1,581 matches
-
Mămica ta. - Mămica mea e pe peron, S-a căsătorit c-un domn, Tăticule. Tăticule, și știu, zău, Acela a fost șeful tău, Tăticule. Te-ai însurat să ai copii Și-n viață numai bucurii, Tăticule. Când trenul lung va șuiera, Adio, tată, am plecat, Adio tată, pe curând, Și-aș vrea să nu te văd plângând, Tăticule. Într-o seară, ca să ia bine aminte, fetelor ei Stratica le-a cântat un cântec și mai jalnic : Pe când aveam și eu părinți
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
căciulă „acră”, ceea ce vrea să însemne ascuțită. Sub ea se zbârlea o barbă aspră. Cu chip lemnos și plin de țepi, celuilalt îi flutura, goală, o mânecă. În timp ce ne lăsam la vale, moșnegii tăcură. Se ghicea lângă plopii în care șuiera subțire vântul o râpă. Cel cu căciula explică : - Devale nu-i loc curat. Acolo a murit la coasă Cot cel bătrân. Acuma iese și se uită la cei ce trec... Ptiu ! - Ei, ce te potrivești. - Nu se știe, răspunse evaziv
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
că lecția s-a terminat și că elevul următor trebuia să pice dintr-o clipă Într-alta. O nouă lovitură simbolic-morală dată cu rigla și Julius se ridică furios, Își strînse caietele și plecă grăbit fără să mai spună bună ziua, șuierînd printre dinți babornița dracului, la Lima nu ninge niciodată, În timp ce ieșea pe ușă. Se opri Îndată ce se simți liber și așteptă cîteva minute lipit de peretele coridorului. Nici urmă de elev punctual și loviturile simbolic-morale date cu rigla Îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe nume, ca de departe: Mark? Vocea îl făcu să deschidă ochii, ca ochii din plastic tare ai păpușilor din copilăria ei. Nu mișca nimic, nici măcar pleoapele. Nimic până când gura lui începu să pulseze. Ea se aplecă spre aparate. Aerul șuiera printre buzele lui, acoperind bâzâitul monitoarelor. Vântul pe un câmp de grâne coapte. Chipul lui o recunoștea. Dar din gură nu-i ieșea decât un firicel de salivă. Ochii lui implorau, îngroziți. Voia ceva de la ea, viața sau moartea. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta, care va muri odată cu el. Vine primul cuvânt. Iese la suprafață dintr-o rană mai largă decât gâtlejul lui. Pielea care i-a crescut peste gură se rupe și prin deschizătura însângerată își face loc un cuvânt. Eu. Cuvântul șuieră, atât de lent că ea n-o să-l audă niciodată. Eu n-am vrut. Dar în contact cu aerul, cuvintele se transformă în zburătoare. După două săptămâni, Mark se ridică în capul oaselor și gemu. Karin era la căpătâiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de după atacuri, iar rachetele colorate care explodau indolent păreau în același timp neajutorate și sfidătoare. Tommy Rupp lansă douăsprezece „Capete de teroriști explozibile“ pe care le cumpărase de la o tarabă de lângă Plattsmouth: figurine colorate cu Hussein și Bin Laden, care șuierau spre cer și izbucneau în mănunchiuri de raze. Karin își privi fratele în lumina artificiilor. Ochii lui alunecau spre cer, tresărea la fiecare explozie, apoi chicotea la fiecare tresărire. Fața lui, când verde, când albastră, când roșie, se minuna odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lungi în jurul iazului până când începură să-i iasă în cale tot felul de vecini agreabili. Luă barca până la Conscience Bay. Șalupa zăcuse răsturnată în curte atâta vreme că sub ea își făcuse cuib un oposum. Amețit de lumina zilei, animalul șuieră la el când îl descoperi. Ieșind în larg pe Neck, lăsându-se purtat de flux, simțea cum vântul răsucește barca după bunul său plac. Își făcuse de râs soția și fiica în public. Devenise ținta batjocurii facile. Nu greșise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar vrea Weber să spună. E sigur. Obligatoriu. — O să te simți mai bine, spune el. Mai întreg decât acum. O promisiune deșartă. Dacă ar fi fost adevărată, el însuși s-ar fi aflat sub tratament. —Eu nu vorbesc despre mine, șuieră Mark. Vorbesc despre toți ceilalți. Sute de oameni, poate mii: cazuri în care, spre deosebire de cazul meu, operația chiar a funcționat. Toată lumea se învârte pe-aici fără să aibă cea mai mică idee. Lui Weber i se face părul măciucă. Piloerecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
incriminatoare - câmpul ticsit de păsări. Există oare ceva de vrut? Ea se uită în altă parte, stânjenită. Se ridică în capul oaselor, arătând spre perechea din apropiere - două păsări mari și agitate, mergând cu aripile întinse, trăncănind. Una dintre ele șuieră o melodie, patru note de surpriză spontană. Cealaltă preia tema și o îngână. Sunetul îl străpunge - creația pălăvrăgind pentru sine, lăsându-l pe dinafară. Vorbire adevărată, pe care doar un cocor o poate decodifica. Ar putea fi detectivi sau oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe un gunoi. — Circulați! Circulați! Haide, haide, mișcați-vă, proștilor! Între timp, polițiștii aduseseră trupul muribundului pe trotuar, Îl Întinseseră pe jos și făcuseră cerc În jurul lui ca să-l apere de gloata care se Îngrămădea. Apoi sosi ambulanța cu sirenele șuierînd furios și Îngrozitor, dar omul era deja mort. Cadavrul a fost ridicat, polițiștii au alungat privitorii Împingîndu-i, lovindu-i, plesnindu-i și mînÎndu-i ca pe o turmă de animale fără minte, pînă ce, În final, se făcuse loc liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strada de sub el mesajul cumplit al greșelii omenești. Țipătul său fusese „Doamne!“ și, auzind acest cuvînt atît de rar folosit În numele iubirii și al milostivirii, celălalt bărbat Își ridică ochii speriați de la chibrit spre moartea care se apropia de el șuierînd. Chiar și În cele cîteva clipe de viață care-i mai rămăseseră, trupul său avu timp să mai schițeze cîteva mișcări. Se Întoarse pe jumătate, cu genunchii Îndoiți, pregătiți parcă pentru un salt În aer, umărul i se lăsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
opărite, cînd mama jumulea găinile În ogradă, și mirosul de fum și de pin proaspăt de la surcelele din jurul buturugii și toate celelalte (să știi, fiule, că de-aici ai căpătat tu un miros așa fin) și vîntul care vuia și șuiera prin iarba aspră de ți se rupea inima cînd Îl auzeai (asta a fost chiar la un an după ce-a murit Sally), iar eu ședeam și torceam, parcă mă văd și-acum și-mi aduc aminte toate cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai e deloc verde, adică sănătos și în putere. Dar ce se întâmplă acum? Stop! Nu putem intra. O doamnă bătrână-bătrână, cu fața zbârcită- zbârcită și mâinile pline de brățări și inele a apărut deodată în fața noastră și ne-a șuierat. „Stop!”. Pusă pe fapte bune, Ana îi aruncă mingea ei colorată care întinerește pe oricine aducându-l la vârsta copilăriei, dar doamna se face că n-o vede și mingea cade pe jos... Ana se sperie puțin dar imediat apoi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de când un fulger electric stârnit de un reflector de energie de la Institutul de Semantică Generală făcuse să-i sară lui Thorson țeasta însângerată, având ca rezultat încetarea după trei zile a luptelor din orașul propriu-zis. Peste tot, robuneltele sforăiau, bâzâiau, șuierau și lucrau sub controlul creierelor electronice. În unsprezece zile, un oraș imens reînvia, nu fără trudă, nu fără ca oamenii să se încovoaie alături de mașini. Rezultatele erau deja colosale. Alimentarea a revenit la normal, majoritatea urmelor bătăliei au dispărut. Și, luciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre copacii care se aflau la vreo sută de metri mai departe. Continua să observe avionul când îl văzu întorcându-se și plonjând spre el. De această dată, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
căutat prin buzunare. Nu aveam decît pietriș și cîteva scoici mici. Am mai găsit o batistă, un stilou, o cheie și o agendă de buzunar. Am aruncat cheia și agenda pe fereastră după portofel și hartă. După aceea, trenul a șuierat și a ieșit din tunel. Mergea de-a lungul unui viaduct, printre acoperișurile unui oraș. Nori de ploaie acopereau cerul, iar lumina zilei era atît de mohorîtă, că felinarele de stradă erau aprinse. Străzile erau late, intersectîndu-se în unghiuri drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de frig. Ceața albă se risipi pînă ieșiră într-un întuneric luminos, sub un cer imens înstelat. Se aflau lîngă o autostradă cu zece benzi, care se întindea prin ceață ca un dig peste un ocean de spumă. Vehiculele treceau șuierînd în goană și nu puteau fi recunoscute: la depărtare, stelele mici se lățeau brusc, traversau cerul într-o rafală de vînt, se micșorau apoi la dimensiunea stelelor din orizontul opus și dispăreau. Pe marginea acoperită cu iarbă erau un indicator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dai de necaz, dac-o să rămîi cu ea. Lanark se urcă pe margine și o ajută pe Rima să coboare după el. Ușa se trînti și autocisterna urui cu zgomot înainte, devenind curînd o luminiță printre celelalte luminițe care treceau șuierînd în depărtare. Rima chicoti și zise: — Ce caraghios. Părea chiar supărat. — Nu-i de mirare. Ce vrei să spui? — Ai flirtat cu el și a luat-o în serios. — N-am flirtat. Eram politicoasă. Era un șofer grozav. — Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în spate, erau ferestre imense acoperite cu bare orizontale din piatră. Se uită în jos printre ele, la acoperișul negru al catedralei, mărginit de luminile orașului. Rămase pe treptele subțiri, sus, într-o veche cușcă din piatră, și ascultă vîntul șuierînd ușor. Cu fiecare pas, încerca să nu uite că scara era solidă și ranforsată de o vergea prinsă de perete, că stătuse multe secole acolo și nu se va prăbuși fără să dea semne. în cele din urmă, nu ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lunecoasă. La marginea drumului, apa era de șaizeci de centimetri și curgea repede de-a curmezișul ca un pîrîu. Trecu prin ea pînă ajunse la benzi mai uscate. Singurul vehicul pe care-l văzu fu un jeep militar care luă șuierînd o curbă și, împroșcînd cu apă în arce sfîrîitoare, se opri lîngă el. — Vino aici! strigă o voce repezită. Am pușcă, așa că nu-i de glumă. Lanark se apropie. Un grăsan în uniformă de colonel stătea lîngă șofer. Grăsanul zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mda! strigă Alexander, pe un ton plîngăcios. Tu trebuie să ai dreaptate tot timpul, nu-i așa? Nu lași pe nimeni în pace, așa-i? Trebuie să strici totul, nu-i așa? Lanark își pierdu cumpătul, își împinse bărbia și șuieră: — Nu-ți place deloc să vizitezi un ținut, așa-i? Am urlat și m-am mîțîit tot timpul? Dacă aș urî peisajul rural, așa aș fi făcut, nu-i așa? — Ridică-te. — Nu. O să mă bați. Nu o să fac așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Clătinase din cap de șase ori, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se zgribulise ca și cum i-ar fi fost frig, oftase zgomotos de trei ori, șuierase ușor impacientată și aproape un minut întreg rămăsese nemișcată. Noaptea trecută fusese mai puțin nervoasă. Nu păruse deloc agitată, cu excepția singurului moment când pretinsese că-i fusese frică de indivizii care, chipurile, o urmăriseră. "Așa-i când aștepți" ― conchise Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cum cad, lipsit de umeri și de aripi, într-un gol fără sunete și fără peisaje. Trăiam o stare de inexistență, o prăbușire în nimic, din care nici măcar nu mai doream să ies. Era un pustiu în mine, fără sfârșit; șuiera vântul, ardea soarele Saharei în mine, mă acoperea nisipul. Era urât și rău în mine, aș fi preferat să mor de o mie de ori ca să nu mai simt pustiul acela. De obicei, pentru mine, asemenea stări anticipau sau încheiau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de când un fulger electric stârnit de un reflector de energie de la Institutul de Semantică Generală făcuse să-i sară lui Thorson țeasta însângerată, având ca rezultat încetarea după trei zile a luptelor din orașul propriu-zis. Peste tot, robuneltele sforăiau, bâzâiau, șuierau și lucrau sub controlul creierelor electronice. În unsprezece zile, un oraș imens reînvia, nu fără trudă, nu fără ca oamenii să se încovoaie alături de mașini. Rezultatele erau deja colosale. Alimentarea a revenit la normal, majoritatea urmelor bătăliei au dispărut. Și, luciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre copacii care se aflau la vreo sută de metri mai departe. Continua să observe avionul când îl văzu întorcându-se și plonjând spre el. De această dată, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]