1,698 matches
-
ele funcționează, ca și activitatea productivă, după o logică a forcingului, a atacului susținut, a exploatării intensive a timpului, a spațiului și a corpului. Mass-media? Aceasta pune în scenă, prin programele de reality-show îndeosebi, un univers al învingătorilor și al învinșilor în care trebuie să fii cel mai bun, să realizezi performanțe pentru a deveni starul de mâine. Noile obiecte de consum? Vechiului model bazat pe pasivitatea consumatorului i se substituie un model de comunicare care-l incită pe individ să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
chestiunile cu adevărat importante. Cum te voi învăța în cap.67 despre negocierea câștig/câștig, nu trebuie să reduci paleta de negociere la un singur subiect (cu o singură ofertă pe masă trebuie să fie neapărat un câștigâtor și un învins). Prin rezolvarea chestiunilor minore se crează un spațiu în negociere care va face ca problemele majore să fie mult mai ușor de discutat. Negociatorii fără experiență au impresia că trebuie să rezolve întâi problemele importante. „Dacă nu ne putem înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
construcției mentale a lumii în jurul factorului antropic care generează, depozitează sau distruge cunoașterea, care cuprinde realul prin acțiunea conștientă în rețeaua sa de propensiuni contradictorii, ce subîntind discernământul cu instinctul de conservare. Este lumea naturală a pierderilor și câștigurilor, a învinșilor și învingătorilor, a agoniei și extazului, a vieții și a morții, în cicluri mereu reluate. Metafora sistemului este una dezvrăjită de limitările parcimoniei care fixaseră înțelegerea umană în infrafragmentarea realului, ajungându-se la izolaționism epistemic, pe insule robinsoniste, nu diferite
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o strategie, o tactică menită săți asigure reușita, cum să gestionezi informațiile, cum să utilizezi tăcerea, să treci ceva sub tăcere, să subliniezi evidența, să te prefaci, precum și tot ceea ce presupune înfruntări care vor decide cine este învingătorul și cine învinsul... Istoria e îngăduitoare cu câștigătorii și fără milă față de cei care pierd. Să lărgim puțin cadrul discuției: istoriografia filosofiei nu se sustrage regulii genului. Filosofia, puțin arogantă, adesea sigură pe ea, gata aproape întotdeauna să dea lecții, se prezintă îndeobște
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Prezenta Contraistorie a filosofiei își propune să privească de cealaltă parte a oglinzii platoniciene pentru a descoperi peisaje alternative. În fața istoriei învingătorilor, a supremației absolute a istoriografiei dominante, pentru a contracara doctrina oficială și instituțională, lipsește, evident, o istorie a învinșilor, o istoriografie a concepțiilor dominate, o doctrină oficioasă și alternativă. Și este logic ca ea să nu existe - ar fi contra obiceiurilor seniorilor războiului. Logica masacrului integral obligă la așa ceva. Obiectivul meu nu este să fac aici istoria acestei evicțiuni
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
confruntarea, Platon, stoicii și creștinismul își impun logicile lor: ura față de lumea terestră, detestarea pasiunilor, a pulsiunilor, a dorințelor, discreditarea trupului, a plăcerii, a simțurilor, jertfa adusă forțelor nocturne, pulsiunilor morții. Greu de cerut învingătorilor să scrie cu obiectivitate istoria învinșilor... Istoria filosofiei, așa cum apare ea în enciclopedii și manuale, așa cum este predată și modelată în universitate, așa cum este editată, difuzată și promovată, se confundă cu cea a învingătorilor. Nicio milă pentru învinși, care sunt disprețuiți, uitați, neglijați. Mai rău: care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de cerut învingătorilor să scrie cu obiectivitate istoria învinșilor... Istoria filosofiei, așa cum apare ea în enciclopedii și manuale, așa cum este predată și modelată în universitate, așa cum este editată, difuzată și promovată, se confundă cu cea a învingătorilor. Nicio milă pentru învinși, care sunt disprețuiți, uitați, neglijați. Mai rău: care sunt discreditați prin caricaturizare. Astfel încât corpusul presocratic în versiunea lui hedonistă este ruda săracă atât în învățământ, cât și în editare. Drept urmare, conceptele esențiale care-l definesc nu sunt abordate cu seninătate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
plăcere? Dar prin bucurie? La fel și cu dorința. Care este definiția noțiunii de bine suveran? Trupul antic și grecesc este oare asemănător trupului postmodern și postcreștin? Tot așa cum învingătorii nu pot spune cu seninătate adevărul celor care au pierdut, învinșii nu pot nici ei să-și scrie cu seninătate istoria. Cu atât mai mult cu cât nu se pot baza decât pe niște fragmente aleatorii și pe niște contexte reductoare... Astfel încât a-i citi pe filosofii Antichității și a urmări
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
două lumi, două tradiții care se opun punct cu punct. Aceste două feluri de a fi în lume, de a o vedea și a o gândi sunt absolut ireductibile și produc două curente impermeabile, cel al învingătorilor și cel al învinșilor, primul negându-i celuilalt până și dreptul de a se prevala de numele și calitatea de filosof. Confruntarea e veche, iar o anecdotă o rezumă superb: ea ne este povestită de Aristoxenos în Memorii istorice, de unde aflăm că Platon avea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și a formării unor trăsături volitive de caracter: inițiativă, tenacitate, hotătâre etc. Numai într-o singură situație dificultățile de acest gen pot provoca - după autorul citat - frustrația: atunci când sunt percepute subiectiv ca invincibile, atunci când omul renunță la luptă, considerându-se învins. În schimb, dificultățile obiectiv invincibile, sau aproape invincibile, apărute în timpul desfășurării activității - și în raport cu care sunt studiate de regulă fenomenele de frustrație - sunt considerate de către cei mai mulți cercetători bariere, obstacole, sau piedici frustrante. Ne întrebăm, însă, în ce măsură putem adopta acest punct
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frânge orice veleitate de rezistență. Dar ceea ce reușește, indiscutabil, la scara întregului corp social - teatrul o arată -, dă greș în cazul unor indivizi pe care această gesticulație agresivă nu îi sperie și nu îi face să capituleze. Intimidarea este rezervată învinșilor, resemnaților, nu celor care nu cedează, indiferent de strategiile adoptate și de mijloacele întrebuințate. Supravegherea ostentativă supralicitează, ațâță conflictul și, astfel, implicit, selectează. Majoritatea celor supravegheați o acceptă ca pe o condiție ineluctabilă, o integrează mental și îi admit autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
apropiați, Orgon se însănătoșește și îl alungă pe Tartuffe, spre marea satisfacție a Dorinei, cea care imaginase ingeniosul tertip destinat să smulgă întreaga casă din ghearele falsului cucernic. Dorine repurtează o victorie categorică pe planul supravegherii domestice, dar Tartuffe, temporar învins, își spune că a pierdut doar o bătălie și nu războiul, căci, aidoma unui abil politician, el știe că supravegherea e dublă: dincolo de supravegherea domestică, operează supravegherea politică, superioară din punct de vedere ierarhic. Aflat în posesia unor argumente explozive
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
consolida, fără ca prin asta să-i descurajeze definitiv pe toți oponenții lui, care, chiar atunci când văd că partida e pierdută, cum se întâmplă aici, refuză totuși să capituleze, din dorința de a continua să combată, fie și simbolic, autoritatea tiranului. Învinși, Iunia și Britannicus abandonează orice precauție, sfidează orice supraveghere și apără, cot la cot, o morală a rezistenței. O morală bazată pe sinceritate, pe refuzul suspiciunii, o morală, dacă putem spune așa, „a victimei”, dar a unei victime în fond
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
izbânda etică. „Măcar eu nu-i pândesc fiecare vorbă/ O las să-mi lămurească lucrurile ce mă privesc cu adevărat/ Și nu mă ascund defel când vreau să-i închid gura” (III, 8, v. 1066-1068). Acestea nu sunt cuvintele unui învins. Sunt revanșa unui „om al dreptății” în fața unui stăpân - puternic, desigur -, dar compromis moralmente prin exercitarea constantă a supravegherii. Ea îl întărește politic, dar îl compromite etic. Toți tiranii au adoptat această poziție, condiție a păstrării puterii. Disputa sau supravegherea-cadrutc
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
politice și de stat. În special trebuie amintite aici, cu toate precauțiile de rigoare, documentele conținând dezvăluirile venite de la vârfurile aparatului de partid și ale Securității, legate de Încercările Învingătorilor de a se disocia de crimele și abuzurile făcute de Învinșii acerbelor lupte pentru putere. Atribuirea de vinovății criminale predecesorilor făcea parte din Însăși viața regimurilor comuniste. După cum Gheorghe Gheorghiu-Dej continua lupta cu troica Pauker-Luca-Georgescu Înlăturată de la putere, și Nicolae Ceaușescu lupta cu ă fantoma lui Dej și cu fostul său
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
dezamăgire (11); timp (10); moarte (9); neatenție (8); suferință (8); timpul (8); trist (8); uită (8); cîștig (7); rătăci (7); a găsi (6); lipsă (6); viața (6); a cîștiga (5); greșeală (5); încrederea (5); speranță (5); totul (5); ceva (4); învins (4); joc (4); lăsa (4); pagubă (4); portofel (4); telefon (4); a uita (4); aruncă (3); capul (3); chei (3); dezamăgire (3); dor (3); frică (3); ghinion (3); gol (3); greu (3); încredere (3); înfrîngere (3); învinge (3); mama (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
noastre, ale kinetoterapeuților. În exercițiile izokinetice se întâlnesc cele două forme de bază ale contracțiilor musculare: inițial izometrice, iar apoi izotonice. În prima fază, când i se solicită pacientului să inițieze mișcarea, acesta încearcă să deplaseze segmentul; dar rezistența de învins fiind prea mare, nu are forța necesară pentru a efectua mișcarea solicitată, deși efortul muscular există, dar în limite ce nu sunt în măsură să depășească stadiul izometric. În această situație, intervenția KT constă în mobilizarea segmentului până la nivelul la
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
liniar, de la problemă la soluție. Ideea că luarea unei decizii se face uniform și liniar a fost înlocuită cu imaginea unui proces în spirală. O buclă se închide, la un moment dat, cu un rezultat temporar, inclusiv cu câștigători și învinși. Pe noua buclă învinșii vor încerca să depășească eșecul și chiar procesul poate fi lărgit, prin intrarea unor personaje noi. Nu se poate pune problema într-un astfel de proces decizional de un progres logic. Un alt aspect important al
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
soluție. Ideea că luarea unei decizii se face uniform și liniar a fost înlocuită cu imaginea unui proces în spirală. O buclă se închide, la un moment dat, cu un rezultat temporar, inclusiv cu câștigători și învinși. Pe noua buclă învinșii vor încerca să depășească eșecul și chiar procesul poate fi lărgit, prin intrarea unor personaje noi. Nu se poate pune problema într-un astfel de proces decizional de un progres logic. Un alt aspect important al proceselor decizionale este acela
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
diletant, sceptic într-un chip vulgar. Asta e și trăsătura dominantă a neamului nostru: scepticismul vulgar” (III, 291). Un scepticism care se resoarbe în umor, în poltronerie, în râgâit. O carență fiind, umorul îi ajută pe cei de pe margine, dedublații, învinșii, neputincioșii să convertească eșecul în victorie. O victorie pe dos, pe care Cioran o deplânge, dar de care, finalmente, se agață. Nu întâmplător, se simte congener evreilor, pe care îi admiră și pentru umorul lor. „Există doar două popoare care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
blestem! Sau mă consolez de sterilitate și de eșecurile mele lăsându-mă purtat de voluptatea de a ști că nu mai exist pentru nimeni. ș...ț Dar toată lumea ajunge negreșit aici, mai devreme sau mai târziu. E marea mângâiere a învinșilor” (II, 375). De fapt, e la mijloc un paradox. Cioran nu poate să scrie decât sub imperiul sângelui fierbând. Dar febrele sunt tocmai o consecință a faptului că nu poate să scrie. În fine, furios fiind, e obligat să ia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de cealaltă parte? De ani de zile trupul mi-e povară! Dacă am înțeles vreodată ceva, o datorez bolilor mele!” (I, 31). Cam așa stau lucrurile și cu eșecul: „Dacă am înțeles ceva în viață, o datorez calității mele de învins. Eșecul e, în plan filozofic, profit sută la sută” (II, 38). Altundeva, vorbind indirect despre sine, Cioran spune: „Persecutații, nefericiții, bolnavii sunt Ă în absolut Ă cel mai puțin de plâns. Căci dacă nu ne amintim decât ce-am suferit
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
real, i se pare golit de reversul împlinirii. Oricum, iată ce crede despre succes: „Dintre toate mâhnirile, cea mai cumplită e cea a consacrării” (III, 117). Sau: „Orice triumf are ceva profund abject, dacă judecăm după mutra învingătorului. Din păcate, învinsul, dacă învingea el, ar fi avut aceeași expresie ca rivalul său mai norocos. Nu e nimic de făcut: în orice succes există ceva înjositor” (II, 208). Continuă Cioran: „Sper să nu am vreodată prilejul de a-mi clama victoria. Un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nimic despre vechii proprietari ai acelei case. Această întâmplare dramatică pune în lumină marile „înfăptuiri ale regimului comunist”, care se instalase și la noi, după model bolșevic. Înfăptuiri descrise mai ales cu har de scriitorul Panait Istrati în „Spovedania unui învins”, roman scris după ce a vizitat Uniunea Sovietică. Acest roman va provoca izolarea scriitorului de către prietenii săi de ideologie socialistă, unii din prietenii săi comuniști considerându-l chiar fascist. Părinții mei mai lăsaseră și în Dobrogea, la Ceamurlia de Sus, 10
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și mai nalt și mai trist... Unde ești Doamne, Am strigat spre zăbrele! Din lună ieșea fum de cățui Am pipăit palmele mâinilor mele Si-am găsit urmele cuielor lui.” Erau recitate și versurile din ”Indemn la luptă „154 “Că-nvins nu ești atunci când sângeri Nici când în lacrimi ochii ți-s Cele mai crângene înfrângeri Sunt renunțările la vis”. sau versurile din poezia “Voi n-ați fost cu noi în celule”155 “Voi n-ați fost cu noi în celule
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]