ne-nțelegere, te-ntrebi nedumerit: Omule, de unde vine Cuvântul?! Pâinea e Cuvânt, lumina la fel, ura și întunericul cuvinte sunt... Sunt cuvinte care vindecă și cuvinte care ucid, cuvinte care luminează și cuvinte care întunecă ... Dată ne-a fost înspre rostirea lor gura aceasta și limba maicii care ne-a născut. Fiecare pasăre pre limba ei piere și noi, oamenii, asemenea suntem... Nevoia de-a rosti cuvinte este una dintre cele mai fierbinți și necesare
NEVOIA DE-A ROSTI CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367116_a_368445]
-
primejdie. Și apoi, brusc, se schimbau. Stângul sus, o așteptare legănata. Unduirea trecea că un frison prin umeri, se transmitea curent viu, de la un om la altul, frisonul trecea, ca un val, ca o briză din marea caldă, ochii se întunecau și din pupilele adânci ieșeau fulgere iuți, primeau răspunsuri alte fulgere, tot iuți și fierbinți. Valul bătea la gleznă, stângul și dreptul schimbau între ele rolul de vânt și de val. Freamătul urca până la genunchi iute, trecea în frison, de la
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
fiecare cu altă semnificație și pentru siguranța călătoriilor la “drumul mare”, a-i feri de tâlhari și lotrii erau însoțiți de către o familie de-a locului, bună cunoscătoare a itinerariului, sfătoasă și săritoare la cele nenumărate nevoi ale pribegilor. Se întunecase de-a binelea, luna se înățase cât să ne surprindă cu lumina ei chipurile ce ardeau de nerăbdare când deodată, din stânga șirului nesfârșit se aud tropote din ce în ce mai clare de cai și chingi care bat și strâng ritmic burțile nărăvașelor patrupede
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
bombe... necontinuare, absurdul.../ Miroși aerul privești Muntele Carmel și identifici fumul și focul provocat/ De katiușe, cartierul, zgomotul, luminile mele diafane/ Urechile-mi țiuie de fiecare dată/ Orice zgomot mă scoală de pe scaun, mă aruncă în/ abis” (Transmisie directă) Se întunecă partea idilică a locului și putem chiar să ne întrebăm: o fi oare bine că Bianca ne spune aceste adevăruri dureroase? Ar fi fost oare mai rezonabilă varianta unei tăceri convenabile pentru noi cei de astăzi, dar mai ales pentru
CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR PESTE MĂRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368563_a_369892]
-
aprobat înțelegătoare. Era un om important și se obișnuise să nu-l descoasă în astfel de situații. Doar l-a privit lung cum a ieșit din casă îngândurat, iar cuta adâncă de pe fruntea lui și negura din privirile ochilor săi întunecați la culoare, era un semn, că ceva nu mergea bine. VA URMA. Referință Bibliografică: PETRECERE NEFASTĂ (10) / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
nu au cum, dacă fug și nu se-ntâlnesc. Unde fug, unde se grăbesc? Și de ce plâng și ne udă planeta? Care o fi soarta lor? Îi vedem, dar cât de mult îi cunoaștem? Ei ne trimit ploaie, zăpadă, ne-ntunecă cerul atunci când ne aduc furtuni, sfădindu-se cu soarele, dar până la urmă se cumințesc și-și văd de drumul lor, dându-se la o parte din calea lui. Și se plimbă în infinitul lor, fără să se oprească. Dar, ei
NORII ŞI NOI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368653_a_369982]
-
simțeam atunci e greu de descris în cuvinte acum...încercăm pe cat puteam noi să fim cuminți, nu cumva Moș Crăciun să se supere pe noi și să ne ocolească. Repetăm împreună cu frații mei mai mici colinde și nici nu se întuneca bine și porneam entuziasmați să răspândim vestea nașterii Domnului. Frigul de afară ne îmbujora obrajii dar nu ne putea micșora elanul...ne dădeau curaj fetele zâmbitoare ale celor ce ne deșchideau ușa și ne primeau cu brațele deschise, un bănuț
DESCHIDE UȘA, CREȘTINE… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368696_a_370025]
-
Acasa > Poezie > Credinta > NU MAI RĂTĂCI VECINE! Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mai rătăci vecine, pe-ale lumii căi haine, Te îmbată strălucirea, ți s-a-ntunecat privirea, Nu mai poți gândi o clipă, parcă ești cuprins de gripă, Timpul trece ca și vântul, ți-ai călcat din nou cuvântul, Ai promis lui Dumnezeu, când ai fost cuprins de greu, Te-ai rugat cu disperare, să îți
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]
-
virtual, emițând semnale interioare, asigurându-i credibilitate, construind o punte peste timp între două tărâmuri... Volumul cuprinde un număr de 50 de poezii, o parte fiind scrise atunci când erau împreună, fericiți, când nu vedeau norii negri ce veneau să le întunece cerul, să-l rupă definitiv în două: Cea mai frumoasă dintre flori, Mărțișor de suflet, Dă-mi mâna ... Altele, au fost scrise cu lacrima durerii, a suferinței, cu cerneala sufletului schilodit de pierderea celei dragi: Iertare, De ce nu vii?, Nocturnă
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368667_a_369996]
-
lor firesc. Nici nu s-a bucurat mult de liniștea de pensionar, că o veste tristă a coborât umbra asupra vieții sale, când a aflat că o maladie grea a intrat în ființa sa. Neliniști mari au început să-i întunece încrederea în viitor. A început o luptă crâncenă, neliniștitoare, cu boala. Părea, la un moment dat, că învinsese tulburătoarea boala. Chiar i-a acordat un armistițiu de câțiva ani. Din nou zorii speranței păreau că învie în sufletul eminentului profesor
AGONIA MAESTRULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363656_a_364985]
-
ridic de la locul meu, și-l întreb pe ilustrul profesor, cum se explică contradicția flagrantă dintre ce scrie manualul despre Gherea și ceea ce tocmai ne spusese el atunci. Vai de mine! Piru s-a făcut foc de mânie! S-a întunecat la față și a început să ne acuze așa, grosso modo, că noi, profesorii de română nu mai citim și altceva, că ne limităm doar la manuale și ne-a tot bălăcărit el așa, până a început sala să murmure
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
foale și-i zise: -Băi, nea Tudore, ăsta e aurul, ia-l matale și pune-l bine că vin eu peste o săptămână cu material mai bun și gătăm treaba! De unde ai tălică aurul, că e moale, breee! Duran se întunecă la față și scoase un pistol de la brâu și-l îndreptă spre ei: -De unde, de neunde, că voi de aici nu ieșiți fără bani! Vreau bani, mă, voi n-auziți? Cum i-ați făcut lui nașu Băngoi, să-mi
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
învăluie iar ochii. Pe umeri ne apasă, greu, nevoi Și vremea se îmbracă-n șapte rochii, Rămân săraci de flori caișii, plopii, Iar fluturii mai mor în orice joi. Cum ține apa multă să ne-nece Și norii să ne-ntunece mai mulți, Tot am putea să-i alungăm, să plece, Dacă ai vrea, iubito, să m-asculți, Și-n anotimpul care nu e rece, Prin iarba crudă s-alergăm desculți. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: DESCULȚ / Leonte Petre
DESCULŢ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363726_a_365055]
-
lucruri. La un moment dat, Romelia i-a spus că are senzația că au crescut împreună și că i-ar fi plăcut să-i fi fost frate mai mare. Rostind aceste cuvinte, o umbră a acoperit chipul ei frumos, senin, întunecându-l cum se întunecă pământul atunci când, în mijlocul verii, un nor negru de ploaie se interpune între el și soare. Petru a privit-o, sesizându-i tristețea, durerea pe care încerca, cu greu, să și-o stăvilească. - Vrei să vorbești despre
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
dat, Romelia i-a spus că are senzația că au crescut împreună și că i-ar fi plăcut să-i fi fost frate mai mare. Rostind aceste cuvinte, o umbră a acoperit chipul ei frumos, senin, întunecându-l cum se întunecă pământul atunci când, în mijlocul verii, un nor negru de ploaie se interpune între el și soare. Petru a privit-o, sesizându-i tristețea, durerea pe care încerca, cu greu, să și-o stăvilească. - Vrei să vorbești despre ce te apasă? - Nu
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
preacurată cu părul ca un soare ce râde în primăveri cu buzele cireși ce-au înflorit mai ieri. Privind dorința crește, clocotitor și rece ... amăgitor prin vene îl scaldă o apă, rece și dorul iară crește, cumplit îl răscolește, se-ntunecă pe-o zare, pe-o luna, iară crește. Săruta acest pământ sub chip de flăcăiandru având părul ca noaptea, privirea ca o stea în față fetei stă drept, semeț și mândru cu zâmbetul de lună și fața fulg de nea
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
drumul de la București spre Geoagiu-Băi, împreună cu Ileana, Laur și Emilian, am râs și am plâns deopotrivă, neînregistrând timpul care zbura pe lângă noi, împrumutând din buna noastră dispoziție sau din tristețea noastră. Uneori, privirea Emmei cădea ca un stor peste ferestre, întunecând pentru o clipă lumina din ochii ei...Fantastic cum , povestind, această ființă mai avea putere să își ordoneze întâmplările...parcă , amnezia îi ascuțise simțurile și mintea! Era în toată expunerea ei, o adevărată ordine , alambicată de paranteze și acolade, căci
MAIMUŢA DE MĂTASE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364614_a_365943]
-
nuni, Ne vom iubi mereu că doi nebuni Te-oi ține din iubire, o viață-ntreagă-n zeghe. Ne vom iubi în noapte cu ardoare, Pe trupul meu arcuș vreau să-mi aluneci Cu părul tău vreau clipă să-mi întuneci Iar viața să mi-o umpli de culoare, Sfârsindu-ne, cănd ne-o chema Prea`naltul Topindu-ne pe veci unul într-altul Referință Bibliografica: Poemul cărnii / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august
POEMUL CĂRNII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364684_a_366013]
-
mine.” “Să-ți vezi singurul tău copil bolind, să-l vezi efectiv în pragul morții, este ceva cumplit.” “La picioarele patului era Satan. L-am văzut nu numai prin ochi spirituali, l-am văzut și prin ochi fizici.” “Oamenii erau întunecați de puterea malefică a celui rău și veneau la bunica mea ca la un purtător de mesaje divine.” Eli Henteș a lucrat că actriță la Teatrul de păpuși din Târgu Mureș, apoi a devenit manechin. In familia ei au fost
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364734_a_366063]
-
la bunica mea. Mereu casa ei era plină de oameni evlavioși din sat, cărora bunica le ghicea și oamenii credeau că e un dar dumnezeiesc. Dar era ceva demonic, drăcesc. Nici preotul din sat nu-și făcea probleme. Oamenii erau întunecați de puterea malefică a celui rău și veneau la bunica mea ca la un purtător de mesaje divine. Era ceva cumplit. Peste ani, credeam că sunt și eu purtătoare a acelor mesaje divine, însă a venit o zi binecuvântată când
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364734_a_366063]
-
îi vadă și pe cei ce muncesc din greu în construcții, la îngrijit bătrâni, sau la curățenie, ori prin fabricile din Germania, plătind în mod corect impozite, și ducând o viață cinstită. Dacă dorești să-i arăți unui popor părțile întunecate pe care le are, de ce nu i le scoți în evidență și pe cele luminoase? Portretizând chipul acelui tânăr mi-am simțit și mai mult limitele mele umane în fața unor realități dureroase ale vieți. De asemenea am înțeles în mod
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
lăsa din nou seara, o seară de început de toamnă, și norii mari alburii, auriți de lună, acopereau aproape tot cerul, nemișcați pe fondul albastru. Pe Valea Prahovei, luna nouă cobora pe orizontul verde-albăstrui, stelele sclipeau deasupra munților. Muntele era întunecat de umbră, dar la dreapta și la stânga, în vale, peisajul se desfășura magnific, luminat de lună. Tufișurile verzui și umbrele negre ale stâncilor se conturau clar pe pământ; câmpurile de miriște în depărtare aveau un reflex ca de apă, și
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
gloria doar pentru el, se lăsase pradă puterii și măririi deșarte care nu avea nimic a face cu gloria. Împăratul Tiberius părea în felul lui un om modest și destul de îngăduitor chiar dacă era de o severitate absolută câteodată. Furia îi întuneca mintea prea ușor uneori și se purta cu cruzime în momente delicate, însă acest lucru trecea drept ceva aproape obișnuit la acea vreme. Cât despre gloria pe care o dorise Seiano, Tiberius știa că aceasta nu se câștiga foarte ușor
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
Măcuprindeai timid în brațe, măsărutai, mădezmierdai și îmi șopteai cuvinte tandre, cuprins de vrajăîmi zâmbeai. Eu m-am lipit ușor de tine, cu un sărut te-am răsfățat, eram doar noi la țărmul mării și briza adia spre larg. Se-ntunecase orizontu-n zare și într-o clipă am văzut, cum Luna-n nori a dispărut luând cu sine marea. Sinistru totul îmi părea... dune, nisipuri mișcătoare și pescărușii-n zbor gemeau nemaigăsindu-și de mâncare. Deodatăînsă m-am trezit în dormitorul
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]