308,881 matches
-
de ansamblu și, uneori, sclipitor în intervențiile sale orale. Farmec a avut însă dl Vasile și pe vremea cînd s-a numărat printre primii doi, trei oameni din PNȚCD. Pentru cineva care are o filosofie politică relativ coerentă și care știa cu ce se mănîncă relațiile interne din partidul său e destul de limpede că dl Vasile n-a știut să contracareze adversari de tip Ionescu-Galbeni sau Remus Opriș pe care îi categorisește drept mărunți trăgători de sfori. Dl Radu Vasile are
Precipitata memorialistică a lui Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14809_a_16134]
-
cînd s-a numărat printre primii doi, trei oameni din PNȚCD. Pentru cineva care are o filosofie politică relativ coerentă și care știa cu ce se mănîncă relațiile interne din partidul său e destul de limpede că dl Vasile n-a știut să contracareze adversari de tip Ionescu-Galbeni sau Remus Opriș pe care îi categorisește drept mărunți trăgători de sfori. Dl Radu Vasile are, poate, dreptate să se declare o victimă a sforăriilor politice, dar ce l-a împiedicat să-și asigure
Precipitata memorialistică a lui Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14809_a_16134]
-
trupu'mi uscat de hagiu,/ pînă ce-a fost absorbita prin pori și s'a asimilat/ în toate celulele trupului meu,/ și în schelet,/ iar țesătura ei sclipitoare a devenit un țesut. De ce încerci să negi,/ de ce pretinzi că nu știi ce flanela..." Poemul are această aparentă narativa înșelătoare, iar motivul e atît de camuflat, de personalizat, încît cu greu mai poate fi excavat din textul de acum. Poeziile lui Ursachi invită de multe ori la acest tip de arheologie, la
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
vrut și eu să ajung, dar renunțasem din cauza ploilor abundente căzute în zona Pirineilor. E un turist ca toți turiștii din lume. Visul lui e să ajungă la Paris. Ar vedea întâia oară orașul despre care până și un american știe că este fala lumii întregi. Ca european, într-unul din momentele când pasagerul pare mai lucid, îl întreb cam ce idee are el despre Paris și dacă ar putea să-mi spună ceva despre acest oraș. Mă fac că și
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
să-mi spună ceva despre acest oraș. Mă fac că și eu merg acolo pentru prima dată. Acum, fie că vorbele sunt ale lui - ceea ce n-aș crede - fie că reproduce lucrul de care a auzit ori citit, ori îl știe din vreun film, - precis că dintr-un film - stă, se gândește, se scarpină în chica lui roșcată și debitează mecanic cu un accent imposibil, - transcriu fonetic, pe românește: șampagne... șampignon... șampelizée... Râd, fără să vreau, aprobând, ca și cum altă definiție mai
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
Telefil Săptămîna asta n-a fost chip să-l determine cineva pe Telefil, colaboratorul nostru permanent, să-și scrie cronica t.v. N-a vrut cu nici un chip. M-au scos de la naftalină, cum se spune, pe mine, deși sînt știut de Telefob, să scriu în locul lui. Am încercat să aflu motivele supărării lui Telefil. La început n-a vrut să spună nimic. M-am uitat, cu toată fobia mea, la televizor, doar-doar mi-oi da seama așa de cauza supărării
Ghici cine vine la OTV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14808_a_16133]
-
zice. N-am scos de la el decît că a fost la mijloc o emisiune a lui Dan Diaconescu de la o.t.v. Care, cînd, n-a vrut să spună. Nici pe D.D. nu era supărat. Asta chiar m-a mirat. Știam că-l iubește ca sarea în ochi. Că-l enervează. Nu, nu, n-avea nimic cu D.D. Nici cu oaspetele său. Despre care mi-a spus că e autor de romane polițiste, un veleitar în ale scrisului artistic, cu figură
Ghici cine vine la OTV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14808_a_16133]
-
ultimele decenii. Deși era de un sfert de veac bolnavă, moartea Țiței ne-a luat prin surprindere. Era atît de plină de viață, de atentă la ce se întîmplă, pe scurt, de prezență, încît numai cu greu cineva care nu știa de boală ei ar fi admis că fusese definitiv marcată de o operație, purtîndu-și handicapul fără să se plîngă. Am incercat în mai multe rînduri să-mi explic dificultatea ei de a scrie. Cu o excepție, n-a scris nimic
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
evenimente literare, erau captivante. Avea o memorie, îndeosebi a amănuntului, fără egal. Dacă citise o dată o carte, n-o mai uita. Pe vremea cînd scriam studiul despre Sadoveanu, am avut multe discuții cu ea despre un autor pe care-l știa pe de rost. Mă umilea cu informațiile ei din texte pe care eu le citisem recent, dar care-mi ieșiseră din cap, cu personaje, gesturi și replici, care-și luaseră zborul din memoria mea, nu și dintr-a ei, deși
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
vedere cu Lodge, dar e și diferit, prin faptul că în român trebuia introdus un autodidact (numai un autodidact îl mai descoperă pe Kierkegaard la jumatatea vieții și se mai și lasă copleșit de el!); or, Lodge are, după cum se știe, o savanta devenire de profesor universitar. O misterioasă durere de genunchi, apărută brusc și care nu cedează niciunui tratament o-bisnuit (pe care doctorii o numesc HNA, "habar n-am"), dezlănțuie un șir de încercări terapeutice pe care Tubby le ia
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
Pavel Șușară Vasile Gorduz a realizat un bust al lui Ioan Alexandru. în acest moment nu știu cum arată lucrarea și nici nu știu exact care este destinația ei. Aș putea afla ușor, sunîndu-l chiar acum la telefon, acolo, în nordul său grăniceresc, pe prietenul meu Gavrilă Țărmure, pe Țî, organizatorul și regizorul suitei de evenimente în care limbajele se întîlnesc, artele se interpătrund
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
am socotit că totul este în regulă, pînă cînd țîîîîrrrrr!, sună telefonul... Vocea lui Țî. Și nu tocmai veselă. -Știi, îmi zice el, avem o problemă. -Ce problemă? îl întreb eu. -Cu textul despre Gorduz și Alexandru, îmi spune el. Știi, există aici opinia că mă lauzi prea mult în timp ce critici Ministerul Culturii. Și nu se cade. N-ai putea să mai îmblînzești puțin tonul, și cînd e vorba despre mine, și despre Ministerul Culturii? -Nu, îi răspund eu, nu pot
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
afirmării unui muzician performer, acum în anii de început ai secolului XXI, într-o lume aflată în plin proces de globalizare, societate în care informațiile și valorile cunosc o circulație amețitoare, greu de imaginat... Alexandru Tomescu: Am participat, de când mă știu, la multe concursuri. Este o școală aspră dar bună. Altfel te pregătești atunci când apari în fața unui public de melomani care vin din plăcerea de a asculta și altfel când apari în fața unui auditoriu de specialiști care, pe lângă calitățile artistice, îți
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
în Japonia Sonata a 3-a de Enescu, "în caracter popular românesc". A avut un succes nemaipomenit! În schimb, la Paris, publicul de concert este deosebit de răsfățat, de rafinat, de exigent; este un public care dispune de un temperament latin, știe să se entuziasmeze. La tine acasă este dificil de cântat atunci când, mereu, trebuie să demonstrezi ceva; la ce nivel ai ajuns, cât ești de bun, ce ai adăugat în repertoriu; lumea are așteptări. Personal am depășit faza în care aș
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
în fața unui spațiu infinit. Pentru mine este un subiect inepuizabil. Se schimbă odată cu mine. Într-un fel cântam Ciaccona la 19 ani și cu totul altfel o cânt acuma. Cine știe unde voi ajunge... D.Av. Așa este, în compania lui Bach - dacă știi cum! - poți ajunge departe.
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
brațe?/ Pasul de ce nu-l pot porni către umbrar?/ Întîrzie prin frunze fum de jertfe,/ cîntări aud, alaiuri mă-nconjoară,/ cu panglici și mărgele mă împodobesc./ Dar nu pot să răspund,/ stau mut și înfloresc" (Anestezie /II/). Or, barocul, se știe, e o viziune a fluidității, a mișcării perpetue. După cum, în temeiul rațiunii de la care se revendică, precum un meșteșug pozitiv ce se autocontrolează, reflectă (termenii sînt ai lui Giambattista Marino) spiritele senine (intelletti sereni), iar nu pe cele tulburi (ingegni
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
Ortodoxe o acordă echipei pe care o antrenează. Printre aceștia, Iordănescu l-a citat și pe Teodosie Snagoveanul. Evlaviosul antrenor nu e la curent cu mișcările de înalte fețe bisericești, în sesiunea de transferări a cuvioșiilor lor. Altfel ar fi știut că Teodosie nu mai e Snagoveanul, ci Tomitanul și că, între timp, a jucat pe plajă o sfîntă slujbă de Paște pe care ar fi trebuit s-o țină în biserică. * EVENIMENTUL ZILEI ne asigură că faimosul nr. 2 al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
singur an, s-a scris, s-a vorbit, s-a arătat despre infamul atac de la World Trade Center cât despre puține evenimente istorice. Se cunoaște conținutul ultimei picături de praf de la locul masacrului, dar despre forțele aflate în spatele crimei nu știm mai nimic. Făptașul o fi, într-adevăr, Bin Laden? Sau acesta nu e decât un desperado care, pentru că tot nu avea nimic de pierdut, a capitalizat și această mârșăvie? O fi mâna lui Saddam? Dacă nu, de ce a iuțit administrația
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
de interesul lor, și abia apoi de interesul Americii. Faptul că o țară debilă precum România le-a luat-o înainte o fi un prilej de iritare, dar e o iritare fără obiect. E șansa noastră - șansa disperatului - că am știut să dăm o bună întrebuințare lui 11 Septembrie. Și va fi o fatalitate ca țările europene cu pretenții să ne urmeze. Văd în această țurcă politică - un pas lateral, urmat de-o "buznă" înainte - recunoașterea implicită a situației de inferioritate
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
binecunoscuta perplexitate ontologică a trogloditului cu pix, care trebuie, musai, să-și dea cu părerea, că doar de aia are rubrică la ziar? Atâta logică (sau măcar memorie) ar trebui să aibă acești strategi de ziua a șaptea încât să știe că tipul de război preferat acum de americani este cel... din avion! Administrația americană a cerut aceste minime garanții (în fond, niște petece de hârtie!) tocmai pentru că se confruntă, la ea acasă, cu vehemente proteste: Nu ne trimiteți fiii să
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
de mic am tot buchisit. Și-acum, dacă tot nu sunt la război, ce să fac? Mă mai uit din când În când pe ele. - Apoi de ce nu ești pe front? Că eu am patru feciori de nici nu mai știu pe unde sunt. Dacă regele mi i-a cerut pe toți, pe toți i-am dat. - Dar tatăl meu n-a făcut așa. A dat bani În dreapta și-n stânga și m-a scăpat. Că dacă n-ar fi făcut
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
am făcut rost de piese de schimb și am pregătit teancul de bancote pentru reparator. Un vecin de-al meu, având și el o Dacie (1300), a făcut într-o zi, când mașina i s-a stricat pentru a nu știu câta oară, o criză de nervi. A început să strige, ca scos din minți, în curtea interioară a blocului în care locuim: - O vând pentru o sută de dolari! O vând pentru o sută de dolari! S-a găsit imediat
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
de un obiect care îmi convine, ci și de un simbol. Vechea mașină mă adusese la exasperare, începusem să cred că mâna omenească nu poate face ceva care să funcționeze. Iar uneori îmi închipuiam că eu sunt vinovat, că nu știu să folosesc o mașină. Am scăpat - datorită Renault-ului - de aceste obsesii. Când mă sui la volan, uit de țevile de apă ale blocului, sparte de peste douăzeci de ani, de prizele electrice fără legătură cu pământul (prize a căror folosire dă
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
și ei același rol și din când în când printre ele in-scripții latinești. Nu lipsește câte un N mare, din când în când, semn că țevile respective cântărind multe tone bubuiră la Austerlitz, la Jena, Rivoli, Wagram și cine mai știe pe unde, înainte de a ajunge niște obiecte ciudate de muzeu... Se trăgea așadar cu tunuri înflorate, animaliere, cultivate, umaniste chiar, grăind printre salve latinește, îndopate în prealabil cu niște făcălețe gigantice de pulbere explozivă... Cred că doar americanii, azi, în
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
i s-a răpit și actul încoronării, pe care Dumnezeu însuși, refuzat, i-l hărăzea Pontifului. O fotografie, chiar și color, nu înseamnă nimic, față de această pânză uriașă, mai fidelă, decât orice ochi mecanic... Stau la Louvre și privesc scena. Știu că femeia prosternată la picioarele împăratului este Josefina atingându-i mantia lung desfășurată cum stă aproape lungită pe podea. În centru, Arta, singură înfruntând anii, a pus-o în lojă pe Letizia, mama lui Napoleon, al cărei chip șters aproape
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]