7,848 matches
-
oamenii lui Averescu lăsau locul cald pentru cei ai lui Tătărăscu, ăștia erau zburătăciți de Argetoianu ori de Filipescu, ori de Brătianu, ori de Vaida, ori de oricare alții. Asta era un fel de roată a morii, care se tot învîrtea, dar apa mergea înainte, piatra macina, făina curgea și nimeni nu se gîndea să schimbe moara cu altceva și nici rînduiala cu devălmășia ori cu bunul plac. De aceea dormise liniștit și cînd afla ce se mai punea la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nimeni nu e scutit de "accidente de muncă", însă pînă acum așa ceva nu se întîmplase, chiar și nenorocirea asta i-o prezentase în felul său. Cu un aer distrat, poate numai toropit de căldură, Șerban Pangratty intrase în birou învîrtind pe deget ochelarii săi de automobilist cu sticle fumurii. În jurul ochilor avea o dungă circulară lăsată de cauciucul garniturii, pielea se înroșise de la strînsoare. Ori transpirase. "Bonjour, domnule Mihail, cum îți merge?" Sigur că nu îl interesa cum, îi merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pînă în Egipt, îl vizitase prea des pe Frimu, casierul socialiștilor din Cîmpineanu, fusese amestecat, nu se știa cît, cu exactitate, în atentatul de la Senat, unde fusese grav rănit sfinția-sa Roman Ciorogariu, după aceea nu se astîmpărase și se învîrtise în preajma comuniștilor, fusese semnalat în apropierea lui Cristescu Plăpumaru și acum, să nu crezi, dar pe deplin adevărat, vine și-i povestește despre moartea la datorie a unui om din Serviciu și nu din alte motive, ci din acela că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din locul În care Simon se făcuse nevăzut, cu puțin timp În urmă, dintre nori, Începu să se arate un punct negru care se făcea tot mai mare. Trupul lui Simon Magul venea spre pământ ca un pietroi ce se Învârtea În jurul axei sale. Magul dădea din mâini și din picioare și se făcea tot mai mare și mai deslușit. Mulțimea se puse pe fugă, care‑ncotro, temându‑se să nu cadă pe vreunul din ei trupul care se prăvălea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învârtă frigărui, Gherasimov Înjura când pe sârbește, când pe rusește, nu se mai știa, rachiul era tare. Săracul Gherasimov va muri de congestie pulmonară În luna noiembrie a aceluiași an, iar G.M. va fi cel care‑i va sta la căpătâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să‑l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătându‑și elasticitatea. Apoi se plesni de două‑trei ori peste carâmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și‑l Învârti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței când tragi la o cegă mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Esterhazy nu putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tâlhar de drumul mare. Astfel va sta și sub spânzurătoare. Chiar când călăul Îi va lua băncuța de sub picioare, tot mai aștepta o minune. Trupul i se Învârti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și nemaiântâlnit. „Domnilor, m‑am aflat la câțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar În aceeași seară același ulan cu mustăți zbârlite. „Când i‑au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
inexplicabil. Apropie flacăra de niște ierburi uscate, iar această crescu, luminând un spațiu larg împrejur. Smulse încă un pumn de ierburi, le dădu foc și aștepta până formară o minge de flăcări căreia îi dădu drumul în gol. Această căzu, învârtindu-se, până în fundul râpei, aflat la șase sau șapte metri mai jos, si, în minutul în care continuă să ardă, Tapú Tetuanúi reuși să distingă figură însângerata a uriașului, care părea o păpușă de cârpa strivita de pământ. Nici macar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mulți? întreabă cu oarecare reținere Vetéa Pitó. Noi suntem trei, replică Chimé sigur pe el. Încă nu l-am întâlnit pe cel care să mă doboare și nici nu cred că animalul ăla ar fi în stare s-o facă. Învârți în aer, ca pe un păi, ghioaga uriașă și începu hotărât ascensiunea, oprindu-se din când în când pentru a cerceta urmele lăsate de rănit în trecerea să, constând în dare de sânge, crengi rupte, pietre desprinse și urme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de la mijloc o curelușa lungă, caută o piatră mai grea și se pregăti s-o arunce. Bestia păru să-nțeleagă pericolul care se apropia și răcni și mai puternic, însă de această data Tapú nu se mai lăsa intimidat și, învârtind curelușa cât putu el de tare, ținti cu atenție și lansa proiectilul. Monstruosul războinic încerca să se arunce asupra lor, dar era evident că în starea în care se găsea abia dacă se putea ține pe picioare, rezemându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
găsea abia dacă se putea ține pe picioare, rezemându-se de o stâncă, astfel că, la a patra încercare, îl nimeri exact în față, făcându-l să se prăbușească pe spate, urlând de durere. Chimé se aruncă îndată asupra lui, învârtind ghioaga în aer, insă Vetéa Pitó îi strigă tăios: — Să nu-l omorî!... Să nu-l omorî!... El e singurul care ne poate lămuri de unde-a venit. Uriașul din Farepíti se supuse, mulțumindu-se să-și lovească scurt victima în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care îl așezaseră pe proprietarul lor în mijlocul marelui Marae, care încă nu fusese reparat, cu mâinile legate de o bârnă și cu picioarele de doi bolovăni, astfel încât să se poată apropia oricât de mult de el și să se poată învârți în jurul lui, fără nici un pericol. Scuipa, ăsta da, si nu-nceta să scoată sunete dezarticulate cu ciotul de limbă pe care-l mai avea și, cum refuză să mănânce sau să bea, se vedeau nevoiți să-l îndoape cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scobitoare. Într-adevăr, era Teatea Maó, ferocele Rechin Alb, creatură cea mai sângeroasă de pe planetă, coșmarul navigatorilor din Pacific, care preferau să înfrunte cel mai teribil ciclon decât să întâlnească fiara cu o mie de dinți precum cutițele. Era acolo, învârtindu-se încet în jurul fragilei ambarcațiuni, pe care ar fi putut-o trimite pe fundul oceanului dintr-o singură lovitură, încercând să-și dea seama dacă este vorba despre o simplă bucată de lemn fără nici o valoare sau ea conține vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
si așeza scândura, cu grijă, pe apă. Pentru ce faci asta? întreba Tapú Tetuanúi. Când rechinul va reveni la suprafață, dacă o va face, primul lucru care îi va atrage atenția va fi găinațul și agitația găinii, spuse. Se va învârți mai mult timp în jurul ei, dat fiind că experiența anterioară a iesit prost. Privi pluta rudimentara care rămânea în urmă vasului. Dacă totuși se va hotărî s-o înghită, restul de venin îi va arde încă o dată stomacul. Ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o frunte dura și proeminenta. Acești pești ajung până la doi metri lungime și până la cincizeci de kilograme, si, cu toate ca obișnuiesc să se dedice prinderii de pești zburători, s-ar crede că cea mai mare plăcere a lor este să se învârtă în jurul oricărui obiect plutitor, lăsându-se foarte usor prinși cu ajutorul unei momeli puse într-un cârlig. Un lucru curios cu privire la ei este că în momentul când sunt trași pe punte culoarea lor frumoasă, argintie, se transformă într-un auriu murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unor oale care pot fi puse direct deasupra focului și a unor oglinzi în care își pot vedea propriul chip le fascina atât de mult, încât s-ar fi putut crede că, din acel moment, viața lor avea să se învârtă mereu în jurul acelor cuțite, oale sau oglinzi, care din fericire se găseau din belșug printre resturile galionului și printre recifele de corali din împrejurimi. Pentru tânărul Tapú Tetuanúi adevărată revelație fu o arbaleta. În ziua când văzu cum unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din extremitatea cealaltă a istmului, păreau să aștepte și ei cea mai mica greșeală pe care ar fi făcut-o. Erau, din nou, prizonierii propriilor prizonieri, însă acum se aflau într-un spațiu atât de limitat, ca deseori se surprindeau învârtindu-se de colo colo, ca niște animale în cușcă. Zilele deveniseră insuportabile. Nopțile, infinite. Nici macar dansurile și glumele femeilor nu-i mai înveseleau, căci le repetaseră de atâtea ori încât deveniseră insuportabile, mai ales că, după moartea uneia dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
navele dușmane, ai căror ocupanți păcăliți făceau eforturi inutile să întoarcă și să-i urmărească în continuare. Tapú Tetuanúi putu distinge cât se poate de clar figură respingătoare a unui uriaș acoperit de tatuaje, care îi amenință în gura mare, învârtind în jurul capului o ghioaga lungă, si nu era nevoie să-l lămurească cineva ca să-și dea seama că acel individ înspăimântător nu era altul decât sadicul rege al temutelor „baracude“. În acel moment, prințesa Anuanúa încerca să se arunce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să mai întrebe, dar voia să știe tot: —Și oglindă? — Va fi un excelent semnal luminos... îi explică amuzat Navigatorul-Căpitan. Ai observat cum reflectă strălucirea soarelui, proiectând raze vizibile de la mare depărtare?... Din timp în timp, cănd oală o să se învârtă, o să trimită asemenea raze, iar Te-Onó au să creadă că sunt săbiile noastre, pe care au avut ocazia să le vadă. Depărta iarăși mâinile, cu eternă lui logică dintotdeauna. Ei știu că numai noi avem obiecte făcute din bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lemn, săpând în el neîncetat, acoperind în același timp pereții galeriilor cu un strat calcaros rezistent, ceea ce le transformă în tuburi perfecte și indestructibile, prin care pătrundea apă. Această îmbiba lemnul, înmuindu-l, pentru că viermele să poată înainta mai departe, învârtindu-și întruna capul, care era prevăzut cu doi dinți minusculi, dar extrem de duri. Capacitatea de distrugere a Teredo navalis din Pacificul Ecuatorial o depășește cu mult pe cea a Teredo megolara sau a Teredo norvegica din apele reci, iar viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai mult. Cea de a doua navă, care era într-o stare mai proastă decât cealaltă, se înclină periculos înspre tribord. Câțiva dintre oameni se aruncară în apă și înotau înspre cea care încă mai plutea. Vreo cinci rechini se învârteau în jurul lor, dar nu se arătau agresivi. Apă continuă să urce. Cei de pe prima navă le strigau celor care se apropiau să nu încerce să urce la bord. Câțiva dintre naufragiați înțeleseră inutilitatea eforturilor lor și, întorcându-se, porniră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit exact ca... Anne Frank. Tovarășa Lătrău scoate eticheta bagajului din buzunarul jachetei, rămășița valizei abandonate. A vieții ei abandonate. Și, învârtind-o fără încetare în mână, tot uitându-se la ea, Tovarășa Lătrău spune: — Din câte mi se pare mie.... Spune: Lui Anne Frank nici nu i-a fost prea greu în viață. Și Sfântul Fără-Mațe, cu gura plină de fulgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
auzit de „țepușcă”. Asta-i atunci când un tip o ia în cur cu un vibrator. A auzit zvonul că dacă stimulezi destul de tare prostata, poți avea orgasme explozive hands-free. La vârsta aia, prietenul e un mic maniac sexual. Mereu se-nvârte căutând feluri tot mai mișto să și-o facă. Se duce să-și cumpere un morcov și niște vaselină. Să facă niște cercetări pe cont propriu. Apoi își imaginează cum o să arate la casă, doar morcovul ăla și vaselina alunecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
împrumutat de la Ducele Vandalilor. Am mâncat biban dungat de mare în timp ce domnișoara Hapciu înghițea pilule din borcanele zuruitoare din valiza ei. În timp ce tușea în pumn, și-și ștergea nasul cu mâneca puloverului. Mâncăm Tetrazzini de curcan în timp ce Lady Zdreanță își învârte în joacă inelul cu diamant pe deget. Întorcându-i arcul de platină în afară, vorbește cu diamantul mare care pare a-i sta cuibărit în palmă. — Packer? spune ea. Aici nu-i deloc cum mi s-a dat de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vileag marea surpriză ca să terminăm odată cu ea. Pământul, zicea, e doar o mare mașinărie. O mare uzină. O fabrică. Ăsta e marele răspuns. Marele adevăr. Gândiți-vă la o mașină de lustruit pietre, dintr-alea cu tambur, care se tot învârte, se învârte douășpatru de ore din douășpatru, plină cu apă și nisip și pietriș. Pe care îl tot macină învârtindu-se. Așa-i pământul. De-asta se învârte. Noi suntem pietrele. Și ce ni se întâmplă - domnișoaramele și chinul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]