285,616 matches
-
făcea nimic, consideram eu, afară de mine, care eram foarte ocupat. De dimineață mă înfruntam cu guvernante, profesori, profesoare care se luptau să mă învețe limbi străine, româna, matematica, pianul și cîte altele. ș...ț Ceaiurile, dineurile, vizitele și contravizitele se țineau lanț. Comme c'est ennuyeux de s'amuser!", exclama uneori bunica. Ele se oboseau doar cicălind slugile, în total opt. ș...ț După-masă, grand-papa se ducea la Intim-Club, unde se întîlnea cu alții, care nici ei nu făceau nimic. Erau
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
este contestată cu predilecție de pe poziții scientiste și utilitariste. Tendinței - în special americane (vezi capitolul "în America, Freud a murit") - de a i se reproșa caracterul costisitor sub raport de timp și de bani, i se alătură azi sancțiuni care țin de o așa-zisă impostură științifică a ei. Este vorba despre ascuțirea unui conflict mai vechi între științele exacte și cele umane. Caracterul neinfirmabil sau neverificabil al adevărurilor psihanalitice ar pune-o sub semnul îndoielii la o abordare mai riguroasă
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
plictisească. în ce te privește, nu ai voie să fii bolnav, chiar cînd ești bolnav, nu ai dreptul să fii obosit, chiar cînd ești gata să leșini, pentru că trebuie să termini la timp. Mănînci pe apucate, fără pîine, nu pentru că ții vreun regim, ci pentru că ai uitat să ți-o cumperi, azi, ca și ieri. Familia se supără, prietenii cred că i-ai părăsit. Ne citim reciproc, de mai multe ori, intervenim, primim sau dăm idei. Răsfoim precipitat albume de artă
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
eironul, omul ironic, așa cum îl înfățișează, între alții, Northrop Frye, făptură inferioară sub raportul posibilităților de cunoaștere, de ilustrare a omului-tip. În concordanță cu dispoziția sa postmitologică, George Vulturescu își pune în scenă "ochiul orb", stigmat al mutilării gnoseologice. Ține să ne apară drept un damnat aidoma prezicătorilor antici a căror infirmitate constituia o pedeapsă a zeilor ofensați pentru că li s-au divulgat secretele ori pentru că li s-a violat intimitatea. Exemplu: Tiresias care și-a pierdut vederea deoarece a
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
Nordul stă pe litere). Un mit colțuros, agresiv, hrănit de mentalitatea omului primar, subcivilizat, care iese la suprafață cu sumbra voluptate a trivialității, în condițiile unei anomalii obștești. Însă nu mai puțin un mit luciferic, precum o vînzare-cumpărare de suflet: " Țin paharele în mîini ca niște șișuri reci/ proptite pe pieptul tău. Pe gît. Pe omoplați./ Asta e: te privesc. Ești deja de-al beznei/ din jur" (Pieziș, Nordul stă pe litere). Poezia lui George Vulturescu nu e decît un simulacru
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
pieptul tău. Pe gît. Pe omoplați./ Asta e: te privesc. Ești deja de-al beznei/ din jur" (Pieziș, Nordul stă pe litere). Poezia lui George Vulturescu nu e decît un simulacru demonic al mitului, de-o intensitate a absenței care ține în șah prezența, o hipnotizează prin puterea verbului. O silește să zăbovească. Așa cum se mărturisește poetul pe sine, într-o mică fabulă: "- Ce pictezi, l-am întrebat./ - Pictez zeii care stau în jilțurile/ Nordului, mi-a spus./ - Nu e nici un
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
în Ministerul Propagandei cunoștințe care i-au înlesnit viza pentru Franța și i-au permis să-și scape pielea. Lavastine nu e mulțumită cu o explicație pe care toți intelectualii care au trăit în regimuri totalitare o înțeleg spontan. Ea ține cu orice chip să găsească în Ionesco un companion pentru Eliade și Cioran în aventura ascunderii trecutului propriu. Cum altceva Ionesco n-avea de ascuns, episodul Vichy este speculat la maximum. Lavastine merge pînă acolo încît identifică o paradigmă Ionesco
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
de profunde se petrec rar în poezie și în percepția ei, e normal să existe o "evoluție" a gustului, care e și una a poeziei înseși. De fiecare dată cînd se schimbă criteriul poeticului, poezia "veche" începe să pară a ține de o altă vîrstă, de o adolescență a literaturii ajunse între timp la maturitate. Există o adolescență a poeziei, tot așa cum există o poezie a adolescenței. Poeții care nu mai aparțin felului nostru de a privi poezia seamănă oarecum cu
Poezia adolescenței, adolescența poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15208_a_16533]
-
de Vrancea trăgîndu-și gazetă proprie de partid, a organizat la Focșani un simpozion prilejuit de "Ziua Europei". Ziariștii boicotați de putere au reușit să intre în sală îmbrăcați în tricouri pe care scria "Ziar supus presiunilor politice". Oficialitățile s-au ținut departe de ciumați. Președintele le-a oferit tricouri cu inscripția U.E. Nedorind, probabil, să facă parte din aceeași Europă cu președintele Consiliului, tinerii ziariști le-au refuzat. * Cartea Recordurilor a făcut un sondaj, la care au participat peste 30.000
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
principiu inițial este decisiv. * Opera e un ansamblu de elemente obișnuite, comune (cuvinte, mișcări, ritmuri, culori), tot așa cum Capela Sixtină e un conglomerat de pietre, cărămizi, var etc. Nimic nu este mai plictisitor în teatru decât un actor "artistic", care ține să se remarce printr-un savoir faire "artistic". Jean Gabin nu a fost niciodată "artistic", mulți actori de la Comedia Franceză sunt. * Ca pedagog, caut adevărul elevului și mă dezinteresez de spectator. Spectacolul reclamă un efort pentru a face vizibil rezultatul
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
Și după ce s-a gîndit a dat următorul răspuns: să publice cărți pe care publicul nu le dorea. Ceea ce este minunat, nu-i așa? Pe cînd acum, există un fel de supunere față de imperativele pieții. Există chiar scriitori la care țin mult, Paul Auster de pildă. Poate că el este cel mai mare scriitor american în viață. Poate. Dar el este pe cale de a încerca să "placă". Pe cînd Nabokov, dimpotrivă, a încercat contrariul. Nu știu dacă azi mai există un
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
se distreze, chiar și fără doamna Perkins, abandonîndu-și casa, ritualicele întîlniri, prietenii sărăcuți cu duhul. Servieta plină cu bani fabrică cele mai teribile planuri, pe care înainte nici nu avea curajul să și le imagineze. Încurcătura, visele, evadarea n-au ținut decît vreo două ore. Ca un balon de săpun, banii au dispărut cum au apărut. Ceața engleză umezește din nou trupurile și sufletele celor doi Perkins, redeveniți anonimi, slujbași de rînd, plini de rutină și gesturi mărunte. Universul căpătase dimensiuni
Cad bani din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15226_a_16551]
-
mai norocoasă. Iată de ce prefer, de câțiva ani buni, să scriu cu predilecție despre altă zonă a vieții spirituale decât cultura, unde n-am avut vreo satisfacție deosebită, sau vreun semn de respect memorabil (înafara faptului că nu se pot ține relații omenești, normale, cu nici un om de cultură, din pricină că toți nu văd în tine un scriitor, sau măcar un posibil prieten, ci - invariabil - doar un cărucior de cărat bagaje!), timp de ani și ani de zile, din 1985 încoace, de când
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
înflorită ca niște mărgăritare. Nici mai mult, dar nici mai puțin, haiducii administrației și ai Prefecturii au luat de la cei răi și au împărțit celor buni, fixînd, totodată, cu multă responsabilitate, prețuri maximale, taman ca pe vremea mercurialelor ceaușiste care țineau loc și de marfă, și de libertate, și de bunăstare. Dacă, în expresie, acest spectacol este jenant și hilar prin mimetismul penibil și prin anacronismul vulgar, în fond el transmite un mesaj extrem de periculos: adică unul copt la focul mic
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
în septembrie 1982, înainte de plecarea în Polonia (alături de Yves Montand, Simone Signoret și Bernard Kouchner, pentru a susține sindicatul Solidaritatea). Dezinteres, neliniște, neîncredere...; dar există negreșit la Foucault și o rezistență voluntară în fața arhivei. Această rezistență reprezintă refuzul de a ține un discurs "de autor" asupra propriilor ștersături, asupra propriilor mâzgălituri. Trebuie să identificăm această rezistență și în ilizibilitatea grafiei lui Foucault. Mi se va reproșa că rezistența în fața arhivei prin muțenia deliberată, prin ilizibilitate este neconcludentă, dar cum poate fi
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
multiplicat divers, prin atmosfera vie creată de analogii și relații. Un tablou suprasaturat de date, de referințe, de distincte direcții ale gîndirii, cum aș structura logic și entuziast, totodată, lucrarea semnată de Iordan Datcu. Am apelat totuși la lexicograful francez, ținînd seama de sugestia lui Iordan Datcu, însuși. El îl citează în Cuvîntul înainte din 1979: "Les travaux lexicographiques n'ont point de fin". Este un mod de a invita, de a încuraja chiar cititorul să conlucreze cu autorul, conștient, spune
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
folclor din secolul al XIX-lea, la sfîrșit. Urmașii doar au auzit despre el, alt interes nu mai prezintă pe această linie omul care a fost preot, iar din stirpea lui s-au ridicat numai preoți cărturari. Dacă tot am ținut seama de trimiterea lui Iordan Datcu la Émile Littré, completez contribuția lui Nichifor Mihuța la folclorul bănățean cu volumele Flori alese din poezia populară (1960 și 1967), Folclor din Transilvania (1962), Banatule, mîndră floare (1964), Folclor poetic nou (1965), Folclor
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
puțin ori deloc comunicante între ele (cronica de premieră, cercetarea istoriografică, teoria universitară), cît și de ipostaza mai nouă a unei eseistici eterogene și prolifice, ca să nu mai vorbim de minimonografiile în serviciu comandat pro domo din ultimul deceniu. Autoarea ține să se delimiteze ritos: Evitînd abordările biografiste sau de tip monografic (...), vom încerca să aducem în prim plan acele elemente filmice care au făcut să i se atribuie lui Tarkovski calificativul de artist mistic, transcendental, religios, iar opera sa să
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
un clopot al altei lumi". N-aș lua însă drept peremptorii asemenea aserțiuni, nici măcar motto-ul cărții ales dintr-un cuvînt al reputatului cineast: "Arta este o formă de rugăciune. Omul nu trăiește decît prin rugăciune". Să zicem că acestea țin de gestica unei necesare rupturi și de tentația ingenuă a inițierii pe un palier necunoscut. O înțelegere flexibilă a naturii paradoxale a cinematografului guvernează, de pildă, trimiterile bibliografice, ca atunci cînd analista citează dintr-o predecesoare a sa, Maya Turovskaya
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
de candori adolescentine, ajunge să proiecteze idealul feminității asupra Emei (nume cu evidente rezonanțe livrești), femeia iubită devenind unicul reper într-o existență ternă, lipsită de sens. Printr-un du-te-vino între trecut și prezent, naratorul-personaj recreează totodată și secvențe ce țin de background-ul social: episoadele navetei în diverse comune ale țării, în perioada ceaușistă (la acest capitol unele pasaje amintesc de atmosfera romanului șaptezecist, de pildă de Refugiile lui Augustin Buzura), conflictele cu superiorii, confuzia din zilele revoluției din decembrie
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
există teorii și comentarii contradictorii asupra aceleiași entități (o operă de artă, un fenomen social, un curent artistic), dar fenomenele studiate sunt schimbătoare în timp și variabile în spațiu. Care este, în aceste condiții, obligația și dreptul unui specialist? Să țină cu dinții de ce-a învățat el cu zece, treizeci ori cincizeci de ani în urmă? în nici un caz! Datoria lui este să amintească, iar și iar, care sînt regulile consacrate, atenționîndu-i pe cei care nu se înscriu în acestea
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
Nicolae Manolescu De fapt, voi vorbi despre lipsa uneia sau a celeilalte dintre noțiunile din titlu. Mai exact, despre reducția, care se face în mod curent, la etică a unor erori care țin, cred eu, și de profesionalism; și despre necesara lor reciprocitate. Dar, mai întîi, cîteva exemple. Ziarele ne-au informat în săptămînile din urmă că bricul Mircea, istorica navă-școală, a fost relansat la apă, după ce, vreme de opt ani, a suferit
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
puse de acestea în noul mileniu (clonarea, organismele transgenetice, Internetul, civilizațiile extraterestre etc.) sau a considerentelor despre bogăția țărilor pe glob și felul în care s-au schimbat centrii de putere ai lumii de-a lungul istoriei. Amestecul unor direcții ținînd concomitent de valorile specifice atît a ceea ce se numește cultură înaltă, cît și popular culture, în dialoguri și eseuri scrise în același stil elegant, cu aceeași pasiune a faptelor, face ca toate aceste subiecte să apară de același rang: șocul
Eleganța stilului jurnalistic by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15261_a_16586]
-
mai văzusem. Eram la doi pași de Speteni. Treceam printr-o pădurice deasă, ale cărei rămurele te izbeau în trecere peste față dacă nu înaintai cu cotul în sus, cum făcea, masiv, Garabet. Era prin luna mai, de Sfântul Constantin. Țin minte că Mița mă pupase cu foc, făcându-mi urări. În sat ajungând, trăseserăm la neamurile ei. Garabet, care le adusese rahat și cafea într-o legăturică neagră de pulberea râșnită, mă prezentase tuturor zicând ca de obicei despre mine
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
Existența statului de drept, acceptarea valorilor și principiilor acestuia presupune Încredere În justiție. Iar pentru ca Încrederea cetățeanului să existe, profesioniștii care activează În sistemul juridic trebuie să ofere credibilitate. Aceasta necesită un comportament dincolo de orice reproș, o conduită profesională exemplară. Ținând cont de această cerință, am analizat În studiul de față integritatea judiciară și afectarea acesteia prin corupție. Demersul nostru are ca scop o dimensionare cât mai fidelă a corupției din sistemul juridic, pentru a formula o poziție adecvată față de acuzele
Corupția și anticorupția în sistemul juridic. In: Editura Destine Literare by Cristi Danileț () [Corola-journal/Journalistic/81_a_347]