1,089 matches
-
afla în livada noastră o bancă putredă și plină de mușchi care toată vara mă suporta pe mine și vraful de cărți ce-l căram subsuoară. Pînă se însera și răsărea cea dintîi stea, rămîneam adîncit în strania realitate a șirelor de carte, mai cu relief decît cea din jur pentru care devenisem un leneș. Trebuințelor mele sufletești arta le răspundea într-o măsură mult mai mare decît altele. Cînd cineva mă striga, tresăream, dar cu întîrziere, îmboldit din urmă de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
verde, părea, la fiecare pas, că se prăvale dintr-un pod. Șovăind către mocirla din șanț, femeia se prăbuși brusc. S-au repezit s-o ridice cîțiva țărani. Au proptit-o în picioare apoi, scîrbiți, au lepădat-o pe-o șiră de paie. Pe obrazul ei negru cu găvane albe se scurgea, ca o smîntînă, mocirla. Pavoazată cu crengi de brad și covoare cu trandafiri roșii, scena constituia un decor pentru patru portrete imense: Marx, Engels, Lenin, Stalin. Se țineau cuvîntări
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cămașa e aruncată pe canapea, de sub pânza ei albă ies picioarele Andreei, tolănită. Trebuie să mă ridic În picioare să văd mai bine. Andreea e În sutien, stă pe burtă, cu fața Îngropată Într-o pernă. - Andreea! Spatele se Încovoaie, șira spinării lucește, până și umerii delicați au sclipici. De-acolo vine mirosul de pepene: Andreea e unsă cu ulei Înmiresmat. Și mâna agățată de aer a senatorului e unsă, a inversat omul rolurile din fantezia cu masajul, Încercată mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
scurgă din el coloane vineții de ploaie - era atât de uriaș, de parcă ar fi fost părintele tuturor norilor și, numai când Îl vedeai cum făcea bulbuci precum un terci pus pe foc, simțeai că te trece un abur rece pe șira spinării. Tare rău mi-a părut, dar În ziua aceea a trebuit să-l Învăț pe Unu cuvântul frică. L-a priceput deîndată și, ori de câte ori Îl rostea, se zgribulea și se purta de parcă ar fi dorit s-o ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pară. Talia dezgolită e fină și se desface într-un tors rotund cu sâni plini, urcați până lângă clavicule. Deși cumplit de obosit după noaptea petrecută în mesteacănul de lângă Clubul Diplomaților, simt cum mă trece un fior de-a lungul șirei spinării. Ca să câștig timp, aprind un Winchester. Îi surprind chipul: bărbie rotundă, nas rotund, ochi rotunzi, privire rotundă - nimic energic. Nu, nu e Adelina! Arunc țigara cu gust de cartof crud și intru în cancelarie. Directoarea mă prezintă: un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
somnul pe izlaz și dormind am visat-o pe Mama că era parcă bolnavă și stătea În pat și a venit și cumnatu’ Panait și la urmă am mai visat și un foc la nașu. ardea niște trestie și o șiră de paie. după aia s-a mutat focul la domnul Învățător și tot la fel ardea. miercuri am spălat rufe și după masă ni s-au dat cămăși noi fiindcă cele vechi au fost rupte complet. seara Încă nu instalasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ridice, zise Wilson. Dă-te mai Într-o parte și trage În ceafă, chiar În spatele urechii. Macomber ținti cu grijă-n mijlocul cefei care se zbuciuma furios și trase. Capul căzu-n față. — Asta-a fost. L-ai luat În șira spinării. Sunt o priveliște pe cinste băieții aștia, nu? Hai să bem chestia aia, zise Macomber. Nu se simțise așa de bine-n viața lui. O regăsiră pe nevastă-sa, albă la față, În mașină. — Ai fost teribil, dragule, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iluzionase la un moment dat că-i revine voința de-a munci. Și acum, dacă totul se termina așa, și știa bine că așa se termina, n-are de ce să se-ntoarcă ca un șarpe care-și mușcă coada fiindcă șira spinării i-a fost zdrobită. Nu ea era de vină. Dacă n-ar fi fost ea, ar fi fost alta. Dacă trăise-n minciună, tot În minciună trebuia Încerce să și moară. Dincolo de deal se auzi o Împușcătură. Trăgea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-l ducă la un post de primajutor... Numerele 1109, 1113 și 1117 rămân pe loc - s-a auzit vocea gardianului, într-o dimineață, pe când echipa lui Toaibă se pregătea să intre în mină. Un fior rece i-a străbătut șira spinării. El purta numărul 1113. „Ce li s-o fi năzărit aistora?” Până să găsească un răspuns, același glas a lămurit lucrurile: De astăzi înainte, voi trei veți trece în celălalt schimb... Echipa în care a fost adus Toaibă cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fost salvat; s-ar fi schimbat cursul istoriei. Dar Antonius strângea doar pumnii, după ce schimbase cu Vitellius niște cuvinte pe care Valerius nu le putea auzi. Se uită din nou la imperator. Închise o clipă ochii; sudoarea îi curgea pe șira spinării. Își dorise ca fratele lui s-o răzbune pe Velunda, pentru că el nu era în stare s-o facă. „Sunt un laș“, se gândi. — E prima oară, nu? rânji grăsanul de lângă el. Valerius îl privi încruntat, fără să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arma cu care luptau și adversarul. Începu să strige numele, unul după altul. Gladiatorii se îngrămădiră în jurul lui, ca să-și primească echipamentul. Nu li se dădură însă armele. În clipa aceea intră Skorpius, și Valerius simți un fior rece pe șira spinării. Skorpius înainta fără să privească pe nimeni, cu părul de culoarea paiului strâns în coadă și chipul inexpresiv. Purta o tunică scurtă. Gladiatorii îi făcură loc să treacă, iar funcționarul se grăbi să-i dea echipamentul. Skorpius se dezbrăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Flamma era în spatele lui, pregătindu-se să arunce plasa, după o schemă de atac pe care Valerius o repetase de nenumărate ori în timpul antrenamentelor cu Proculus. Începu să alerge, încercând să ignore fiorul de spaimă pe care-l simțea pe șira spinării. Trebuia să-l obosească pe Flamma. Se simțea epuizat, sfârșit de căldură; coiful nu-l lăsa să respire, gâtul îi ardea. Urletele mulțimii îi răsunau lugubru în urechi. Se opri și se întoarse brusc, gata să-l înfrunte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arenă mai cromat și mai decis ca oricînd. Singurul adversar pe măsura vedetei este un alt robot, mai bine dezvoltat tehnologic, dar aflat În slujba răului pentru că-i tîmpit. CÎnd apare, grohăie amenințător din calculator, te ia cu fiori pe șira spinării, Însă după ce Robocop Îl face țăndări cu bazooka se apucă să chițăie jalnic, ca un pierde vară, și cade mototol pe scară. Îmi aduc aminte de o cronică difuzată la radio unde se lăuda tot, regia, jocul lui Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-a făcut niciodată pere, deoarece el cade. Precum Victor Ianculescu Într-un articol Închinat apariției pe pămînt a unui „Petrache Lupu feminin”. Acesta, adică femeia, cică ne explică simplu ca la țară ce se-ntîmplă cu energiile, Dumnezeu, canalele din șira spinării și organismul omenesc care se Îmbolnăvește. „Ea recomandă pentru dezintoxicare ceapa.” Zice că trăiește zile și zile Întregi fără să pună altceva În gură decît această fructă, pe care „o ronțăie ca pe mere”. Doamna din articol, plină de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fost considerat un cal de către specialiști altfel poate reprezenta orice alt patruped”. Un bou, de pildă. În Europa nr. 97, un titlu mare de tot: „Străinii - coloana vertebrală a securității și a PCR-ului”. Dar ce au, domnule, ăștia, cu șira spinării? Apar puzderie de nume ungurești, rusești, iudaice, printre care se distinge iremediabilul nume sionist Boțoacă, oameni ce ne-au făcut mult rău, În timp ce noi stăteam. Dacă Boțoacă era coloana vertebrală, Înseamnă că noi, autohtonii, eram coastele. Între care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am zăbovit prea multă vreme și am plecat cu pas proaspăt spre Târgul Cucului, acolo unde ieșeanul sigur s-a înființat cu ultimul cântat al cocoșilor... Merg cu spor îmboldit și de răcoarea dimineții care se prelinge cu șiretenie pe șira spinării. Ca un făcut, am avut dreptate și de această dată. Dragul meu ieșean ședea cu ochii în soare așteptându-mă. Cine știe de când?... Ai venit mai devreme ca să ai timp să târguiești făină până ce ajung eu? Fosta-i lele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și cui? Vinde o livadă cu vii lui Petcu lăcătuș. Până aici toate bune și la locul lor, dar în graba lui “băcalul” nu scrie unde se află livada și viile vândute. Te ascult și cu toate că m-a furnicat pe șira spinării când ai pomenit de locul unde ședea “Petre băcalul ” îmi vine să râd... Dar nu așa, ci în hohote! Numai să mă lămurești și pe mine pentru ce ai râde și te însoțesc cu mare plăcere. D-apoi umblat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
unesc. Pentru că sunt plini de drumuri și de poteci care trec dintr-o parte într-alta a lor, anume ca oamenii să poată merge mereu și mereu, pe jos, cu calul sau cu mașina, unii spre ceilalți. Munții sunt ca șira spinării pentru Țara lui Verde Împărat. Ei o susțin și îi dau putere. La poalele lor, spre cele patru zări, se întind tărâmurile fantastice pe care le îngrijesc cei patru fii ai lui Verde Împărat. Cel mai mare dintre ei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
unele diagnostice. A lucrat intens, reușind pentru scurte intervale de timp să scape de teroarea Întrebării: “Ce se va Întâmpla mâine?” Ora prânzului l-a prins Încă În clinică... Când a ajuns la Maternitate, simțea cum sudoarea Îi șiroiește pe șira spinării. De această dată nu a mai Întâmpinat nici o opreliște pe traseul până la salonul unde se aflau cele două suflete dragi. Ba era și salutat cu deferență! Doctorul Suiedeal tocmai ieșea din salon: ― Sunteți așteptat, domnule doctor. Totul este În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu știu de ce, dar mă bucur ca un părinte pentru drumul pe care ai pornit. Sunt sigur că te vei fi Întrebat de ce n-am abordat și eu cariera universitară. Aș fi vrut, dar blestematul de război mi-a rupt șira spinării, cum se spune. Am avut ghinionul să cad prizonier la ruși, care m-au trimis să fiu medicul unui lagăr. Acolo am rămas Încă patru ani după terminarea războiului. Când m-am Întors, eram epuizat atât fizic, cât și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Înmânat receptorul telefonistului și s-a Întors către mine. Cu un ton aproape firesc, m-a Întrebat: „Ai auzit dragule, ce a vrut să spună cel de pe linia frontului?” „Am auzit, domnule profesor” - am răspuns eu, simțind un fior pe șira spinării... „Bietul soldat. El Își striga involuntar disperarea În care era Încorporată și psihoza colectivă creată de iminenta capturare de către inamic”... „Cu noi ce se va Întâmpla, domnule profesor?” - l-am Întrebat. ― Doamne, Doamne, prin ce au trecut, bieții oameni
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia a reușit să se desprindă de tensiunea examenului care-l aștepta... În zori, s-a trezit, ca de obicei. În drum spre clinică, cu fiecare pas făcut, grija și teama pentru Întâlnirea de a doua zi urca tiptil pe șira spinării, ca un lotru cu durda sub braț... „Din fața unui răufăcător mai ai șansa să scapi, dar din atenția unei comisii de asemenea nivel nici pomeneală” - gândea Gruia.. „Spune-mi, prietene, de ce ești atât de timorat? Din discuția de alaltăieri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pauker și Teohari au programat distrugerea intelectualului român. Arestările ordonate de ei nu erau nici nemotivate, nici făcute din greșeală. Individul trebuia înfricoșat rău. Afla că s-a terminat cu libertatea lui. Vrea Pauker, gata, s-a zis cu tine. Șira spinării trebuia distrusă și a fost distrusă. Stalinismul a produs un om nou, lingușul†††. Laș, fără coloană vertebrală, dar și tembel în raționament; violent, cu gustul de-a chinui, de-a batjocori pe cei care au refuzat calapodul. Elita face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Fluturel. Acuma nu, nu-mi mai place. Subconștientul e încărcat de vechiul eșec. "Ia diagonala spre gînduri albe. Nu asta ți-ai propus/promis la zintîi?" mă ceartă autoritar vocea paralelă. Mă ajuți cumva? Mă ajută cineva? Tano doarme cu șira spinării lipită de țeava caloriferului. Sînt sigură că i-a apărut în vis Mișu Negrițoiu, hipnotizîndu-l cu ochii ca niturile, după cum tresare și scheaună. L-au speriat artificiile primăriei, bubuiturile de az-noapte, dar nu recunoaște. "Nimic nu mă interesează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cel mai bun penis e ca mînerul rotund de la ușă"), disecînd reușita "actului", în trei pătrimi de ceas, cu recunoștința reciprocă bărbat-femeie la un loc. Ca să n-o mai fac pe victima (colaterală), ies din casă. Tano rămîne înăuntru, cu șira la țeava fierbinte. Și ce piruete mai făcea cînd mă simțea pe picior de plecare! Era de legat cînd venea primăvara. Nebun de legat. Îmbătrînești, Tănucă? Altădată nu te-ai fi dezlipit de daragaia ta Iordanca. "Am să-ți fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]