KorAP: Find »[drukola/base=șopti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...393 >

9,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

să-i arăți ce condiție materială grozavă ai? De unde-ai mai scos-o și pe asta? rîde Maria. Eu sper că nu ți-am spus așa ceva. Nu; tu ai urlat ca înjunghiată cînd ți-am spus niște vorbe frumoase. Da șoptește Maria pe un ton amar -, vorbe frumoase, Mihai; cînd vă răscolesc hormonii, știți al dracului să compuneți vorbe alese... Din astea mi-a mai spus și altul, unul care, după cîtva timp, cînd a aflat că tata..., mi-a întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privirea aruncată în gol, fără să înțeleagă, fără să se manifeste. Aude pașii rari ai Mariei prin încăpere, o vede cum strînge hîrtiile de pe birou băgîndu-le în sertare, îi simte parfumul același de ieri, cînd l-a îmbrățișat cu patimă, șoptindu-i că patul e egoist, pentru unul singur și nu poate înțelege ce-i cu el aici, nu se poate reculege: ca atunci cînd visezi urît, îți dai seama că visezi, vrei să țipi, să te trezești, dar nu poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o să fie arestat, că vor căuta adeverința în arhiva liceului, dar să nu mă opresc din drum; să merg mai departe la facultate, că el o să iasă din pușcărie... Ei da, se apropie Mihai de Maria, cît să-i poată șopti printre dinți, lovind-o ușor cu vîrful degetului în piept ai în fața ta un spărgător de elită. Noaptea am intrat în secretariatul școlii și-am descuiat toate fișetele metalice, am scos dosarele cu adeverințe și le-am trimis pe canalizarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Maria, frumoasă mai ești! Surprinsă, de parcă acum l-ar fi observat prima oară, femeia întoarce ochii mari spre el, tresărind. Mihai mai face un pas și-i prinde brațele goale, apropiind-o pînă o lipește de trupul lui: Maria, îi șoptește, aproape atingîndu-i gura cu buzele femeile au nevoie de tine, ai ajuns un bun chirurg, revino printre ele, fii femeie! La terminarea Medicinei ai jurat să aperi viața, să nu faci din meserie o răfuială continuă cu propriile-ți amintiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zdrobit țigara. Poate nu știi, dar cît ai stat în fotoliul meu de la masa de scris și-ai vorbit, te-ai jucat cu creionul pe pagina unui manuscris de-al meu, semnîndu-te în repetate rînduri corp delict, doamnă... Ești odios! șoptește Maria și-i lovește obrazul cu dosul palmei. Poftim... îi arată Mihai l-am întors și pe celălalt... Ce faci, nu mă lovești? o întreabă apropiindu-se, atît cît s-o poată atinge, ca din întîmplare, cu palme peste sînul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
atinge cu vîrful limbii. Dumnezeule, ce-i cu mine?! aude Mihai exclamația femeii ca un suspin de deznădejde. Gura lui Mihai se ridică de pe sîn pe piept și lunecă pe gît pînă la ureche, s-o poată acoperi cu buzele, șoptindu-și cuvintele, avînd grijă s-o atingă ușor cu vîrful limbii: Astăzi, Dumnezeu nu te aude; doar te privește și se minunează ce creație măreață a făcut. Mie-mi șoptește acum că am fost nedrept; prea m-am ocupat doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gît pînă la ureche, s-o poată acoperi cu buzele, șoptindu-și cuvintele, avînd grijă s-o atingă ușor cu vîrful limbii: Astăzi, Dumnezeu nu te aude; doar te privește și se minunează ce creație măreață a făcut. Mie-mi șoptește acum că am fost nedrept; prea m-am ocupat doar de unul spune Mihai și-și coboară gura pe celălalt sîn, învăluindu-l în sărut. Femeia are totuși o reacție, brațele ei, care au stat inerte pe lîngă corp, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o privire limpede și clară, stînd într-o așteptare încordată. Gura ei senzuală, cu buzele umede, lăsate intredeschise, răsuflă greu, ca după un efort. Pieptul i se ridică și coboară, atingîndu-l pe al lui Mihai cu mameloanele tari. Te rog! șoptește mai mult din buze Maria. Nu... clatină ușor din cap Mihai. De-acum, e rîndul tău îi spune cu glas domol plin de dojana pe care o adresezi unui copil care are de făcut ceva, neslăbind-o din privire. Ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
obrazul bărbatului și se abține să reacționeze în vreun fel. Doar mîna ei se insinuează printre trupurile lor, începînd să se joace, încurajată de ochii albaștri ai lui Mihai, pe care îi simte cum se umplu de plăcere... Ajută-mă... șoptește Maria cu sentimentul disperării întipărit adînc în ochi. E dreptul tău să iei cît îți trebuie îi șoptește Mihai, șoptindu-și cuvintele cu un vădit cinism, simțind atingerea fierbinte a trupului Mariei. Să te ia Dracul de măgar ce ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
începînd să se joace, încurajată de ochii albaștri ai lui Mihai, pe care îi simte cum se umplu de plăcere... Ajută-mă... șoptește Maria cu sentimentul disperării întipărit adînc în ochi. E dreptul tău să iei cît îți trebuie îi șoptește Mihai, șoptindu-și cuvintele cu un vădit cinism, simțind atingerea fierbinte a trupului Mariei. Să te ia Dracul de măgar ce ești! îi strigă femeia printre dinți cu o ciudă izvorîtă din tandrețe, în timp ce, cu un efort disperat, își aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se joace, încurajată de ochii albaștri ai lui Mihai, pe care îi simte cum se umplu de plăcere... Ajută-mă... șoptește Maria cu sentimentul disperării întipărit adînc în ochi. E dreptul tău să iei cît îți trebuie îi șoptește Mihai, șoptindu-și cuvintele cu un vădit cinism, simțind atingerea fierbinte a trupului Mariei. Să te ia Dracul de măgar ce ești! îi strigă femeia printre dinți cu o ciudă izvorîtă din tandrețe, în timp ce, cu un efort disperat, își aruncă mijlocul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
friguri, trăgîndu-și cu părere de rău mîna. Pleacă!... "La mănăstire, du-te; dar repede. Drum bun", că femeile care au ceva mai mult în cap știu ce pericol social sunt bărbații ca tine... Se apropie și-l sărută pe obraz, șoptindu-i: Gîndește-te c-ai visat, sau că ai scris o pagină nouă... Paginile cele mai frumoase pe care le-am scris vreodată le recitesc adesea... îi răspunde Mihai tot în șoaptă. Maria oftează apăsat și se retrage doi pași, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi răspunde Mihai, amenințînd-o cu degetul arătător. Unul din noi doi va trebui să-l mănînce pe celălalt, într-un final. Așa-i, Mihai. Dar în realitate, femela își mănîncă întotdeauna perechea... Face un singur pas către el și-i șoptește: Cu bine, viscolul meu cu ochi albaștri, ce ești! Cu bine, crinule alb răsărit din zăpadă! Ai grijă să nu îngheți... îi surîde Mihai și iese domol din încăpere, pierzîndu-și pașii pe culoarul lung, la capătul căruia știe că este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în care arată. Maria își desface haina de blană și începe să șteargă meticulos o pată de sînge de pe fustă. În cariera mea de ginecolog, spune adresîndu-se lui Mihai am avut parte de mulți plîngăcioși, agitați din prima clipă... Mulțumesc! șoptește, înapoindu-i barista lui Lazăr, apoi îl atenționează: Dar ca ai tăi, niciodată; mă dor timpanele... O clipă, cei doi bărbați tac, speriați. A născut?! strigă aproape isteric Lazăr. Ce am? Cred că destulă nesimțire, ca mai toți bărbații... Doamna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doctorul pe Mircea Emil, care, văzîndu-l pe milițian, a rămas perplex. Du-te repede și să spui și de plămîni îi mai zice Radu, apoi se întoarce, rotindu-și privirea peste peron, începînd să tremure de nerăbdare. Sînt aici îi șoptește Aura, luîndu-l de braț, săltîndu-se pe vîrfuri să-l poată săruta pe obraz. Fericit, alungînd desfigurarea de pe chipul său, parcă să facă loc zîmbetului, Radu ar vrea să spună ceva, dar soția îl mai sărută o dată lung și umed, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rog să mă scuzați! adaugă sec, întinzînd femeii gulerul. Fii bun și mi-l așază își săltă Nina puțin bărbia. Cu gesturi alese, de servitor de înaltă clasă, Iulian aranjează gulerul la paltonul femeii. Altădată, să te-nveți minte îi șoptește Nina, întîlnindu-i privirea -, să nu mai abuzezi de situații adaugă ea. Iulian mai rămîne un timp cu mîinile pe guler, întinzînd arătătoarele, să cuprindă între ele, în ascunzișul blănii, gîtul femeii. Știi de ce m-am retras aici, spre poartă? Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

se tulbură. Carol, care se obișnuise să doarmă cu picioarele ușor desfăcute și întoarsă pe trei sferturi pe o parte, simți o mână stângace alunecându-i ușor în sus, spre chestie. Vocea leșinată a lui Dan, răgușită de dorință, îi șoptea în ureche: — Aș putea să urc la bord? 6 Cum devine cineva ceea ce este Carol înțepeni. Nu, n-a fost chiar așa, am ales puțin anapoda cuvintele, ar fi mai bine să spun „îngheță“. Da, devenise atât de țeapănă, încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
finalul. Exact cu situația aceasta se confrunta Dan în schimbul de față, ca să păstrăm metafora mecanicistă, de altfel extrem de lesne de înțeles, de mai devreme. Apoi debarcă - din nou, fără probleme - cuibărindu-și organul umectat, devenit flasc, pe coapsa femeii. Îi șopti câteva cuvinte tandre, ca recompensă pentru izbucnirea eliberatoare, apoi se întoarse în patul său de o singură persoană. Carol rămase întinsă în beznă. Deșteptătorul digital strălucea, și ea la fel. Mai mult - exulta de-a dreptul. Da, pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
de vreo mașină care cobora în viteză de pe pod. Gândindu-se la finalul „activ“ al vieții acestor oameni, fața lui atrăgătoare era umbrită de tristețe și compasiune. Pe scurt: chiar îi păsa. Însă asta ținu până când o voce suavă îi șopti la ureche: „E un sfânt“. Alan se opri și își dădu înapoi în spatele urechii o șuviță rebelă. Nu trebuia să gândească în felul acela. Respinse gândul așa cum ar fi șters un text tipărit care se perinda prin fața ochilor minții sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
grotești care îi ocupaseră mintea pe tot parcursul zilei și aerul idilic al scenei domestice pe care o avea acum în față. Abia reuși să se abțină să nu-și cufunde fața în părul moale și castaniu al soției sale, șoptindu-i la ureche întreaga istorioară. În fine, reuși să nu facă așa ceva. Alan știa bine că bandajarea de urgență, a lui Bull servea ca o măsură temporară. Nu avea nici cea mai vagă idee despre cum anume ar putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

și până în cea a dinastiilor Song, Yuan, Ming și Qing. Grota adăpostește mii de statui antropomorfe în mărime naturală. Unele sunt reprezentări ale lui "Buddha maiestuos'' în poziția culcat, altele sunt discipoli ai acestuia imortalizați citind din scrieri religioase sau șoptindu-și unii altora la ureche și zâmbind, alții făcând saluturi cu mâna. Mai sunt și reprezentări umane având pe fețe expresii inocente, ca de copii. Statui cu o înălțime de la 16 m până la puțin peste 10 cm, sculptate ingenios și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
s-a stins. Oamenii s-au trezit din nou în beznă și în frig. Văzând din cer tot ce s-a petrecut pe Pământ, zeul Fuxi a intrat tiptil în visele tânărului care descoperise primul foloasele focului și i-a șoptit: "Departe, spre vest, este un stat numit Suiming. Acolo se găsește sămânța focului. Poți pleca acolo, să o împrumuți". Când s-a trezit, tânărul și-a amintit ce i-a spus zeul în vis și a decis să plece în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
deschid lângă Lacul de Vest o farmacie, ajutându-i pe cei nevoiași să scape de suferință. Însă un călugăr budist pe nume Fahai de la Templul Jinshan o considera pe Bai Suzhen un demon care le făcea rău oamenilor. I-a șoptit lui Xu Xian că soția lui ar fi o șerpoaică cu chip de om și l-a învățat cum să-i vadă adevărata față. Xu Xian a crezut și n-a crezut vorbele lui Fahai. A venit Sărbătoarea Duanwu, care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

cocul, încât spectatorii de pe rândurile din spate să admire sticlirile buclelor date cu fixativ, rezemată de umărul soțului, cu ochii umeziți de aparițiile pe ecran ale micuțului ochelarist, căutând și descoperind în gesturile lui ceva din străduința ei de dascăl, șoptindu-i lui Câsu, nu de la bun început, abia către final, uite, dragă, copilașu’ ăsta e elevul meu. În închipuirea ei se adăugau probabil și trăiri din cancelarie, unde câteva vezici biliare ale cadrelor didactice ar fi suferit amarnic după premieră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
cu o sticluță nedestupată de rivanol și c-o pungă cu vată, toarnă lichid până când mânuța roz și manșeta albastră a cămășii devin galbene, apasă cu un tampon uriaș și bandajează, în tot timpul ăsta o atinge, o mângâie, îi șoptește la ureche niște chestii pe care nimeni nu le-aude, o ajută să se scoale, o sprijină, aproape c-o duce el pe sus către cabinetul medical, din ușă ne dă verdictul nouă tuturor, dar mai ales mie, tetanos, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]