1,198 matches
-
A refuzat-o, apoi s-a întors spre mine. „Spune-mi, dumneata te pricepi? Ți-amintești ce-a zis unul din ăia trei, Lowell sau Haise sau poate Swigart, nu mai știu exact care?“ Mă uitam la el cum ședea țeapăn în fotoliu, în cămașa lui roșie, cu capul întors și ridicat spre mine, foarte hotărât să afle ce vrea, și numele acelea au început să se învârtă în capul meu fără nici un reper. „Când anume?“, am zis ca un automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost uluiți văzându-l pe unchiul Edward șezând pe un scaun pliant în mijlocul peluzei, sub ploaia torențială. Sidney spuse: — De ce stă acolo? Kenneth râse și spuse: — E incredibil! O să i se tragă moartea... din... Strănută tare și unchiul Edward căzu țeapăn de pe scaun. Era mort. Kenneth spuse: — Sid... e...? Sidney spuse: — Dacă nu e, înseamnă că are un somn foarte adânc. Se auzi un trăsnet cumplit și mama se aplecă spre tata șoptind: — Ted, hai să mergem. — De ce? spuse tata râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vreme! spuse Dorothy. În mod normal, puteam să mă întorc la fermă înainte de miezul nopții, dar n-are rost să risc pe drumurile astea pe întuneric. — Da, se pare că vom rămâne aici mult timp, confirmă Thomas. Tabitha se ridică țeapănă din scaun. — Sper să nu aibă nimeni nimic împotrivă, spuse ea, să-mi reiau poziția. Dar e atât de comod acest fotoliu și nu aveți idee ce minunat e să stai lângă un foc adevărat. Camera mea de la ospiciu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se mișcă acolo? Ciuliră toți urechile. Auziseră pași? Era cineva (sau ceva) în cameră cu ei, o prezență ascunsă, atentă, strecurându-se prin umbrele de tuș-și acum foarte aproape? Era zgomotul unui obiect chiar pe masă - așteptau ei toți țepeni de atâta așteptare - deplasat cu mult calm, pe furiș? — Cine-i acolo? spuse Hilary. Vorbește! Toți își ținură respirația. Ți s-a părut, spuse Roddy, după circa un minut. — Mie nu mi se pare nimic, răspunse Hilary indignată. Dar încordarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Încă lămpi de gaz cu flacăra ca o coadă de pește. Mai erau și fotografii galbene, Învechite, cu domnul Mundy pe cînd era un tînăr slab, alta cu el copil, cu sora și mama lui, Îmbrăcată Într-o rochie neagră, țeapănă ca regina Victoria. Totul acolo era mort, mort de-a binelea, dar Duncan, cu ochii lui negri, vioi, cu rîsul lui limpede de băiat, se simțea acasă printre toate aceste obiecte. Viv ridică poșeta. — Ți-am adus ceva. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cuțite. — Du-te tu. — Eu am cărat sacoșa. Du-te, Julia. — Sfinte Dumnezeule, zise Julia. Se ridică fără grație, luă sticlele, una În fiecare mînă, și o luă prin iarbă spre un grup de tineri care stăteau tolăniți. Mergea destul de țeapănă, aplecată Întrucîtva, poate din timiditate, dar o clipă, Helen o văzu prin ochii unui străin: Îi remarcă frumusețea, dar și faptul că arăta matură, avînd aproape un aer de matroană, pentru că puteai sesiza la ea ceva din silueta colțuroasă, șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ușă. Dacă a forțat-o? Deseori se gîndise cît de vulnerabile erau ele două, atît de aproape de Oxford Street, și totuși izolate aici de forfota de pe trotuar. — Regret, dar nu pot discuta cu dumneavoastră acum, zise ea, luînd un aer țeapăn din cauza neliniștii și nerăbdării. Dacă doriți să reveniți În timpul programului, sînt sigură că domnișoara, colega mea - aruncă o privire involuntară spre scări și toaletă - va fi Încîntată să vă explice Întreaga procedură. Dar asta păru să-i stîrnească și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Așa că dădură colțul spre una din băncile din Cavendish Square. Banca era acoperită cu frunze moarte, aurii și lucioase ca fîșiile dintr-o manta de ploaie galbenă. El le dădu la o parte să-i facă loc. Ea stătea cam țeapănă, ținîndu-și În continuare mîinile În buzunare și cu haina Închisă. CÎnd Îi oferi o țigară, ea refuză clătinînd din cap. El puse țigările la loc și-și scoase pipa. Îl urmări cum Îndeasă tutunul cu degetul mare. Era ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că Julia ieșise cu Ursula Waring! Își imagina Julia că...? Și așa mai departe. Înainte Îl Împinsese la loc pe acel hopa-mitică josnic. Acum sărise din nou și vocea lui se confunda cu a ei. Între timp, Julia se mergea țeapănă prin bucătărie, pregătind ceaiul. „Nu, Helen“, rostea ea, fără chef, din cînd În cînd, „nu a fost așa“, sau, „nu fi ridicolă, Helen“. — Oricum, cînd ați aranjat? o Întreba Helen acum. — Sfinte Dumnezeule! Ce? — Acest rendez-vous cu Ursula Waring. — Rendez-vous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i vină rîndul la permisie. Nu mai putea aștepta să se Îngrașe mai mult, să-i fie și mai rău și mai frică. Știa că trebuie să-i spună. Știa că singura modalitate era să-i dea telefon. Acum stătea țeapănă În pat, făcîndu-și curaj să coboare și s-o facă. Spera ca raidul să se termine, dar, dimpotrivă, raidul devenise și mai amenințător. CÎnd, după alte cîteva minute o auzi pe Anne bodogănind prin somn, dădu la o parte pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încă mai vine, nu-i așa? spunea ea din cînd În cînd, uitîndu-se la prosopul dintre picioarele lui Viv. Tinerile ca tine, tre’ să se menajeze. Așa se zice, nu? Viv Închisese ochii. Era conștientă de ce murmura bătrîna, dar stătea țeapănă, concentrîndu-se asupra sîngelui care se scurgea din ea, Încercînd să-l Încetinească, să-l rețină, să-l Împingă Îndărăt În ea. Frica i se ridica, i se topea și sălta În valuri Întunecate. Uneori - și astea i se păreau minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca ieșită din minți. Nu pot să scap de cina deja programată cu Abelhammer. Nu prea pot să folosesc ca scuză un control de urgență Împotriva paraziților. Restaurantul Brody cu specific fructe de mare 19.30: În timpul cinei, stau foarte țeapănă, ca regina Maria, și destul de departe de masă. Am În cap imaginea unor lindini descurcărețe făcând o ascensiune În supa de scoici a clientului. — Îmi permiți să te duc cu mașina la hotel, Kate? mă Întreabă Jack. —Ăă, bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
David 15.47: Tocmai scot căruciorul lui Ben din portbagajul mașinii când Începe să toarne; ploaie batjocoritoare, ploaie nebună, ploaie gen Gene Kelly cântând În nenorocita de ploaie. Încerc să fixez copilul cu toate curelele căruciorului: corpul Îi devine din ce În ce mai țeapăn pe măsură ce eu Îmi pierd răbdarea. Mă simt ca o infirmieră de la un azil de nebuni Încercând să-i pună cămașa de forță unui țicnit. Richard a adus acoperitoarea de ploaie și mi-o Înmânează: e o combinație perversă Între o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cum stau, ciripind prietenoase și urmărindu-mă cum mă lupt cu acoperitoarea. —Vai, biata gâgâlice, zice una arătând spre fiul meu, care urlă din toți plămânii. Te udă ploaia, nu-i așa? Lasă că termină mămica imediat. Degetele Îmi sunt țepene de frig. De-abia pot să țin clipsul, darămite să-l desfac. Împachetat În partea greșită a acoperitoarei, Ben e roșu ca sfecla. Mă Întorc către doamne. —Cărucior nou, spun tare, să se audă. Și toate aprobă din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îmi spune punându-mi mâna pe umăr o clipă. E doctoriță În Bridgend acum. Are doi băieței. Muncă grea, să știi. Nu ai niciodată liber, nu-i așa? Scutur din cap și Încerc să zâmbesc, dar buzele Îmi sunt prea țepene de frig. Mâinile femeii sunt roșii și osoase. Mâini de mamă: o mamă care a spălat vasele de trei ori pe zi, a curățat legume și a amestecat În oala În care scutecele fierbeau cu spume. Acest tip de mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
așeză pe bancheta din spate, cu gura strînsă Într-o expresie crîncenă. Andersson aruncă o ultimă privire spre mormînt. Îi zîmbi brav lui Crawford, care aștepta lîngă el plin de bunăvoință, salută țărîna care se așternea peste sicriu și porni țeapăn către poartă. Groparii Își primiră bacșișul de la Crawford dînd din cap și fără să comenteze, gata să accepte orice comportament din partea străinilor veniți În mijlocul lor. Crawford Îi bătu pe umăr și rămase În picioare lîngă mormînt, cu capul plecat, rumegîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să aflați că pentru primul an nu există taxă de membru. Primii recruți ai lui Bobby Crawford se Înrolau În serviciul activ. 22 Sfîrșit de amnezie Residencia Costasol Începea să se Însuflețească. Cadavrul albit de soare al unei comunități, zăcînd țeapăn lîngă o mie de piscine, se ridicase În sfîrșit Într-un cot ca să adulmece vibrația aerului din jur. Ședeam În Citroën, așteptîndu-l pe Crawford să-și Înceapă turul de inspecție matinal, și ascultam corul plin de Însuflețire al ciocanelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Charles. Am nevoie de ajutorul tău. — L-ai... tot avut. PÎnă una, alta. — Bun. Vreau să conduci mai departe clubul. Știu că ai timp liber și aș vrea să-l extinzi puțin. Nu mai fac kung fu, că-s cam țeapăn. — Nu kung fu. Aș vrea să dai drumul la un club de film. Nimic mai lesne. În mall e un loc de unde se Închiriază casete video, au un sortiment vast de filme clasice. O să comand o sută de exemplare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
văd prin plasa semitransparentă a unei cețe. Mă uit la perechi. Anda dansează cu nesuferitul pe care l-am pocnit eu mai devreme. Ca să vezi! Ce bine îmi pare acum că Anda îi învârte pe băieți pe degete! Mă ridic țeapănă de pe cana peaua pe care ședeam și întind brațele spre Eduard. Degetele cu unghii mov, roase și mirosind a cerneală, mi se așază tremurând pe umerii lui. Barry White! Ce muzică idioată! Dar nu mai contează... — Ești altfel decât fetele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să mă aștepți pe ploaia asta torențială, mârâi eu apropiindu-mă cu stângăcie de el. îmi urăsc glasul care iar tremură, răgușit și băiețos, dar mai presus de toate îmi urăsc corpul anapoda, ca un trunchi de copac, care mărșăluiește țeapăn spre el. Eduard se apropie și el zâm bitor și-mi pune o mână udă pe obraz - parcă retrăiesc pe pielea mea o scenă dintr-un film pe care-l știam și l-am uitat. (Oare de unde până unde ideea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
te-ai schimbat de atunci! Crezi că n am văzut? O privi în ochi, fremătând. Pijamaua cea nouă îi era pu țin largă și de-abia atunci observă Clara cât de mult slăbise tatăl ei față de cum îl știa. Ședea țeapăn în fotoliu, țeapăn și mic, inconfortabil în pijamaua străină, și fremăta cuprins de o emoție puternică, neașteptat de puternică. Vorbise nefiresc de pițigă iat și acum se zgâia la Clara prin ochelari cu o privire isco ditoare. Ceva îl contrariase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de atunci! Crezi că n am văzut? O privi în ochi, fremătând. Pijamaua cea nouă îi era pu țin largă și de-abia atunci observă Clara cât de mult slăbise tatăl ei față de cum îl știa. Ședea țeapăn în fotoliu, țeapăn și mic, inconfortabil în pijamaua străină, și fremăta cuprins de o emoție puternică, neașteptat de puternică. Vorbise nefiresc de pițigă iat și acum se zgâia la Clara prin ochelari cu o privire isco ditoare. Ceva îl contrariase și îl speriase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la sfânta cristelniță, cum e rânduiala de dinainte, Nicanor și doi feciori ciolănoși, pe care îi arvonise, cu o zi înainte, recrutându-i cu o garafă de lacrima prunei, măturară în livada cu cireși bătrâni și întocmiseră, pe pari bătuți țeapăn, mesele din scânduri noi de brad, Jana, Cătălina, Berta cea bălaie și sfioasă și alte bune vecine, care aveau mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe care le înținară îndată de vânt, punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zbătându-se să scape din strânsoare și îmbrâncindu-mă, să cad peste marginea geamblacului sondei și alta nu Ci eu, luându-mi, ca fript, mâinile, de pe el, mi-am șters năluca, luându-mi-o de pe ochi cu degetele, prinzându-mă țeapăn de rola sondei și de cablul de săpat Și văzându-l pe Străilaș cum hohotea de plâns, am încercat să-l ogoiesc, cerându-mi iertare de la el Dar Străilaș, înspăimântat de fapta mea și văietându-se în gura mare, de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a făcut colectiva, cu ordin de la Partid, în Țara noastră românească, niște tovarăși de la oraș, care se ocupau cu înscrierea obligatorie a agricultorilor în colhoz, au venit și au intrat în ogradă la Tata-bătrân Moșneagul, cam ghebos fiind și cam țeapăn, dar încolo se ținea bine, i-a chemat în casa cea mare și i-a așezat, care pe lavițe, care pe scaune, întrebându-i bățos, cum era el: cu ce treabă vă aflați pe la noi? Iar ei, ca să-l îmblânzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]