KorAP: Find »[drukola/base=șovăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...60 >

1,477 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

în ținuturile lor, aveau din partea noastră toată libertatea s-o facă. În caz contrar, Grimoald i-ar fi atacat în timp ce Grasulf, cu armata de longobarzi, ar fi năvălit asupra caselor lor, măcelărindu-le nevestele și copiii lăsați în părăsire. Slavii șovăiau, dar pe mine mă interesa să câștig cel puțin o noapte de răgaz, drept care am spus că ne vom întoarce a doua zi pentru a primi răspunsul. Slavii erau pe cât de cruzi, pe atât de viteji, pe uscat și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227

-mi doream asta. Doream să te contemplu, să știi de existența mea, dar să nu-mi dai importanță (întocmai ca o umbră?). Salut! M-ai salutat băiețește, voioasă. Asta m-a surprins! Bună... Uite, poftim. Ți-am dăruit lalele. Ai șovăit o clipă, ai privit în jur, ai vrut să te convingi că ție îți sunt dăruite. Le-ai luat c-un zâmbet înduioșat, aveai pe buze cuvinte recunoscătoare. De aproape arătai și mai adorabilă, și mai vie, iar părul care

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

după moartea lui Gildas. - Unde e șmecheria? - Nu există nici o șmecherie. Lucas accentuă cuvintele: - Nu e vorba decît de o punere În scenă, ea trimite un mesaj precis, vreau să știu care e și cui anume i se adresează. Marie șovăi o clipă, bruschețea lui Fersen n-o Încuraja să vorbească, dar, mai devreme sau mai tîrziu, va face și el legătura. - Legenda jefuitorilor de corăbii, murmură ea. - O legendă, acum... O cuprinse mînia. - Legenda asta face parte din istoria noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
preia el ștafeta, asta te va feri de pericole. Cu o urmă de amărăciune, ea Înțelese că lui Christian Îi convenea de minune că ea fusese dată la o parte din anchetă. Îl ajută să-și dea jos hainele ude, șovăind dacă să-i spună sau nu de cele petrecute la abație. Senzualitatea gesturilor ei nu-i mai dădu timp să abordeze subiectul, Christian o cuprinse În brațe. Mai tîrziu, Își spuse ea, rostogolindu-se pe pat. A doua zi dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
zîmbi compătimitor la vederea șirului perfect aliniat de pantofi de oraș, identici, luxoși, bine lustruiți, impecabil rînduiți, cu excepția unei perechi complet distruse de apă și de noroi. Continuîndu-și scotoceala tăcută, nimeri peste o valijoară pe care o deschise fără să șovăie. Conținea dosare pe care Marie le ridică cu grijă ca să le citească titlurile. Se opri brusc la unul dintre ele: „GILDAS KERMEUR - RAPORT DE AUTOPSIE“. Îl scoase cu nerăbdare și se cufundă În lectură, vizibil uluită de ce descoperea citind. Ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
irlandez, n-ai păstrat nici o urmă de accent... Ryan Începu iar să rîdă, Marie Îl amuza Într-adevăr. - Confidențe sau interogatoriu, cu dumneata nu poți știi niciodată... Trăiesc de foarte mult timp În Franța... Ești un personaj cu adevărat adorabil. Șovăind Între Încîntare și stinghereală, Marie se scutură, se scuză că Încă nu-i mulțumise pentru că o ajutase să iasă din necaz și Își luă iute rămas-bun, pretextînd că logodnicul ei desigur o aștepta, riscînd să se Îngrijoreze. Două puncte mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
te facă să pleci imediat. Nici măcar n-ai vrut să vin cu tine. De ce? Yvonne Își smulse electrozii cu un gest sec. - Mă obosiți toți cu Întrebările voastre! tună ea. Șterge-o! Afară! Afară! repetă ea văzînd-o pe Gwen că șovăie. Arătă spre Pierric, ghemuit mereu Într-un ungher. - Și ia-l de aici pe cretinul ăsta, mă deprimă. * * * Capătul secționat net atîrna de inel. Lucas se Întoarse spre Marie și arătă locul rămas gol Între celelalte ambarcațiuni amarate la ponton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
acord. - Dacă Gildas i-ar fi surprins pe nepotul tău și pe Chantal făcînd dra... flirtînd pe faleză, se corectă el iute, cum crezi că ar fi reacționat? - I-ar fi tras o mamă de bătaie, replică ea fără să șovăie. Vezi dumneata, În ciuda unei tendințe clare spre trasul la măsea și sub o aparență extrovertită, fratele meu avea o latură foarte puritană. Nu mi-a vorbit niciodată despre aceste lucruri, dar am bănuit Întotdeauna că era Îndrăgostit de Gwen Le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
niciodată cu atîta agresivitate. - Te conduc Înapoi la hotel, murmură Fersen, sensibil la oboseala care se citea pe chipul tinerei femei. Ea dădu din cap. - Înmormîntarea lui Gildas are loc mîine, vreau să-mi petrec seara asta alături de familie... Lucas șovăi Între dorința de a stărui ca ea să meargă se odihnească și aceea de a-i mărturisi admirația pentru curajul de care dădea dovadă. Se mulțumi Însă să Încuviințeze fără să scoată o vorbă. În mod ciudat, atmosfera din casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
facă pe furiș schimb de priviri cu tînărul Ronan, părea cu adevărat emoționată. În scîrțîitul pietrișului sub picioare, oamenii se Îndreptau În grupuri mici spre poarta cimitirului. Marie văzu că Gwenaëlle o pîndea și se desprinse de ceilalți. Pricepu că șovăia s-o abordeze, așa că se duse În Întîmpinarea ei. - L-ai văzut cumva pe Loïc noaptea asta? Gwen păru șocată. - Nu face mutra asta, chiar dacă sînteți discreți, eu știu de mult de legătura voastră. Și, dacă vrei să știi, sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lui, mărturisise el În cele din urmă, Înainte de a ceda sub hohotele lor de rîs. De ce nu-i dăduseră ascultare? Anne simți dorința de a fugi spre Marie, de a o cuprinde În brațe, de a plînge odată cu ea. Totuși șovăi, tulburată, fără să vrea, de superstiția care sporea În ritmul deceselor și pe care cei mai Înverșunați o imputau fetei Kermeur, rămasă pe loc În ciuda avertismentelor. Și apoi, mai era și Christian, pierdut În Atlanticul de Nord... Încă mai șovăia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
șovăi, tulburată, fără să vrea, de superstiția care sporea În ritmul deceselor și pe care cei mai Înverșunați o imputau fetei Kermeur, rămasă pe loc În ciuda avertismentelor. Și apoi, mai era și Christian, pierdut În Atlanticul de Nord... Încă mai șovăia, cînd Fersen Împinse ușa cafenelei și Îi făcu semn să-i lase singuri. Văzînd-o ghemuită În colțul ei, Lucas avu brusc pornirea de a lăsa totul baltă - ancheta, ucigașul, menhirii -, de a o smulge pe Marie de pe insula asta de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
trînti portiera, Învîrti cheia În contact, efectuă un rapid marșarier și, apăsînd din toate puterile pe accelerator, făcu mașina să țîșnească drept Înainte spre Philippe. Ochii Închiși la culoare ai acestuia intrară În panică și, convins că ea nu va șovăi să-l izbească, se aruncă violent Într-o parte și se rostogoli pe pietriș, În timp ce mașina se Îndepărta Într-un nor de praf. * * * - De data asta, ai mers prea departe, jigodie! Ziarul, aruncat pe terenul de golf, chiar alături de suportul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să uite de tot ce nu Însemna viață? Marie se răsuci, se Întoarse cu fața spre Lucas și, cu o privire dulce și fermă, Îl rugă să facă dragoste cu ea. Lucas știa prea bine prin ce trecea ea, așa că șovăi, dar Marie Își deznodase deja cordonul halatului, lăsîndu-l să cadă pe jos, și Își apăsa buzele de ale lui ca să-i Înăbușe reticențele. Nu era decît un bărbat. Îi simți sînii atît de catifelați lipiți de pieptul lui și dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
simți că devine rigidă, Îi văzu maxilarele Încleștîndu-se, dar nimic mai mult nu dovedi că lovitura nimerise. CÎnd se Întoarse la hotel, fără să fi izbutit să scoată nimic de la Yvonne, se opri În fața ușii de la camera Mariei. Auzi suspine. Șovăi, răsuci ușor butonul ușii, dar aceasta era Încuiată cu cheia. Neliniștit, așteptă o clipă. Gemetele continuau. Nesigur că va putea face ceva ca s-o ajute, nu avu altceva de făcut decît s-o lase să-și Înfrunte singură durerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să scoată liniștit gloanțele din Încărcător, aruncîndu-le peste bord. - Calmează-te, singura crimă pe care am comis-o vreodată am plătit-o vreme de treizeci și cinci de ani și mi-a ajuns. Cu un gest neașteptat, Îi Înapoie arma. - Poftim. Marie șovăi, o apucă, apoi acceptă mîna pe care i-o Întindea ca s-o ajute să se ridice. Se uită jur-Împrejur, cît vedeai cu ochii nu se zărea nici un punct de reper. Vasul se legăna În liniște. - Am să te debarc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lui Morineau să-l urmeze. Marie se apropie de Ronan și de tatăl lui, Îi Întrebă dacă știau unde plecase Gwen, apoi remarcă brusca stînjeneală a tînărului. Nelăsîndu-se nici el Înșelat, Philippe Îi porunci să vorbească, iar Marie, văzîndu-l că șovăie, se Înfurie. - Vrei ca maică-ta s-o sfîrșească la fel ca ei? Îl Întrebă ea cu brutalitate, arătînd spre sicrie. - Nu, firește că nu, răspunse Ronan pierzîndu-și cumpătul. Nu știu unde s-a dus, dar azi dimineață mi-a cerut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ca să vindem lingourile. În sfîrșit, am primit ce trebuia ca să-mi pun la cale afacerea, iar bătrînul Pérec pe a lui... - Și mama, ce rol a avut În toată povestea asta? Întrebarea Îi ardea buzele Mariei de la bun Început. Yvonne șovăi și se uită la ea de parcă ar fi cîntărit-o. - Iubește-ți mama și respect-o, Marie. De cum i-au spus frații tăi ce-au făcut, Jeanne și-a strîns imediat bagajele. Și-a luat copiii de o aripă și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
prin cap. Marie simți că el Încearcă să-i Împărtășească gîndurile, dar cum să-i explice... - Am... CÎnd Yvonne a povestit ce s-a Întîmplat În golful Jefuitorilor, cînd a vorbit despre femeia ucisă, și tot sîngele ăla... eu am... Șovăi iarăși, temîndu-se ca el să nu fie sarcastic, dar atenția pe care i-o arăta o Încurajă să continue. - Preț de o clipă, am avut senzația că trăisem această scenă... În fine. Frînturi minuscule, dar foarte precise, ca o amintire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
zori, cînd Christian zăcea inert pe banchetă. Ryan se aplecă peste masă pentru a lua cu el un mic aparat de Înregistrare pe care-l strecură În sacul etanș. Își Îndreptă pentru o clipă atenția asupra skipperului, de parcă ar fi șovăit, apoi se Îndreptă și murmură cu o voce gravă și monocordă: - Dormi adînc.... CÎnd te vei deștepta, nu-ți vei mai aminti de nimic, de nimic... Avu un zîmbet rece. - Există ceva mai rău chiar decît moartea, vei vedea, mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se cuvenea să aibă față de Ryan. Puse mîna pe portieră și rămase nemișcată, cu toate simțurile În alertă: o casetă audio era pusă la vedere pe locul de la volan. Făcu ochii roată În jur, dar nu văzu nimic anormal. Marie șovăi, apoi duse mașina Într-un loc liniștit, puse caseta În aparat și tresări auzind glasul lui Ryan, - Vorbește-mi despre naufragiu... - O noapte oribilă... răspundea glasul lui Christian. Valuri Înalte de șapte metri, vînturi cu viteza de peste cincizeci de noduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
merge pînă la capăt, era datoare să-i dezvăluie lui Ryan identitatea ei. Habar n-avea ce Întorsătură avea să capete Întîlnirea aceea, dar, orice s-ar Întîmpla, ea trebuia să aibă loc. Merse pînă la far. Ușa era deschisă. Șovăi, simți lipită de trup forma liniștitoare a armei strecurate În holster sub haină, și intră. Ușa se trînti singură În urma ei, Marie tresări. Glasul lui Ryan coborî atunci spre ea, răsunînd În imensa scară. - Te așteptam. În mod straniu, senzația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

era mai mare cu doi ani. „Trebuie să faci ceva cu Annabelle, repeta el; ea abia așteaptă, e Îndrăgostită de tine și e cea mai frumoasă fată din liceu.” Michel se perpelea pe scaunul lui, răspundea: „Da.” Săptămânile treceau. Michel șovăia vizibil În pragul vieții adulte. Singura modalitate de a-l trece ar fi fost totuși, pentru amândoi, s-o sărute pe Annabelle; el Însă nu era conștient de asta; se lăsa legănat de un amăgitor sentiment de eternitate. În luna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
se bârfea. N-am Îndrăznit niciodată să vorbesc cu Anne despre ei, dar Îmi erau simpatici, aveau ceva de social-democrați - nu semănau deloc cu hipioții care se vânturau În jurul mamei noastre În anii 70. Guilmard era un profesor bun, nu șovăia niciodată să rămână după ore ca să ajute un elev aflat În dificultate. Cred că făcea și donații pentru handicapați. Bruno tăcu dintr-odată. După câteva minute, Michel se ridică, deschise ușa balconului și ieși să respire aerul nopții. Majoritatea oamenilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Christiane era importantă. În același moment, știu că nu-și va mai revedea fiul niciodată. Patrice, fiul Christianei, lăsase apartamentul Într-un hal fără hal: bucăți de pizza strivite, cutii de Coca-Cola, chiștoace Împrăștiate pe parchetul ars pe alocuri. Ea șovăi un moment, vru să se ducă la un hotel; apoi se hotărî să facă curat, s-o ia de la capăt. Noyon era un oraș murdar, anost și periculos; Christiane Își făcu obiceiul să vină la Paris În fiecare weekend. Aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]