3,639 matches
-
astfel de situații usturătoare și penibile. Bineînțeles că toți copiii abia își țineau suflul și nu știau ce se întâmplase așa de grav de am încasat cele cinci linii. În ziua aceea au trecut toți pe rând la catedră și învățătoarea i-a pus să citească cuvinte din lecțiile anterioare. Au fost mai mulți care au luat câteva linii, dar niciunul din același motiv ca al meu; unii nu știau pur și simplu, alții cuvintele din urmă le citeau pe silabe
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
dureau, dar ce mă durea cel mai tare era faptul că totul se întâmplase din cauza mamei. Am intrat plângând la tanti Oala și, după ce m-am așezat pe divanul din bucătărie, i-am arătat palmele pe care se vedeau liniile învățătoarei. -Nu mai merg la școală! i-am spus ca decizie finală. Tanti Oala mă privea cu milă, dar cu un zâmbet pe care cu greu îl simula în fața mea, tristă din cauza durerii și a umilinței. -Mai Mihăiță, a început când
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
greu îl simula în fața mea, tristă din cauza durerii și a umilinței. -Mai Mihăiță, a început când eu eram disperată că nu-mi ținea parte și vroiam să o critice pe mami, Mărioara a făcut bine că i-a atras atenția învățătoarei. Vrei să treci în clasa a doua și să nu știi să citești? Să știi că merită și ea câteva linii, de ce nu te lasă pe tine să citești prima? Mă uitam la ea cu gura deschisă. Avea perfectă dreptate
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
Eram mirată că nu gândisem ca tanti Oala. Trebuia să găsesc o cale, să mă răzbun pe ea; să o țin departe de lecțiile mele, de cărțile mele și mai ales de plăcerea de a juca rolul unei a doua învățătoare, după orele de școală. -Tanti Oala, ce mă înveți să fac? am întrebat-o cu toată încrederea, că numai ea mi-ar fi putut da un sfat bun de urmat. S-a așezat lângă mine și după ce m-a sărutat
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
m-au găsit fără voce, de cât citisem în ziua aceea . -Să știți că am mâncat bătaie, le-am spus plângând, întinzându-le palmele care mai erau roșii și umflate. -Mîine să te duci la școală și să-i spui învățătoarei..., a început tăticu supărat, dar mami l-a oprit repede. -Adică să-i spun învățătoarei: Lasa fata să rămână repetenta, să nu știe să citească, să ajungă să măture străzile. Nu, am să-i spun să o bată de câte ori nu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
mâncat bătaie, le-am spus plângând, întinzându-le palmele care mai erau roșii și umflate. -Mîine să te duci la școală și să-i spui învățătoarei..., a început tăticu supărat, dar mami l-a oprit repede. -Adică să-i spun învățătoarei: Lasa fata să rămână repetenta, să nu știe să citească, să ajungă să măture străzile. Nu, am să-i spun să o bată de câte ori nu știe, de câte ori nu este atentă în clasă, de câte ori nu-și face lecțiile sau are notă
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
au venit. Nu au mai venit niciodată. Peste un an, altele tinere au descoperit cuibul și după ce l-au reparat s-au instalat în el. Toamna au plecat cu un pui. Nu le-am văzut plecând; eram la școală. Când învățătoarea ne-a vorbit despre păsările care se pregăteau să zboare spre țările calde, am întrebat-o dacă știa în ce țară se opresc berzele. Nu mi-a răspuns, dar m-a privit mirată de ce voiam să știu cum se numea
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
a privit mirată de ce voiam să știu cum se numea țara berzelor. Atunci am înțeles că nici ea nu știa mai mult decât tataie Gogu și nu am mai luat-o în considerație când vorbea despre păsări. Era de la oraș învățătoarea, nu știa unde plecaseră berzele noastre și mai ales nu vorbea despre ele cu aceeași dragoste ca și noi. Toată primăvara, vorba lui tataie, „Ne-am rupt gâtul uitându-ne după cârduri”; nu ne-am consolat ușor mai ales că
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
cu o sinceră curiozitate. Mândru de întrebarea mea am simțit că tataie își căuta iarăși cuvintele să mă convingă și în același timp să mă impresioneze. -La șapte ani m-am dus la școală. Nenea a ținut cu orice preț. Învățătoare era fata popii. Cum eram orfan și sărac, trebuia să trec întâi pe la ei pe acasă. Tu știi, școala este în fața bisericii și casa popii peste drum. Le căram apă, dădeam cu mătura prin bătătură sau dacă era iarnă le
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
satisfacție. Mă uiam la el cu bucurie. Acum știam că tataie chiar dacă a fost orfan și sărac, nu a fost oricine printre copiii de vârsta lui. Să faci treabă la popa și să fie bună cu tine fata lui, „domnișoara învățătoare”, nu a fost un lucru fără importanță la vremea lui. Curiozitatea și admirația mea pentru tataie creștea vertiginos iar el simțindu-mă impresionată, continua cu și mai mare plăcere. -Când mă întorceam de la școală veneam la mă-ta-mare acasă. De multe
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
îmi făceam temele de casă mereu simțeam nevoia să fiu corectată de părinți. Și pentru că în primii mei ani de școală mai adia (încă) influența comunistă în școli, nu era ușor să ieși în evidență ori să fii ajutat de către învățătoare dacă nu erai suficient de ager ori nu dețineai o imaginație bogată. Și sinceră să fiu, ca să o spun pe șleau, simțeam că învățătoare mea nu mă plăcea mai deloc - din păcate pentru mine, un copil naiv la acea vreme
TAINA SCRISULUI (48) – O MODALITATE DE A-MI EXPRIMA GÂNDURILE de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357210_a_358539]
-
influența comunistă în școli, nu era ușor să ieși în evidență ori să fii ajutat de către învățătoare dacă nu erai suficient de ager ori nu dețineai o imaginație bogată. Și sinceră să fiu, ca să o spun pe șleau, simțeam că învățătoare mea nu mă plăcea mai deloc - din păcate pentru mine, un copil naiv la acea vreme - și nu se sfia să o arate de câte ori avea ocazia (din motive cunoscute numai de dânsa de altfel) așa că mi-a fost greu să
TAINA SCRISULUI (48) – O MODALITATE DE A-MI EXPRIMA GÂNDURILE de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357210_a_358539]
-
era orfan, o punte invizibilă mă lega de el și îl priveam cu alți ochi, iertându-itotul. Mami devenise principala mea grijă. Îmi era teamă să nu o pierd, așa cum Matei își pierduse mama și îi iertasem faptul că mă parase învățătoarei și încasasem cele câteva linii la palmă. Pentru tot ce îmi reproșa când greșeam, îi ceream iertare și la gândul că era supărată din cauza mea, mă durea mai mult chiar decât o ... Citește mai mult Capitolul XVÎN VACANȚĂ LA TOPOLOVENIEram
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
era orfan, o punte invizibilă mă lega de el și îl priveam cu alți ochi, iertându-itotul.Mami devenise principala mea grijă. Îmi era teamă să nu o pierd, așa cum Matei își pierduse mama și îi iertasem faptul că mă parase învățătoarei și încasasem cele câteva linii la palmă. Pentru tot ce îmi reproșa când greșeam, îi ceream iertare și la gândul că era supărată din cauza mea, mă durea mai mult chiar decât o ... VII. GLORIE COPILĂRIEI VII, de Mihaela Arbid Stoica
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
nerăbdătoare să le povestesc sau să le recit. Încet și mami a început să se convingă că reușise să mă pună pe “drumul bun de la început” și îmi dădea toată responsabilitatea apparent, nebănuind că, în fiecare săptămână, se întâlnea cu învățătoarea mea. Într-o zi s-a întâmplat să vină la școală. De data aceasta a fost rândul ei să fie certată de tovarașa învățătoare. Adormisem în primele zece minute, de cum intrasem în clasă. Cu toată insistența ei și a colegilor
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de la început” și îmi dădea toată responsabilitatea apparent, nebănuind că, în fiecare săptămână, se întâlnea cu învățătoarea mea. Într-o zi s-a întâmplat să vină la școală. De data aceasta a fost rândul ei să fie certată de tovarașa învățătoare. Adormisem în primele zece minute, de cum intrasem în clasă. Cu toată insistența ei și a colegilor din jurul meu să mă trezească, nu au avut nicio șansă. La ora a doua dormeam, fără să manifest că ceva nu ar fi în
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
nicio șansă. La ora a doua dormeam, fără să manifest că ceva nu ar fi în regulă. La a treia recreație, când mami a trecut pe la școală, eu încă dormeam cu capul pe bancă și cum în clasă era răcoare, învățătoarea mă acoperise cu paltonul meu. Nici mami nu a reușit să știe de la mine de ce dormeam așa de profund și cu greu a reușit să mă pună pe picioare, să ne întoarcem acasă. -S-a întâmplat ceva? a întrebat-o mami
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
acoperise cu paltonul meu. Nici mami nu a reușit să știe de la mine de ce dormeam așa de profund și cu greu a reușit să mă pună pe picioare, să ne întoarcem acasă. -S-a întâmplat ceva? a întrebat-o mami pe învățătoare, știind că seara mă culcasem la ora obișnuită. Până acasă m-a dus mai mult târâș. Mergeam cu ochii închiși și numai când mă împiedicam, îi deschideam, ca să-i închid repede și să mă las dusă de picioare. La început
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
decât spunea adevărul și îl așteptau să iasă la tablă să facă puțină gălăgie în clasă. Chiar și liniile pe care le primea zilnic, îi tăbăciseră pielea, că râdea și el în rând cu clasa și după ce o obosea pe învățătoare, ascuzându-și palmele la spate, și le întindea singur arătându-i adesea unde să-l lovească, să nu fie pe urma celor aplicate cu o zi înainte. Cu învățatul nu se obosea și de fiecare dată găsea un pretext că ne
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
înainte. Cu învățatul nu se obosea și de fiecare dată găsea un pretext că ne miram de unde avea atâtea rude care îi mureau săptămânal, sau de ce boală sufereau părinții, pentru că, de fiecare dată, unul intra la spital sau altul ieșea. Învățătoarea îl asculta calmă sau nervoasă, în funcție de minciună, iar la sfârșit îi dădea o foaie care trebuia iscălită de bunica lui, pe care o ruga să vină la școală. Bineînțeles că, nici aceasta nu venea, pentru că, în ziua cu pricina se
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
la sfârșit îi dădea o foaie care trebuia iscălită de bunica lui, pe care o ruga să vină la școală. Bineînțeles că, nici aceasta nu venea, pentru că, în ziua cu pricina se îmbolnăvea, după spusele lui Matei. Spre sfârșitul anului învățătoarea a renunțat să-i tot trimită invitații, obligându-l pe Matei să-și facă lecțiile pentru a doua zi în recreații sau la sfârșitul orelor în prezența ei. Nimeni nu se întrebase niciodată de ce învățătoarea nu le scria părinților și
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
lui Matei. Spre sfârșitul anului învățătoarea a renunțat să-i tot trimită invitații, obligându-l pe Matei să-și facă lecțiile pentru a doua zi în recreații sau la sfârșitul orelor în prezența ei. Nimeni nu se întrebase niciodată de ce învățătoarea nu le scria părinților și de ce Matei nu vorbea niciodată despre mama lui. Eram așa de obișnuiți cu năzdrăveniile lui, că era suficient pentru fiecare dintre noi, având ce să povestim când ne întorceam acasă. Într-o după-amiază, Matei strigă
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
Matei mă aștepta la școală cu un aer îngrijorat și important pentru soarta urechiatului. În ziua aceea am fost cei mai buni prieteni. L-am lăsat să se uite pe dictarea mea să-și corecteze greșelile fără să ne vadă învățătoarea, la recreație am împărțit cele două felii de pâine cu dulceață, iar mărul i l-am oferit plină de bunăvoință. Ceilalți colegi ne priveau cu invidie, bănuind că un secret ne lega dintr-o dată, fără să știe ce putea fi
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
care își săpa de zor grădina. -Când vine mama lui de la servici? l-a întrebat Cameluța, ridicându-se pe vârfuri să-l poată vedea mai bine pe vecin. -Pai voi ce vreți? ne-a întrebat moșul curios. -Ne-a trimis tovarășa învățătoare! i-am răspuns eu, fiind mai mare și mai înaltă printre ele. -Pai tovarășa asta, ce are mintea scurtă? Nu știe că mă-sa este moartă, săraca, de mai bine de patru ani? Și, fără să ne privească, după ce și-
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
avuseseră parte de un loc, ca și cum ar fi fost ”prim balerin”și fără el, spectacolul s-ar fi oprit în loc. Celelalte mame îi confecționaseră și lui costumul și cum avuseseră nevoie de o cantitate dublă de material, mârîiau nemulțumite. Numai învățătoarea bănuise că îl simpatizam și apreciase gestul meu. În ziua serbării, care se ținea în sala mare de festivități a școlii, părinții nu numai că erau prezenți, dar aduseseră cu ei toate rudele disponibile și toți prietenii, să le admire
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]