1,142 matches
-
o replică din partea lui, dar el s-a mulțumit să-mi zîmbească, acel zîmbet liniștitor de simpatie profesională cu care sînt tratați cei Îndoliați la capelele funerare. Părea să nu-și dea seama că degetele lui, În loc să Împăturească mai departe șervețele de hîrtie Într-o flotă miniaturală, Începuseră să le desfacă și să le netezească. Pe cînd mă Îndepărtam, el s-a aplecat peste mica lui flotă, ca un copil de ciclop, și m-a strigat cu o voce plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
catolic ieși o mașină și coti În direcția noastră. La volan era Paula Hamilton, iar pe locul de alături stătea David Hennessy. El ne făcu cu mîna, dar doctorița Hamilton continuă să privească fix Înainte, tamponîndu-și colțurile ochilor cu un șervețel. Pare supărată, am remarcat, sărind apoi cît colo cînd ea bruscă schimbătorul de viteze. Ce-or fi căutat În cimitirul catolic? — Se Întîlnește cu un iubit mai vechi. Tot doctor la clinică. — Serios? Ciudat rendez-vous. Oarecum macabru. Nu prea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
surâzând. Eu duc grija ta, a băiatului, a biroului de avocatură... Doar pe ea nu se numărase. Grija pentru ea părea ultima, nemărturisită. Într-o după-amiază, când taică-său îl găsise mâncând singur, în sufrageria gătită cu față de masă și șervețele, îl apostrofase cu amărăciune: — Băiete, numai tu știi ce ar trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse, n-avusese timp să priceapă nici din casa lor, de când mamă-sa dădea ordine unei slujnice să așeze
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
paznici din Comiteh, care iubeau fotbalul, i-au transmis să se potolească, altfel nu va mai ieși niciodată dintr-o enferadi, unde nu îi vor da nici pâine, nici apă. Atunci Sonia a croit perdele, lenjerie de pat, batistuțe și șervețele de masă, toate verzi însă, culmea, cu figura Învingătorului, așa cum ea o visase: bărbierit și frizat, îmbrăcat ca la carte și cu un trandafir între dinți. Sebas o întâlnise întâmplător, la Tunis, unde își făcea o documentare. Avocata venea din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să spui că ți-a injectat insulină de-adevăratelea? făcu Hugo, impacientat. Ai mai luat aseară? Vi, e un lucru esențial! Ar trebui să chemăm o ambulanță. —Nu, zise Violet, începând să se calmeze. Se șterse la ochi cu niște șervețele pe care i le dădu Sophie. Nu mi-am făcut deloc. Și n-a reușit să-mi facă injecția cum trebuia. Deci sunt bine, Hugo, nu te îngrijora. Nu intru în comă sau mai știu eu ce. Din câte știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din trecut. O costase atât de scump, încât ai fi presupus că învățase să se controleze. Dar nu. Iat-o acum chinuindu-se să nu roșească. — Uri Guttman s-a dovedit o sursă inestimabilă. —Arheologie, zici? Bruce Miller își punea șervețelul în jurul gâtului. — Asta transformă și noaptea trecută într-o coincidență sau cum? —Noaptea trecută? —Atacul împotriva Bet Alpha. —Vă referiți la kibbutz? — Da, e un kibbutz. Kibbuutz. Și în același timp situl uneia din cele mai mari bogății arheologice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cuvânt cu cuvânt, frază cu frază, povestirea lui de demult. Vechiul text țâșnea din mine cu o limpezime stranie. Am coborât la a doua stație. Știam că acolo era o bodegă mai specială, pentru „intelectuali cu pretenții“, după cum scria pe șervețelele de masă și pe suporturile pentru halbele de bere, comandă pentru firmă, local ținut de Karanphilou, fostul Ghiță Caranfil, cândva șăibar la „Tractorul“ din Brașov, mai apoi adus la școala de cadre a U.T.C.-ului (acolo l-am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
E vorba despre mînie... MÎnie și neputință... Să vezi cum alerga acel ipochimen, să-ți dai seama că urmează să ucidă și să nu poți face nimic ca să eviți așa ceva, asta mi-a distrus nervii - strînse suportul de argint pentru șervețele În mîna lui uriașă, Îndoindu-l de parcă ar fi fost din carton. Cerule! Niciodată nu m-am simțit atît de frustrat... O sută de bărbați, patruzeci de tunuri, unul dintre cele mai bune vase de război din flota noastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
parfum și mi-am pulverizat puțin pe bărbie și pe încheieturi - de ceva vreme nu mă mai deranjasem să mă dau cu el și o vreme a mirosit surprinzător de puternic, așa că am încercat să șterg din el cu un șervețel, apoi m-am ridicat și m-am privit scurt în oglinda lungă de pe ușa șifonierului. Anoste, m-am gândit eu. Fusta maronie, bluza delicată și puloverul erau extrem de anoste. Așa. Chiar îmi plăcea ce făceam. Poate că fiascoul cu felicitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
teatru de la școală. Aha! m-am gândit privind-o în vreme ce stătea încă pe pat, cu capul în mâini. N-ai văzut nimic. — Iau cufărul cel vechi, am zis, și ți-l returnez imediat ce despachetez, bine? Își sufla nasul într-un șervețel pe care îl scosese de undeva din jurul persoanei sale, dar nu-mi răspunse. — Scuză-mă, am continuat eu pe un ton practic vesel, nu vreau să te turtesc - poți să te dai un pic la o parte cât las eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a șoptit și ea ceva, apoi au mai râs amândoi, enervant și neliniștitor, zgâlțâindu-se pe canapea din cauza istericalelor copilărești. După o vreme și după mulți „vai de mine!“ și „aoleu!“, râsetele tâmpite se potoliră și Crystal își scoase un șervețel din buzunar, îi mototoli un colț și-și șterse delicat machiajul de sub ochi, acolo unde începuse să-i curgă puțin. — Acum, redevenind serioase, iubito, cum stai cu indigestia? Ți-e mai bine azi? Mai ai probleme cu râgâitu’ și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nevastă-sa. Florence îi aruncă o privire goală, răsucind între degete panglica albastră. Profesorul nu-și putea lua ochii de la cuțitul flexibil, ca un stilet, rămas pe masă. Se uită spre Scarlat, tremurând din tot corpul. Acoperi lama cu un șervețel și o trase încet. Avea fruntea acoperită cu broboane de sudoare. Melania Lupu se interesă senină: ― Ți-e cald, Ioniță? * Forțarea grilajului îi luase zece minute. Manevra abil unelte ciudate, pile și agrafe lungi, subțiri, verifica rezultatul pe vreo trei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru vase. Cristescu bănuia că granițele erau apărate cu înverșunare, orice încălcare stârnind scandaluri uriașe. Chiar și o privire superficială îi putea distinge imediat pe proprietari. Valerica Scurtu avea un aragaz strălucitor, oalele erau roșii cu buline albe, în colțul șervețelelor care atârnau pe un cuier, apretate și călcate, fuseseră brodate autografe îmbietoare: "Poftă bună ursuleț!" (cine o fi ursulețul? se întrebă maiorul) sau "Gospodina bună ține casa lună". Sanitas-ul de dinainte de război, destul de bine întreținut, aparținea probabil Melaniei Lupu, iar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu credea o iotă, dar înghițise minciuna fără să clipească. ― Nemaipomenit! Probabil a preferat să se odihnească întîi. ― Îl cunoașteți de mult? ― Bineînțeles! Sîntem prieteni vechi. Despre domnul Van der Hoph aș completa că este și un prieten credincios. Aranjă șervețelul de dantelă. Nu văd totuși de ce n-am lua împreună o ceașcă de ceai, deși îmi dau seama că este târziu pentru micul dejun. Cristescu își aprinse țigara. Bătrâna surâdea pe gînduri: ― Nici nu vă imaginați ce bucurie mi-ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am văzut trecând. El a râs. Nu mă cunoștea. Nu-l cunoșteam nici eu. M-am uitat lung, până ce a ajuns la capătul străzii." Am să-l iau de bărbat!" Melania Lupu băgă în gură un fursec. Se șterse cu șervețelul și luă motanul în brațe. Făcuse rost de adresa lui și îi expediase o scrisoare. Exact 20 de rânduri, scrise cu o caligrafie rotundă de elevă exemplară. Îi dădea întîlnire la Cetate, o ruină de la marginea orașului. Mai târziu, maiorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avea pe față, provocată de un ciob de sticlă. Era evident că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost în stația de metrou, spuse printre suspine o femeie care încerca să se ridice. Apăsând un șervețel pe rană, primarul alergă în stradă. Cioburile de sticlă îi trosneau sub picioare, în față se înălța o coloană densă de fum negru, i se păru chiar că vede licărirea unui incendiu, S-a întâmplat, e în stație, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
primarul alergă în stradă. Cioburile de sticlă îi trosneau sub picioare, în față se înălța o coloană densă de fum negru, i se păru chiar că vede licărirea unui incendiu, S-a întâmplat, e în stație, se gândi el. Aruncase șervețelul când își dăduse seama că ținându-și mâna apăsată pe față și îngreuna mișcările, acum sângele îi cobora liber pe față și pe gât și se îmbiba în guler. Întrebându-se în sinea lui dacă serviciul mai funcționa, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de șoc. Te rog să vii pe la mine. Singurul lucru pe care l-am mâncat În ultimele trei zile sunt pastilele de Seroquel. E pentru schizofrenie. Da’ eu n-am schizofrenie, am... Deodată, se auzi un fonfăit și foșnet de șervețele. Marci plângea fără să se poată controla. —Marci, am câteva Întâlniri importante la serviciu În după-amiaza asta. Poți să supraviețuiești până la ora 6? Atunci pot să trec pe la tine, am spus, plină de compasiune. —ÎhÎÎÎhÎÎÎhÎÎÎÎ, scânci Marci, ca un pisoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
când s-a apropiat data nunții, a constatat că nu primise nici o invitație din partea ei - nici o scrisoare, nici un telefon, nici o vorbă de nici un fel. A sunat la numărul cu prefixul de Philadelphia pe care i-l lăsase mâzgălit pe un șervețel de hârtie la masă și o voce mecanică l-a informat că numărul fusese deconectat. A încercat să dea de ea prin serviciul local de informații, dar, dintre cei trei David Minor cu care a vorbit, nici unul nu auzise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lacrimi. Femeile gravide răsăreau pretutindeni în jurul meu, iar eu parcă mă transformam la rândul meu în femeie: o persoană care plângea doar la auzul ideii de copil, un individ sentimental și lăcrimos, care avea nevoie să umble cu cutia de șervețele după el, ca să nu se facă de râs în public. Poate casa din Carroll Street era de vină pentru scăpările acestea lipsite de bărbăție. Petreceam destul de mult timp acolo, și acum că soțul lui Nancy fusese înlocuit de Lucy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
rămas doar o pornire compulsivă de a „pune masa” ori de cîte ori se întîmplă să mai apucăm să luăm masa împreună în familie sau dacă se ivește, din întîmplare, un musafir. O măslină și o bucată de brînză, un șervețel și o floare, și brusc masa devine o sărbătoare. Adică tot un fel de piua, căci spațiul sărbătorescului este, prin definiție, în afara cotidianului și ferit de acesta. Cu un gest aproape fanatic oficiez astfel adăpostirea întru sărbătoare, căutînd febril un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
plecat. Vă pup. Noapte bună. 10. Se auzi o bătaie în ușă și intră o femeie ca la vreo 30 de ani, cu plasele pline și cu o sticlă de ceai subsuoară. Se scuză. Apoi aranjă pe un taburet, un șervețel alb și ceea ce ținea de micul dejun: jumări, telemea, o felie de pâine, un ou fiert și cana cu ceai în care împinse e pe o farfurioară, discret o felie de lămâie. Cam multe alimente pentru o bătrână - își făcu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o clipă, se simți gata să-și pună În mânile acestei femei siguranța sa și a prietenilor săi, numai să afle noutăți despre Carl: apucase să-și adune bacșișurile și să se retragă Într-un apartament nou lângă Parc, Împăturind șervețelele la propria-i masă ori scoțând tirbușonul pentru propriul lui pahar? Știa că trebuia s-o Întrerupă pe ziarista beată și periculoasă din fața lui, dar nu putea spune un cuvânt, În timp ce ea Îl informa despre noutățile din Belgrad - genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
format numărul. — Randle, zise o voce. — Doctorița Randle? Am băgat cheile de la mașină în buzunar. — Aici Eric Sanderson. Doctorița Randle se întoarse în seră cu o tavă pe care adusese din nou ceai și biscuiți, dar și o cutie cu șervețele de hârtie. Câinele cafeniu de sub planta de filodendron ridică puțin capul, adulmecă somnoros, aprobativ aerul, apoi închise ochii la loc. — Dereglările disociative, zise Randle, lăsându-se încet în scaunul scârțâitor, din nuiele, sunt destul de rar întâlnite. Apar uneori ca reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că simt ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire și dezarmare. Nebuloasa Randle se foi, se strânse, se întinse și se replie în sine până când o mână mare și cărnoasă care ținea un șervețel de hârtie îmi mângâie genunchiul. — Primele câteva ore sunt întotdeauna dificile pentru tine Eric. Ce înseamnă asta? — Păi, după cum am spus, starea ta... nu-mi place să folosesc termenul „unică“, însă e cât se poate de deosebită din mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]