7,853 matches
-
von Sidonie (povestea adoptării unei copile de "țigan" de către o familie austriacă, deportarea și sfârșitul tragic al fetei la Auschwitz). Herbert Uerlings în Zur Repräsentation von "Zigeunern" in der Schweiz seit dem 19. Jahrhundert, ca și Anna-Lena Sälzer comentează imaginea "țiganului" în operele scriitorilor elvețieni Gottfried Keller, Carl Durheim și Mariella Mehr; în timp ce extrem de interesanta analiză a Iuliei-Karin Patrut ("Zigeuner", Juden und die Kunst. Zu einem Ausgrenzungsdiskurs bei Richard Wagner, Franz Liszt und Houston Stuart Chamberlain) abordează durerosul capitol al discriminării
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
de Ceaușescu. Imediat după preluarea insulei de la americani, românii au pus În aplicare un proiect de repopulare a insulei. Era prima etapă majoră a Experimentului Armaggedon, următoarea fiind, așa cum s-a aflat mult mai tîrziu, crearea omului nou. Scăderea ponderii țiganilor (actualmente rromi) din România, În statisticile oficiale de la mijlocul anilor ’70, ar putea fi pusă pe seama acestui proiect. Există suficiente dovezi care ne Îndreptățesc să afirmăm că, În acea perioadă, mai multe nave ale flotei comerciale românești au plecat În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
în sîn ca niște fete mari, aveam întîlnirea fixată, reia Gulie, scîrțîiam din toate încheieturile, dar înaintam împreună cu ceilalți, noi mai în urmă ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă, oameni resemnați, lîncezea totul, începusem să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
își dădu Roja repede seama, pentru atîta lucru nici n-ar mai fi fost nevoie de o atmosferă protocolară, din fericire încă era foarte tînăr și avea toată viața înainte, încercă să-l liniștească. Ăștia erau de fapt marii rebeli, țiganii, zice Dendé, parcă intrase dracu’ în ei, simțeau că-i rost de ciordeală și au dat buzna în sediul CC ului ca posedați, iar noi după ei, izbind tot ce ne ieșea în cale, paștele mă-sii Gulie, tapiserii, covoare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ne sâcâi cu Întrebările tale idioate,, A venit rândul unui student să-și exprime neîncrederea În Uniunea Europeană, și să spună pe un ton blazat, că abia așteaptă să plece din țară. Apoi, microfonul cu pricina, este vârât În gura unui țigan tânăr și știrb care se bucură că ,, nu-i mai trebuie pașaport, ca să ,,ciordească,, prin Europa. În final, când nervii reporteriței par a fi luat-o razna și Întrebările s-au epuizat, apare o femeie cu un copil trist În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
radio pus la maximum. Am patruzeci și șapte de ani. Astăzi e luni și am ocolit piața Amzei de opt ori. Am Înghițit multe musculițe lipicioase și aer fierbinte de vară. Grăsana aia de la taraba cu mere vinde scump. Și țiganul ăla obraznic vinde scump. Puținii oamenii se Învârt și se hotărăsc greu ce să cumpere. Am obosit. Mă duc acasă. Mi-e foame. Simt sângele cum se mișcă În mine ca lichidul Într-o sticlă. Dumnezeule, m-ai făcut tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
voi sfârși lângă un gard. Un timp nu m-a deranjat nimeni, dimpotrivă oameni miloși Îmi mai dădeau de mâncare, ba am primit și o pătură groasă ca să-mi țină de cald. Ieri Însă, În zorii zilei, o familie de țigani s-a năpustit asupra mașinii cu topoare, ciocane și fierăstraie, dezmembrând-o bucată cu bucată. Abia am apucat să ies dinăuntru. Erau În stare să mă taie și pe mine și să mă arunce bucăți În căruța cu care veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lumânare, și a șoptit un ,,Tatăl Nostru,, , ca și când i-ar fi fost teamă că-l va trezi. A murit Kawabata, vagabondul bărbos, cu ochi de asiatic, cerșetorul umil, păcătosul senin. Găsește Într-un târziu, În ghetoul amorțit de somn, un țigan tânăr dispus să anunțe prin telefonul mobil policlinica cea mai apropiată. I se cer date, adresă, nume, vărstă, sex, pe care Antoniu le dictează macanic. După o lungă așteptare, dintr-un fel de ambulanță, coboară În fața magherniței, un medic legist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
O lucrare splendidă, datată 1923, semnată indescifrabil și Încadrată de o ramă art-deco. Ca s-o vândă, a făcut un drum chinuitor, a schimbat trei trenuri și a petrecut o noapte Într-o sală de așteptare sordidă, pândit de niște țigani care vroiau probabil să-l jefuiască.. Norocul lui a fost că nu a putut nici măcar să ațipească. Când a ajuns Însfârșit, pe maidanul transformat sub cerul liber În anticariat, era de-acum sleit oboseală, și dornic să Încheie tranzacția cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din care și-a revenit cu greu. Anticariatul a fost sigilat o vreme, apoi cărțile au fost vândute peste noapte la o licitație cu ușile Închise, dar În cele două Încăperi viața a urmat, primăria instalând o familie numeroasă de țigani, certați cu legea și cu igiena. Băiatul mai trecea din când În când pe acolo, Într-un elan de speranță absurdă, gândind că bătrânul anticar Îl va primi cu zâmbetul pe buze, și-i va recomanda o nouă carte. -Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lucrul este Închis, nu avem decât să ne bucurăm În liniște de frumusețea tulburătoare a picturii. În târgul ăla infect, plin de gură-cască și de borfași, e greu să nu fii jefuit și, rareori poți da cu adevărat o,, lovitură,,,. Țiganii mișună ca gândacii negri de bucătărie, buzunăresc și Înjură, scuipă și spurcă... Dar am avut noroc. M-au ajutat Însă, recunosc, sutele de albume de pictură pe care le-am studiat până acum, și zecile de muzee pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
voie Închipuind baluri și mobilier somptuos din timpuri apuse, dar acum, Înăuntrul zidurilor ciuntite, mormanele de gunoaie, care făcuseră de-a lungul anilor un fel de strat geologic, erau adăpostul șobolanilor pe care nu-i tulburau nici măcar șatrele zgomotoase de țigani, din apropiere,. După plecarea mea din casa soților bătrâni, urma să vină pentru a lucra În liniște, un pictor vestit. De zece ani venea cu regularitate În lunile de toamnă, cu un geamantan de culori, un șevalet, pensule, hârtii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
schimbare! Au construit ceva unde a fost grădina de vară a lui Kruger. Apartamente pentru funcționarii publici. El rămase tăcut, destul de nepregătit să facă față acestei noi mișcări a adversarului. Deci Kruger, cu luminile feerice, umbrelele În culori luminoase și țiganii care cântau Încet de la masă la masă pe Înserat, nu mai era. Carl plecase și el. Pentru o clipă, se simți gata să-și pună În mânile acestei femei siguranța sa și a prietenilor săi, numai să afle noutăți despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fac loc de "bună ziua!" cu scoaterea pălăriei; chiar dacă unii se fac că nu observă, ori pun realizările mele pe seama colectivului, că așa-i modern. Da-da! face secretara un gest furios. M-am convins cu rezervorul... Aș putea răspunde că țiganului degeaba îi dai toată săptămîna dacă nu-i dai sîmbăta. Dar să știți că nu noi am raportat montajul gata. Am măcar atîta conștiință, vă asigur, iar tovarășul Vlad nu-i pus pe ascensiune cu orice preț, nu-i din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mult, se bagă în bucătărie. Nici măcar nu le închiriază unor turiști străini cu dare de mână, în ipoteza fericită că aceștia ar căuta în Ardeal nu specificul local, ci oglindirea grotescă a reședințelor lor din Occident... Certezenii sunt români, nu țigani. Nu sunt hoți, banii i-au muncit. Sunt oameni simpli, dar e de presupus că neproști. Și totuși, de ce această operațiune prostească? De ce, în loc să-și bage banii în ceva viu, dinamic, util, îi îngroapă în pereții acestor cavouri supraetajate? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fi domestice, de crescătorie, atunci când sunt produse de om în mod deliberat, sau sălbatice, atunci când le naște natura sau omul în mod inconștient. Un vers din Shakespeare, o pasăre moartă cu capul în jos și ghearele încleștate de creangă, un țigan care îi spune țigăncii „ai cărnuri vechi de din șold” și cineva care să le audă, să le vadă, să vibreze la ele. Liternet? De ce nu? Cea mai mare greșeală pe care o poate face un critic este să atașeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
între cei doi țapi: se duce la Dumnezeu cu păcatele destinate Diavolului. El legitimează astfel ideea extrem de periculoasă a răspunderii morale cumulativ-transferabile. Ce altceva decât țapi ispășitori au fost evreii de atâtea ori de-a lungul istoriei? Dar vrăjitoarele? Dar țiganii? Bogații, săracii, comuniștii, capitaliștii? Istoria genocidurilor din ultimii două sute de ani este istoria uciderii țapilor ispășitori fără ca păcatele omenirii să se împuțineze cu o câtime, dimpotrivă. Astăzi, această idee malignă și-a atins climaxul: în atentatele care împânzesc planeta, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să percep nici cea mai mică neliniște), a dimineții și a mirosului de pâine prăjită nu trebuie să aveți vreun dubiu. Aș mai putea să mă prefac că auzeam, subțiat de geam, tropăitul cailor pe asfalt de la o căruță de țigani și pe țigani strigând „tiche goae, ooo!“, dar ceva îmi spune că suprapun imaginile și lucrul ăsta, imaginile suprapuse, e ultimul de care am nevoie acum. Nu așteptam nimic, visul își încetinise pulsațiile - aici poezia nu minte deloc (exista o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cea mai mică neliniște), a dimineții și a mirosului de pâine prăjită nu trebuie să aveți vreun dubiu. Aș mai putea să mă prefac că auzeam, subțiat de geam, tropăitul cailor pe asfalt de la o căruță de țigani și pe țigani strigând „tiche goae, ooo!“, dar ceva îmi spune că suprapun imaginile și lucrul ăsta, imaginile suprapuse, e ultimul de care am nevoie acum. Nu așteptam nimic, visul își încetinise pulsațiile - aici poezia nu minte deloc (exista o ființă uriașă căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de buruieni de sub ferestrele laboratorului de biologie, ocoleau bălțile fără să le prea ia în seamă, discutau despre un film de război care rulase la cinematograful din piață. În rahatul de câine călcase amicul lui, Luigi îl chema, nu era țigan, mai curând mă-sa fusese amorezată de vreun cântăreț italian în timpul sarcinii sau când îl botezase. Îl fleoșcăise zdravăn, se murdărise și pe teniși, avea cultul tenișilor altminteri băiatul ăla, bă, zicea, ca să simți mingea ca lumea pe picior, trebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o pisică uriașă printr-un concert de pian al lui Ceaikovski, se ghemuise prin colțuri și unghere și se rostogolea leneșă peste stradă, se aciuase până și în cadența molcomă a copitelor de cai, în asfaltul aleii Băiuț, în căruța țiganilor, în stigătul lor prelung și tremurat care-și pierdea treptat sensul ca să se transforme într-un liniștitor „tiche goaee, oo ooooo!“, aș fi putut jura, atâta vreme cât Filip credea că poate sforăi ca un tigru și să-și gâdile fratele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cultură populară identifică valorile cu etnicul? [...] Când va ridica țăranul român capul sus? În jos am privit de când ne-am născut. [...] Mulți români, nesfârșit de mulți români, mărturisesc zilnic că România este ultima țară din lume. Ceea ce spunea un lăutar țigan unui cerc de români: «aveți noroc cu noi, că de nu ați fi ultimii» definește o situație reală, nu o exagerare trivială. Dacă România nu va face istorie va rămâne ultima țară din lume. Românii au trăit o mie de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sărăcia întunecă virtuțile cele mai strălucite și poate fi considerată ca mormântul celor mai frumoase proiecte” iar Marin Preda sublinia ideea că: „Sărăcia roade orice ideal”. Dificultățile tranziției amplificate de adversarii reformelor reiese și din stilul de viață al rromilor (țiganilor), care în general nu au posibilități de a se instrui și de a se integra în societate. De asemenea, sărăcia și disperarea a împins multe familii să-și abandoneze copiii sau numai pe unii dintre ei. Există și carențe educative
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
asta, ușile nu s-au deschis înspre o pajiște, ci către o cameră de bloc. - Asta-i tot? am întrebat speriat. - Da. În cameră erau cinci persoane. - Și... Și ceilalți? - Eh, ceilalți... mulți se dau drept unguri sau nemți sau țigani, invocă niște rude îndepărtate... Și majoritatea au făcut procese ca să fie recunoscuți drept romani. - Romani? - Da. - Bine, dar e absurd. - Asta e. I-am privit mai atent pe cei din cameră. Îmi păreau cunoscuți: patru bărbați în treninguri de fâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Am auzit că Almodovar face partea a doua de la Leagă-mă. O să fie mișto, e clar, cu aceiași actori, se petrece cu zece ani mai târziu decât prima parte... - Da, eu am văzut un film belorus despre o familie de țigani din secolul al optișpelea, muzica era căcătoare... - L-am văzut, intervenea o fată, cu actrița aia care a jucat și în Pacostea, nu? - Eu, începea altcineva să povestească, am mers la un film nigerian, despre doi frați care emigrează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]