1,988 matches
-
Apoi, altul, Într-un târziu, mi-am strigat câinele. Nu mi-a răspuns. Asta m-a mirat. Căci niciodată nu se dezlipea de lângă mine. Am încercat să-mi aduc aminte ce făcusem în dimineața aceea. Mă revedeam într-un coridor întunecos unde desfăceam din hârtie o nimfa de marmură pe care o arătam cuiva sau o primeam. Apoi, mi-am amintit de invitația Terezei de a ne plimba printr-un cimitir: "Ce, nu-i interesant să vedem cum va arăta viața
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
s-a plictisit să tot Întrebe cînd se Întoarce tata din călătorie, cînd mama n-a mai plîns și a ieșit Într-o seară În oraș, cînd s-au terminat vizitele musafirilor, care intrau tăcuți și treceau prin fața celui mai Întunecos salon al palatului (arhitectul se gîndise și la asta), cînd servitorii au Început să vorbească din nou ca Înainte, cînd cineva a aprins radioul Într-o bună zi, atunci a murit tata. Nimeni nu l-a putut opri pe Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toți se urau unii pe alții. Vilma nu Înțelegea prea bine ciudățeniile casei În care locuiau verii copiilor; obișnuită cum era să trăiască și să lucreze Într-un palat, nu pricepea prea bine aceste ziduri uriașe de piatră, aceste ferestre Întunecoase și aceste bîrne ca niște trunchiuri de copaci; nu era la drept vorbind Îngrijorată, dar oricum se mai liniști cînd majordomul o conduse pînă la bucătărie, invitînd-o să bea o ceașcă de ceai și-i spuse că era o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Robin Hood cînd era În relații bune cu regii Angliei. De o parte și de alta a coridorului, uși mari străjuite de armuri implacabile, de care Încîntătoarea Cinthia se speria cînd trecea prin dreptul lor, lăsau să se Întrezărească saloane Întunecoase, salonul de biliard, salonul cu pian, salonul cu trenul electric, biroul, sufrageria, biblioteca, Încă unul și apoi Încă unul pe care Vilma nu le putu desluși prea bine și nu Înțelese la ce foloseau. Am ajuns, spuse În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmă să-i fi văzut pe copii, cît erau de bucuroși cînd au auzit de planul ăsta. Santiaguito a Început să strige că așa e, că Juan Lucas are perfectă dreptate și că asta e o casă prea seniorială, prea Întunecoasă, funebră, era cît pe aci să-l ia gura pe dinainte și să spună că se potrivea de minune cu temperamentul tatii. A tăcut la timp, dar fără să poată opri gîndurile ținute sub tăcere să crească În mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
biroului său de avocatură și să cîștige procese, nu se gîndea decît la faima familiei, n-o să mă fac avocat... Parcă simțiră cu toții că ceva Învechea acolo, poate o lume pe care pentru prima dată o vedeau altfel: prea rigidă, Întunecoasă, gravă și plicticoasă, onorabilă, fanată și nespus de tristă. Nu trebuia decît să-l privești pe Juan Lucas pentru a vedea că Îi scotea la lumină, deschizîndu-le poarta spre o viață nouă. Nu știu cum să-ți spun, fără atîtea tablouri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar fugeau și se făceau nevăzuți, ascunzîndu-se de chelneri, de maître și mai ales de domnul ăla care trebuie să fie administratorul, suiau pe o scară pe care o descoperiseră Într-o după-amiază și ajungeau la un coridor lung, destul de Întunecos și mai ales cufundat Într-o liniște deplină, unde ei, Dumnezeu știe de ce, credeau că nu locuiește nimeni. Și poate că le trecuse frica Îngrozitoare dar frumoasă din primele zile, plăcuta spaimă pe care o simțeau numai la gîndul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simți nevoia să iubești și să fii iubit, cînd Într-o zi cum e cea de astăzi te Întristează pînă și faptul că te-ai Întors de la golf și că te duci să te plimbi În jurul bazinului acuma gol și Întunecos, cînd lucrurile stau așa, cînd orice bucurie mult așteptată se transformă Într-o durere imensă, ca o monedă pe care o Întorci pe partea cealaltă, ba mai rău, devine o amenințare permanentă și nedefinită a unei dureri imense, a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vîntului, lăsîndu-și părul să zboare În voie. Jaguarul devora distanțele și curbele apăreau Întotdeauna Înainte de a putea atinge viteza maximă, le vedea În ultima clipă. Juan Lucas pătrunsese În sectoarele unde Încă nu se construise nimic, În locurile cele mai Întunecoase de pe colina Monterrico și Susan probabil că Închisese ochii, fiindcă stătea mută și nemișcată, lăsîndu-și mai departe părul să zboare pe spate În bătaia vîntului. — Ne-am rătăcit, Îi spuse Juan Lucas pe neașteptate. — Mai rătăcește-te Încă o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și o femeie cu pielea foarte albă Îmbrăcată cu o rochie decoltată care trase perdeaua cu o expresie sfidătoare: ce te uiți, puștiule?, desigur că voia să se dezbrace. Julius Înainta repede, se Împiedică de o treaptă, străbătu o porțiune Întunecoasă, apoi Încă un patio și Încă un rînd de ferestre, Încă o școlăriță, drăguță foc, lui Julius Începuse să-i fie frig. Aici e scara și se uită Înapoi și era drăguță foc și-i zîmbea și erau o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
totul... Ultima ușă era gura lupului: Academia de muzică. De trei săptămîni de cînd el pătrunsese În acest imens auditorium cu cele patru bănci Întotdeauna lipite de peretele din fund, totul cufundat În Întuneric și În partea cealaltă estrada la fel de Întunecoasă, numai cele două piane erau inundate de lumină și la cel din stînga Frau Proserpina Îl aștepta de trei ori pe săptămînă și pe scaunul desfundat Își pusese toate șalurile, bună ziua, Frau Proserpina. „Trei minute de Întârziere, trei minute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întoarcă pentru a vedea dacă Într-adevăr se ridicase și ieșise la fereastră. Fugi pînă ajunse la scară și aici trebui să-și Încetinească mersul, fiindcă nu era lumină și treptele erau știrbite. CÎnd ajunse jos se opri În mijlocul coridorului Întunecos dintre cele două patio-uri și căzu pe gînduri, de parcă ar fi urzit vreun plan machiavelic pentru a străbate „vestibulul“ fără să-i fie frică de nimic și aflînd o dată pentru totdeauna ce se petrece după fiecare dintre ferestrele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
găsise un nume mai potrivit decît cel pe care-l purtau. Juan Lucas și Susan probabil că sosiseră În clipa aceea, fiindcă Julius auzi pași În depărtare, vocea maică-siii pe coridor și dintr-odată nu mai era Cano, o realitate Întunecoasă și confortabilă Începu să pătrundă pe drumul lui spre casă, restul visului se risipi și brusc Își dădu seama că nici măcar nu știa unde era casa la care trebuia să ajungă, casa lui Cano. Din fericire am scris adresa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
luase la dreapta, nu se mai vedea pe coridor, nici el nici ea n-o să-l mai vadă de acum Încolo... Frau Proserpina ieșise pe ușă, silindu-l să se dea la o parte și se uita descumpănită spre golul Întunecos al coridorului. — Școala s-a terminat pentru tine! strigă, pentru ca Julius să știe că din pricina lipsei lui de talent era silită să-l dea afară. O femeie aprinse lumina din camera ei și ieși la fereastra dinspre coridor, chiar lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui cea mai mică și fiindcă seara, cînd bea un pahar, Îi făcea nespusă plăcere să privească din barul de vară cum se lasă umbra nopții peste pajiștea terenului de polo, făcînd să se prelungească grădina pînă departe În zarea Întunecoasă și cum terenul de minigolf, care era ca o bijuterie, roșu cu căsuțe albe, tuneluri, podețe și coline, se cufunda și el În Întuneric, dar păstrîndu-și totuși culorile, chiar dacă erau mult mai estompate. Înaintea privirilor lui, verdele, albul și roșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sumă frumușică pentru o casă jumătate castel, jumătate funcțională... Lastarria se Îndreptă din nou spre bar ca să-i spună Susanei că n-avea gripă și că oricum o să iasă În oraș, dar ajungînd aici văzu că dispăruse pe cine știe ce coridor Întunecos al castelului și hotărî să bea un păhărel pentru sărbătorirea evenimentului. „Din fericire nu-i aici“, Își spuse simțind că Îl apucă un acces de strănut, abia reuși să-l Înăbușe În batistă. Dar atunci Își dădu seama că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu pielea ca negrul de fum. Pe unii dintre ei ai fi putut să-i confunzi cu negrii eleganți de la pompele funebre, aproape toți ar fi putut fi șoferi și cîțiva mai dezghețați chiar ajutori de barmani Într-o bombă Întunecoasă unde se dansează pînă spre ziuă. Dar cei nouă profesori erau niște artiști, ceea ce au și demonstrat ajungînd În patio-ul interior, unde chelnerii elastici de la „Murillo vă servește“, puțin În Întîrziere din pricina celei de a doua defecțiuni electrice, așezau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să asude, silindu-i să-și sucească gîturile pentru a urmări tremurul nebunesc al dansatoarei din buric, care parcă nu se mai putea opri, luînd-o Înaintea bateristului și mîinile lui care biciuiau tobele. În bătaia lor dezlănțuită pătrunseseră În taina Întunecoasă a vieții nocturne și acum? subțiri, fără iluzii, mîini sceptice de profesionist, se prefăceau că nu știu ce lovitură să aleagă pentru a o aduce din nou În lumea În care o plăteau ca să se miște așa; ea nu se oprea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căuta paharul și a mai cere whisky. Incredibile, spuse din nou după o jumătate de oră. Santiago Își Întrerupse conversația cu prietenul de alături, dar, cînd se uită la el, Lester Își Înfundase și mai tare capul În atmosfera aceea Întunecoasă pe care și-o crease Încetul cu Încetul, pahar după pahar, Între bar și propriul său corp. Nu mai are mult și-o să cadă pe jos. Se prăbușea văzînd cu ochii, o amintire, Încă un whisky, Încercînd să Întunece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainte, de parcă ar fi vrut să-și atingă buricul cu nasul; Îl opri corpul elegant și treaz, care era ca o saltea Între el și tejgheaua barului. De data asta nu pătrunse nimic pînă la el. Se Închise În atmosfera Întunecoasă... — A, nu! Asta nu, În nici un caz! exclamă Puicuța. Bagă-l În buzunar imediat! — Vedeți?... Nu v-am spus eu? Am o prietenă cu inimă duioasă... — Vlăjgane; bagă-l În buzunar sau plec. Cum poți fi atît de laș?! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În pat. — Bună idee... Să mai așteptăm puțin și, dacă nu se trezește, mă ajuți să-l iau. N-a fost nevoie. S-a ridicat singur singurel, puțin cîte puțin, Încetișor. De altfel nu dormise. Acolo jos, În atmosfera lui Întunecoasă, Lester nu Încetase o clipă să se lupte cu amețeala care-l prinsese În vîrtejul ei, Însoțind necontenita și Învîrtejita repetare a sosirii lui acasă la Delfina. De nenumărate ori sosi și-și petrecu după-amiaza cu ea, luîndu-i mîna Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd s-a dat jos din camionetă, la Întoarcerea de la aeroport. În sfîrșit, putu să respire. Dar Între ușurarea enormă pe care o simți și somnul care avea să vină mai tîrziu, peste cîteva ore, rămînea un gol mare, adînc, Întunecos... Și Julius n-avu Încotro și trebui să-l umple cu un plîns prelung și tăcut, năpădit de Întrebări. Poet postromantic spaniol, autorul unor scurte poeme narative (Doloras, Humoradas) care s-au bucurat de mare succes În mediile populare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pese de ce-aveau să spună colegii. Spre casă, înfruntau vijelia împreună. Căutau piațete ferite de vânt, unde ningea tăcut în lumina câte unui felinar. Se sărutau disperat, spri jiniți de câte-o fațadă de bloc vechi, pătrundeau în holuri întunecoase și, des cheindu-și hainele grele, simțeau iarăși cu degetele, ce-naintau tot mai mult pe sub haine, pielea fierbinte după care tânjeau atât, umezeala și dulceața și intimitatea trupurilor ado les centine. Nu mai avură, întreaga iarnă, ocazia să facă dragoste
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tic-tac, tic-tac... Ar mai fi o soluție. Să combin altceva: tic-tac-urile ceasului cu număratul. ... tic-tac... tic-tac... tic-tac... tic-tac... tic-tac... tic tac... tic-tac... ...unu... doi... trei... patru... cinci... șase... șapte... Cât să fie ceasul? Presupun că e, încă, noapte. O noapte întunecoasă, sobră și indiferentă. Chiar răutăcioasă. Cum altfel s-o calific, după cât îmi este dat să îndur?! Și - culmea! - când am, mai mult ca oricând, nevoie de odihnă, de somn mai ales. Cu toate acestea, nu s-ar spune că sunt
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pregătind-o pe Karin pentru obstacolele ce mai erau de depășit. Karin o studia pe Barbara ori de câte ori avea ocazia, încercând să imite stăpânirea de sine și grația ei firească. Într-o noapte, i-o descrise lui Daniel, în chilia lui întunecoasă de călugăr. Încercă să nu pară prea servilă. Când vorbește cu tine e întotdeauna acolo pe de-a-ntregul. Mai prezentă decât oricare altă persoană pe care am întâlnit-o vreodată. Niciodată nu o ia înainte, nici nu rămâne în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]