2,811 matches
-
sută cincizeci de dolari. În lipsa ei, am comentat împreună cu Tom cât de plăcut era să ieși din oraș, chiar și dacă stăteai într-un local întunecos și amărât ca Dot’s, înconjurat de șoferi de camion și de fermieri cu șepci de baseball roșu cu galben, cu însemnele unor fabrici de scule și mașini-unelte. Tom continua să vorbească în torente, astfel că m-am lăsat prins în ce spunea și am uitat de Lucy. Nu știam în momentul acela (faptele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și cravată. Îmi zâmbește, și toate temerile mele dispar ca niște fluturi. Jemima se Înșeală. Nu sunt adversara lui. Sunt cu el. — Bună, zice, cu un surâs călduros. Arăți foarte bine. — Mersi. Apăs pe mânerul portierei, dar un bărbat cu șapcă se grăbește să mi-o deschidă. — Ce proastă sunt ! zic stresată. Nu-mi vine să cred că urc În mașina asta. Eu. Emma Corrigan. Mă simt ca o prințesă. Mă simt ca un star de cinema. Mă așez pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nisip. Și ce faci aici? Ce ți se pare că fac? Încerc să mă cazez. - La ăștia vrei tu să te cazezi? Păi tu nu vezi ce nebunia dracu-i aici? Se uită demonstrativ peste coada șuie de pălării și șepci, își trosnește sonor palmele asudate, pe urmă, lovit de o idee: Știi ce? Tu întoarce-te la coadă și dă-mi mie actele să-ncerc o mișcare cu ăștia, bine? Și te chem eu când e gata! Ușurat de acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lăsa să pleci așa (chicotește scurt, mie destinderea feței pentru râs mi-e dureroasă). Nu reușesc deloc să vizualizez râsul Suzanei. De vreo jumătate de an, călătoream împreună zilnic cu autobuzul firmei, în care ea, cu un aer băiețos, cu șapcă de ziarist, blugi cu turul jos și adidași, se instala pe scaunele de la spate. A trebuit să mă deprind să merg cu spatele spre sensul autobuzului, pentru a observa pe fața ei creolă trăsăturile aspre, nasul ascuțit, ochii mici numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
simt ușor amețită. Și, în clipa în care împing ușa, mă simt și mai amețită. O, Doamne. E mai decât credeam. Muzica bubuie în boxe, fetele se vântură sub reflectoare, iar tipi îmbrăcați foarte la modă, cu tricouri polo și șepci negre, înmânează pungi cu cadouri. Mă uit ca vrăjită în jur: n‑am văzut în viața mea atâtea farduri. Șiruri întregi de rujuri. Șiruri întregi de lacuri de unghii. În toate culorile curcubeului. Și uite, sunt și niște scăunele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
frumusețe ne aduc împreună și revarsă un dulce parfum asupra vieții.“ Doamne, cât e de adevărat. De fapt, sunt niște cuvinte atât de înțelepte și de... la obiect, că aproape îmi dau lacrimile. — E vreo problemă, domnișoară? Un tip cu șapcă mă fixează curios, și eu ridic ochii, încă în transă. Tocmai am citit promisiunea Sephora. E... e, pur și simplu, foarte frumos spus. — Păi... OK, zice individul și se uită la mine suspicios. Vă doresc o zi bună. Dau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai frumoasă piele și ochii cei mai strălucitori pe care i-au văzut vreodată bărbații de prin partea locului. Va veni și va fermeca inima zeului lor. 9 Peșteri, muște, vânturi tăioase, mâncare proastă, chipuri cu dinți găunoși, uiforme gri, șepci cu steaua roșie - astea sunt primele mele impresii despre Yenan. Noua mea viață începe cu un soi de tortură. Ca să supraviețuiesc, îmi interzic să mă gândesc că ăsta e un loc unde au murit trei milioane de oameni într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Unii își mușcă mânecile ca să-ți rețină țipetele. Mao apare în vârful Porții Păcii Cerești. Pășește încet către barele de la marginea platformei. Poartă o uniformă militară și o banderolă identice cu cele ale tinerilor. În vârful capului său mare, stă șapca decorată cu o stea roșie. Merge în mijloc, cu Doamna Mao Jiang Ching în dreapta și mareșalul Lin Biao în stânga. Ei poartă aceeași costumație ca Mao. Simt că viața mea e atât de împlinită, că aș putea să mor fericită. Mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
trăiască! Zece mii de ani de viață lungă! Coborâm. Pe neașteptate, ca și cum ar fi prins de moment, Mao se oprește brusc și urcă înapoi pe poartă. Merge repede până în celaltă parte, în colțul din dreapta, și se apleacă peste bară. Scoțându-și șapca, lovește din brațe și strigă: Trăiască poporul meu! Sunt gata să mă cațăr pe un munte de cuțite pentru tovarășul președinte Mao, se jură tânărul Kuai Da-fu la o întrevedere pe care a aranjat-o Doamna Mao pentru ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
eram de vârsta voastră, noi nu... Te rog foarte mult, măsoară-ți cuvintele, obraznicule! — Am fost și noi tineri, ce vă Închipuiți, dar... — Ridică-te, lasă locul alteia! — Altuia! — Altora! Animalule! — Nu te mai scălâmbăia când vorbești cu mine! — Scoate șapca...! Scoate mâinile...! Scoate... — Habar n-aveți voi ce-a fost cu Ialta! Lecțiile de limba rusă! Mandatarii! Colectivizarea!... Nu, nu, niciodată, totuși niciodată n-am să accept să fiu un astfel de boșo! * Sau da, să fiu el, cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
familia D'Souza și la Magazinul de pantofi Patedar. Frustrat, brigadierul își luă bastonul și, simțindu-se jegos în spatele urechilor, se urcă în jeep ca să se ducă la medicul-șef. Acesta, în ciuda unei dureri acute într-o parte, își pusese șapca Gandhi și pornise alături de domnul Chawla să-l vadă pe Verma de la universitate, deși pe un drum ocolit care le dăduse ocazia să se bucure de priveliștea munților. Verma însuși plecase de acasă pe drumul obișnuit către univeristate, prin Grădinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
apuce mânerul și trase de ușă ca să putem intra Într-un mic vestibul zugrăvit În negru, al cărui spațiu era ocupat de un alt bodyguard și de un tânăr care părea drogat, Îmbrăcat Într-un costum ecosez și cu o șapcă, și care Îl implora ceva, dar n-am auzit despre ce anume era vorba. — Prietene d-ale lui Brian, strigă Cap-de-cartof. O fată aflată În spatele unui paravan de sticlă ne luă câte 7 lire de căciulă. Deasupra capului ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
comanda o sticlă cu suc de portocale. Întorcându-și capul, ne zise: — Bine, fetelor. V-ați aranjat sau mai aveți nevoie de ceva? Am negat amândouă la unison și el se Îndepărtă, sorbind lung din sticlă și căutând viitori mușterii. Șapca Îi era sucită la spate Într-un unghi aiurea și avea una din acele fețe osoase, mobile, aproape de cauciuc, care dau impresia că tipii sunt unși cu toate alifiile. Pe sub haină, pieptul Îi era gol și, deși scutit de pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu care dansase Rachel, se rotea acum pe una dintre estrade. Își scosese cămașa și etala un frumos set de mușchi abdominali. În spatele lui se afla vânzătorul de droguri În costum ecosez, care Însă rămăsese fără haină, dar Își păstrase șapca. Se vedea de la o poștă că luase o porție zdravănă din propria marfă. Comparația dintre fizicul său și cel al celuilalt nu-l avantaja deloc. Cu toate astea, era așa de dus, că era incapabil să mai simtă ceva. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un pulover pe gât și o haină din piele foarte fină, cu curea, iar În picioare, ghete scurte, cu tocuri pătrate, după ultima modă. Cu toate astea, băiețelul de lângă ea era Înveșmântat Într-o explozie de culori: haină galben strălucitor, șapcă de baseball roșie, pulover În dungi multicolore, peste care avea și o vestă matlasată, plus blugi verzi. Ce la modă era micul șmecher?! Părea foarte entuziasmat de ceva și era așa de drăguț, că maică-sa ar fi făcut avere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În jurul gâtului subțire. Pielea le era albă de parcă muriseră. În Camden, ți-e dat să vezi orice. Inclusiv obișnuitele găști de tineri pierzând vremea prin stațiile de autobuz, imaginându-și că sunt adolescenți americani, cu părul neapărat nespălat și cu șapca de baseball regulamentară, cu obiecte de Îmbrăcăminte legate lejer În jurul diverselor părți ale corpului și cu ghete de pânză, desfăcute la șireturi. Acest ultim detaliu mi s-a părut Întotdeauna a fi deosebit de idiot. Trăiam cu speranța de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
eu nu mă puteam compara cu ei, păream o rudă săracă. Femeile purtau pălării și pantofi cu tocuri înalte. De jur împrejur forfotea o mulțime de oameni, bone și vlăjgani tineri în uniformă de marinar, cerșetori și hamali, muncitori cu șepci și haine obosite de atâta purtat, țigani și lume distinsă. Ieșind din gară, m-am așezat mai întâi jos, pe o treaptă, și am privit. Tramvaiele se opreau și porneau în toate direcțiile, automobilele claxonau, frânau ori accelerau, caii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mișcându-se la căsuța vămii. O ușă se deschide și iese tata, mic de tot. Pe drum înspre noi se face din ce în ce mai mare, pășește fără să se grăbească. În urma lui se ivește în prag un ofițer îmbrăcat în uniformă, cu șapcă și armă la șold. Se uită după tata, cu brațele duse la spate. Din când în când, se ridică pe vârful picioarelor. Tatei i se citește frica pe față. Cunosc asta din călătoria noastră prin lume. Portiera trântită face trosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
arma la spinare se postează în fața mașinii, aruncă un muc de țigară pe jos și îl strivește cu vârful piciorului. Poartă bocanci grei de piele, precis că transpiră în ei și face bășici. Ofițerul se apropie și duce mâna la șapcă, în semn de salut. Tata își drege glasul și așteaptă în spatele mașinii. Se reazemă de un colț al remorcii. Vocea ofițerului e profundă și calmă. El răsfoiește pașapoartele. „Italia, asta e o țară frumoasă”, observă el. „Michelangelo, Leonardo și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mama arată spre mine. „De fapt, pentru băiat”, repetă ofițerul, murmurând ca pentru sine și continuă să cerceteze pașapoartele. Bărbia i se atinge de piept. Pe cămașa lui se văd pete de transpirație. „Căldura asta”, adaugă el și-și împinge șapca pe ceafă, dând la iveală un păr năclăit de sudoare. „Ei, dar ce are băiatul?”, își amintește apoi să întrebe. „Alin, ieși din mașină și salută-l pe domnul.” A sosit momentul să intru în acțiune și eu. Ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ochii și am văzut două dâre albe, paralele, asemenea șinelor de tren, îndreptându-se spre vest. O minge trimisă printr-o lovitură nepermisă s-a rostogolit la picioarele mele și când le-am aruncat-o, tinerii jucători și-au scos șepcile și mi-au mulțumit politicos. La meciurile copiilor se făceau deseori asemenea nereguli. După-amiază m-am întors în camera mea ca să citesc, dar nu m-am putut concentra. M-am trezit că stau cu ochii-n tavan și mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aici, indiferent de ce motive o avea, asta e o tîmpenie foarte mare. Da’ a fost mereu un tip foarte curajos și foarte tîmpit. — Arată-mi-l. — Acolo, la masa aia cu aviatori. — Care-i el? — Cel cu fața maronie. Cu șapca așezată Într-o parte. Ăla care rîde acum. — Și e fascist? — Da. — N-am mai văzut un fascist atît de aproape de cînd cu Fuentes del Ebro. Este mulți fascist aici? — Mai apar cîțiva din cînd În cînd. — Bea ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lungul șoselei. Putea să vadă bine În ambele direcții - se uită În sus, pe deal, și apoi În jos, unde erau docul și lacul, promontoriul Împădurit care traversa golful În spatele căruia se deschidea lacul, pe apele căruia se puteau vedea șepcile albe ale celor care navigau. Stătea sprijinit de un cedru mare și-n spatele său se Întindea un crîng des de cedri crescuți din mlaștină. Soră-sa stătea lîngă el pe niște mușchi și-și pusese brațul pe după umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
te plictisesc sau că trebuie să cheltui prea mult cu mine. — SĂ facem un plan, Îi spuse Nick Adams. Se uită În susul și-n josul străzii, apoi la cerul pe care treceau norii Înalți și albi de după-amiază și la șepcile albe de pe lac. — Eu aș lua-o prin pădure pînĂ la hanul Ăla de după promontoriu, și acolo să vînd păstrăvii. I-a cerut pînĂ diseară, la cină. În vremurile astea, la cină se mănÎncă mai mult păstrăv decît pui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
următoare și-i cunoștea și pe cei care le cumpărau. Servise În magazinul Ăla Într-o vară și știa să descifreze codurile scrise cu stiloul pe cutiile de carton În care erau pantofi, pîslari de iarnă, șosete de lînĂ, mănuși, șepci și pulovere. Știa cît fac coșurile alea aduse de indieni și era prea tîrziu să le mai poată da la un preț bun pentru anul Ăla. — De ce le-ați adus așa de tîrziu, doamnă Tabeshaw? Întrebă. — Prea multă distracție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]