1,612 matches
-
ajunge să integreze spațiul tastaturii în spațiul său corporal 104, cel care înoată nu poate face altfel cu volumul de apă în care se mișcă. Imaginați-vă că, deasupra tastaturii sau dintre taste, apare o insectă (o muscă sâcâitoare, un țânțar vivace în căutarea porției de sânge uman, un gândac atras de firimiturile scăpate cândva, dactilografiind un manuscris). Spațiul în care evoluează degetele, controlat vizual, este în fapt spațiul de conlocuire cu vizitatorul nepoftit. În cazul scăldătorului din tăul destinat topirii
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
E multă vreme de cînd războinicii Moi au făcut cale-ntoarsă. De haine, i se agață insecte despre care nici măcar tatăl său nu știa că există. Seara, își permit puțin alcool de orez, ca un cordial, aprind focuri, întind plasele împotriva țînțarilor, scot fluierele. Mîine, în apropierea satului, spre deosebire de Mayrena care a fost Maria I și a distribuit plumb, se vor oferi pomezi și rezerve de chinină. După verificare, instrumentele și materialul fotografic sunt atent ambalate, protejate de ploaie într-o pînză
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ieși pe alee, în seara de vară. Eman plecase cu Dani la terasa de la spital. Merse și ea acolo, se așeză lîngă ei, ceru o sticlă de bere. Nu mai fusese demult atît de fericită. Cînd se făcuse tîrziu și țînțarii începuseră să-i sîcîie, apăru și Claudia. Voia să-și ia la revedere, fiindcă-și găsise o cameră în oraș. Brățările - verde a lui Dani, bleumarin a lui Eman, galbenă a Sabinei - or să-i amintească de ea. De-altfel
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
caldă, tomberoanele, gurile de canal. Ne-am născut cu ele. Nu le ia nimeni de-aici, nu le dăm nimănui. Cartierul e-al nostru: noi ne-am rupt picioarele în gropile de pe trotuar, pe noi ne-au mușcat cîinii și țînțarii, pe noi ne-a durut burta de la apa de la robinet. Noi am transpirat vara, noi am dîrdîit iarna, noi am pășit prin băltoace, prin fleșcăraia de zăpadă cu sare, pe noi ne-au stropit mașinile cu noroi, noi am mirosit
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
o sursă de comic în descendența unor Alecsandri sau Caragiale) își consiliază însoțitorul să se înarmeze cu o doză cât mai consistentă de chinină: soluția farmaceutică ideală împotriva paludismului, care ar fi putut fi eradicat printr-o politică agricolă agresivă. Țânțarii anofeli, nu fantomele sunt, în opinia avocatului, adevărata plagă a domeniului Kemény. Grație unui artificiu stilistic clasic (inserarea unei cronologii succinte, dar pedante, cuprinzând reperele biografice ale descendenților contelui Armin), naratorul acoperă intervalul 1860-1926. Contele Armin, mort în 1881, este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a cărții îi accentuează caracterul vizual: personajele par a se incarna sub ochii lectorului, care privește, terifiat, cum acestea cad pradă, pe rând, influenței malefice a revenant-ului. Există, în partea a opta, semne că natura însăși din preajma conacului este contaminată. Țânțarii, metonimii litotice ale vampirilor, sunt animați de sânge, ca pulsație elementară a vieții. Acesta este, de altfel, primul nivel al vampirismului. Femeia-vampir, Christina, le adaugă sexualitate asumată impudic și rebeliune contra convențiilor (inclusiv libertinaj în timpul vieții). Tocmai aceste trei caracteristici
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vitregiile istoriei deloc iertătoare pentru greșelile, abuzurile și trădările comise asupra mediului natural și uman al țării și ale spațiului sud-est european în care ne-a fost hărăzit să trăim. Aromânii sunt redenumiți mereu altfel de popoarele cu care conviețuiesc (țânțari, vlahi și derivate, ciobani și altele). Ei trec prin dramatice procese de deznaționalizare. În Grecia sunt numiți după zonele în care viețuiesc (grămușteni, pindeni, fârșiroți), dar sunt adesea lipsiți de școli, biserici și legi în limba proprie, care să confințească
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
între ei. Dimpotrivă, în timpul unei perioade de repaus aparent și de efort inconștient, câțiva dintre ei s-au desprins de perete și s-au pus în mișcare. Ei mișună în toate direcțiile în spațiu, ca, de exemplu, un roi de țânțari în încăperea în care sunt închiși sau, dacă preferați o comparație mai savantă, ca niște molecule gazoase în teoria cinetică a gazelor. Coliziunea lor reciprocă poate produce atunci noi combinații. Care va fi rolul efortului conștient prealabil? Evident, acela de
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
apele noastre politice. Pe mine m-a amuzat însă mai mult modul în care cam toată săptămâna, de duminică încoace, media și "analiștii" alocați care își merită ghilimelele măcar pentru lipsa de memorie! au încercat să transforme o mușcătură de țânțar într-un mare eveniment! Că e criză politică, că va cădea guvernul, că ne pândesc anticipatele ș.a.m.d. Tuturor acestor cassandre le-aș aminti că, exeptând guvernul provizoriu și guvernul Roman, generat de alegerile din 1990, toate guvernele au
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Despre asta este vorba, nu doar despre faptul că niște vameși ori niște polițiști, care au primit ordine cretine, mă vor descălța pe mine. Deși, sigur, mă deranjează și această violare a intimității unui cetățean pașnic, care nu omoară nici măcar țânțari! Dacă am ciorapii rupți...? Să mă fac de râs pe un mare aeroport internațional? No, thank you, Sir! Dorin Popa: Mă îngrijorează că sunt tot mai mulți intelectualii care înțeleg să refuze America. Un prieten de-al meu, un foarte
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
vreo șase pepeni verzi, mai mari, știam că vor fi buni la sete. Apoi, cu un ocol maestuos, am intrat pe dig. De aici aveam să mergem numai pe drumuri de dig, între canale. Așa zicea harta. Au apărut și țânțarii, mari și lacomi. De fapt, femelele se hrănesc cu sânge pentru a le ajuta la procreat, ei, masculii, nu se hrănesc decât cu sevă de plante. De acum încolo, trebuia să avem grijă să închidem geamurile și portierele bine. Era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
grijă să închidem geamurile și portierele bine. Era foarte cald, și o gură de aer proaspăt nu ne-ar fi făcut decât foarte bine, dar n-aveam încotro, trebuia să stăm închiși. Mai târziu ne-am dat seama că și țânțarii au anumite ore când se hrănesc așa că ne-am mai liniștit. Am mers pe diguri, n-aș putea să vă spun cât timp, în orice caz, curând am intrat într-un sătuc, care nu era alul decât Gorgova. Prima etapă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bine la sălcii și coroanelor lor, o să bănuiți ce rol vor avea pe timpul șederii dumneavoastră aici. Ei, să văd, ghiciți? - Da, cred că știu eu, am zis. Fumul de la focul nostru se împrăștie în toate părțile și nu dă voie țânțarilor să ne atace. Ei, ce spui, așa-i. - Se vede că sunteți pescar cu experiență! Da, despre asta era vorba, mă aprobă băietanul. Am acostat la locul descris și băieții au început descărcatul calabalâcului nostru. După terminarea acestei operații, am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să ne trebuiască pentru o săptămână. Am trântit un foc zdravăn, cam la 5 metri în spatele nostru. Sălciile care ne înconjurau erau dispuse astfel, încât fumul făcea o pătură deasupra noastră, în stânga, dreapta, în spate și în față, așa că în privința țânțarilor eram liniștiți. Ne-am dezbrăcat la slip și trebăluiam. Băieții se apucaseră deja de pescuit. După ce s-a mai potolit focul, am fript pe o tablă adusă special ca grătar, cele șase scrumbii proaspete și am mâncat, neuitând ca, în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și nisip spre Gorgova. Cum vă spuneam mai sus, drumul înainta între două canale cu malurile piezișe, de vreun metru și jumătate până la apă. Se făcuse noapte și ploua, ploua mereu, și era acum înăbușitor de cald. Pe deasupra, roiau și țânțarii, mari și foarte agresivi. La un moment dar, roata din față a luat-o spre stânga și apăruse pericolul de a ne prăvăli în apă. Am ieșit din mașină numai în slipuri, să împingem mașina din față, spre înapoi. Tarzan
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
slipuri, să împingem mașina din față, spre înapoi. Tarzan era la volan. Cu lopățica ne-am făcut în pământul ud și moale niște adâncituri de sprijin pentru picioare; Tarzan băgase în marșarier, noi împingeam, ploaia torențială curgea peste noi și țânțarii mușcau din carnea noastră la discreție. Văzusem cândva un film cu jungla din Matto Grosso din Brazilia, cu niște oameni care munceau zi lumină în niște condiții de groază, în ploaie, mușcați de șerpi, țânțari și păianjeni otrăvitori. Noi nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
torențială curgea peste noi și țânțarii mușcau din carnea noastră la discreție. Văzusem cândva un film cu jungla din Matto Grosso din Brazilia, cu niște oameni care munceau zi lumină în niște condiții de groază, în ploaie, mușcați de șerpi, țânțari și păianjeni otrăvitori. Noi nu eram departe de acele condiții mizerabile ale oamenilor din jungla braziliană. Cu chiu și vai, după vreo oră, am ieșit din acea primejdie, am pus Zambilica pe drum solid și am hotărât să nu mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de anul trecut, dar nu era nimic, peste tot numai apă și... apă. Bănuiam doar sălciile de la locul de pescuit, căci din ele nu se vedeau decât vârful coroanelor, biete sălcii bătrâne, care ne-au ocrotit atât de bine împotriva țânțarilor! Colac peste pupăză, a început să sufle vântul, un vânt persistent, cam rece, cu picături de apă. Ce-o să ne facem? Nici nu concepeam să ne întoarcem acasă! - Dacă vreți, vă debarcăm pe insulă, văd că e destul de înaltă, zise
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un cort, un ceaun cu pirosteie, un săculeț cu făină și un pumn de sare. Aveam niște scule de pescuit rudimentare, dar eram fericit, fără aparat de ras și radio, cu o barbă de vreo opt zile, bronzat, coșit de țânțari și cu ochii sclipitori de tihnă. Mi se terminase bateriile de la lanternă, mi se terminase și carbidul de la lampă, dar mă obișnuisem să văd totul prin întuneric, și vag, la lumina pâlpâindă a focului aproape stins. Era totul normal, cum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cuvânt, poate pentru a nu rupe vraja ce mai plutea în aer, m-am ridicat și am scormonit în jarul care de abia-și mai trăgea sufletul și am mai pus vreo două lemne de salcie, umede, pentru fum, căci țânțarii începură iarăși să-și facă de cap. M-am așezat și ne bănuiam alături. Tăceam amândoi. Apoi am întins mâna și am pipăit după o sticlă cu vin. Am pus-o la gură și am tras din ea îndelung, și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aur și rubin și i-am răspuns. - Vezi tu priveliștea asta? Vezi pelicanii de colo? Vezi egreta aceea mare care se înalță deasupra stufărișului? Dar ia uite ce frumos sare știuca aceea, o fi flămândă, ce zici? Vezi roiul de țânțari care zumzăie deasupra noastră și face eforturi disperate să străbată prin fumul care ne înconjoară ca să se înfrupte din sângele nostru? Dar sălciile astea bătrâne de sute de ani, câte n-or fi văzut la viața lor! Vezi tu, Sandule
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în pustietăți. Are școală multă. S-a călugărit la Sfântul Munte, la mânăstirea Ivir. E o poveste lungă cu el. Dacă-i poveste... Chiar vrei s-o auzi? Atunci să intrăm în casă, că s-a făcut întuneric și vin țânțarii. Lavinia bătu din palme. Se ivi o slujnică grasă și bătrână cu o lumânare în mână. — Spătarul Mihai cinează cu noi. Pui masa în odaia mare. Lavinia îl lăsă pe spătar să intre primul după slugă. Când acesta întoarse capul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
construit de el însuși, relatând cele observate de el cu ajutorul microscopului. În 1665 Robert Hooke și-a publicat lucrarea Micrographia. Folosind microscopul de concepție proprie, Hooke a furnizat descrieri detaliate ale țesuturilor, ale structurilor insectelor (ochiul muștei, metamorfoza larvei de țânțar, alte insecte), ale plantelor și, remarcând micile compartimente dintr-o așchie de coajă de copac, a introdus noțiunea de celulă pentru a descrie structura țesuturilor văzute de el la microscop și pe care a comparat-o cu un fagure. Fulgii
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
asemenea limitate, lucru pe care l-am observat atunci când am vizitat tabăra din Gulu. Împrejurimile îmi aminteau de pozele care înfățișau Războiul din Crimeea. Spitalul din interiorul taberei mirosea a dezinfectant și a deșeuri umane. Erau folosite substanțe intravenoase vechi. Țânțarii puteau fi auziți peste tot. Erau sute de pacienți, majoritatea copii, mulți dintre ei având urme de lovituri și cicatrici pe corp, unii fără o mână sau un picior. Am întâlnit un grup de adolescente stând pe niște saltele, împletindu
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
România nu se învecinează cu această mare decât prin fâșia de pământ luată Basarabiei după Tratatul de la Paris, din 1856? Această fâșie strâmtă, aflată pe malul stâng al Dunării, e năpădită de apele stătătoare ale fluviului, acoperită de mlaștini, de țânțari și de lăcuste; este în același timp lipsită de drumuri, până într-atât încât nu-i pot fi explorate stepele mișcătoare decât cu ajutorul unui cal viguros. S-a uitat că această plajă nenorocită se află la 70 de leghe de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]